4,154 matches
-
a fost publicată în revista Strand Magazine din octombrie 1891, apoi în volumul ""Aventurile lui Sherlock Holmes"" (în ) editat la 14 octombrie 1892 de George Newnes Ltd din Anglia. În 1889, inspectorul Lestrade îl cheamă pe Sherlock Holmes printr-o telegramă într-un sat din comitatul Herefordshire, unde un proprietar local de terenuri, Charles McCarthy, a fost asasinat. Inspectorul Lestrade de la Scotland Yard era convins că Charles McCarthy a fost ucis de fiul său James, probele împotriva acestuia fiind zdrobitoare. În
Misterul din Valea Boscombe () [Corola-website/Science/320109_a_321438]
-
mod oficial) și a pus la punct o rețea de transmisiuni care folosea liniile telegrafice locale, cu ajutorul căreia a păstrat o legătură permanentă cu toate unitățile din Anatolia și cu grupurile de rezistență. Mustafa Kemal a acționat pe cale oficială, trimițând telegrame de protest către ambasadorii străini în Turcia și către miniștrii de război în legătură cu consolidarea forțelor britanice în regiune și cu ajutorul dat de britanici grupurilor de naționaliști greci. După ce a petrecut o săptămână în Samsun, Mustafa Kemal și-a mutat cartierul
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
promis că britanicii nu vor întreprinde măsuri împotriva înalților ofițeri turci. Mustafa Kemal avea să le spună unor prieteni apropiați: „Ferit Pașa nu înțelege realitățile regiunii; ar trebui să demisioneze pentru binele Imperiului”. Pe 2 iulie, Kemal a primit o telegramă de la sultan, prin care îi cerea să se reîntoarcă în capitală. Mustafa Kemal se afla în acel moment în Erzincan și se temea să se întoarcă în capitală unde, sub atenta supraveghere a apropiaților sultanului și a autorităților militare străine
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
au fost cele ordonate de ei sau care le serveau interesele. Pe 12 ianuarie 1920, au început ședințele ultimei Camere a deputaților a Imperiului Otoman în Constantinopol. La deschidere a fost prezentat mesajul sultanului, după care a fost citită o telegramă a lui Mustafa Kemal, prin care acesta cerea, în numele Comitetului Reprezentativ, mutarea organelor de conducere ale Turciei la Ankara. Grupul "Felâh-i Vatan" din rândul deputaților otomani au luat inițiativa legiferării hotărârilor Congresului de la Erzurum și al celui de la Sivas. Britanicii
Războiul de Independență al Turciei () [Corola-website/Science/320074_a_321403]
-
octombrie 1921, Oradea - d. 4 martie 1977, București) a fost un arhitect, grafician și scenograf de teatru și film. A realizat decorurile pentru filme de referință ale cinematografiei românești precum "Ciulinii Bărăganului" (1957), "Pasărea furtunii" (1957), "D-ale carnavalului" (1958), "Telegrame" (1959), "Setea" (1960), "Dacii" (1967), "Columna" (1968), "Tinerețe fără bătrânețe" (1969), "Zestrea domniței Ralu" (1971), "Săptămîna nebunilor" (1971), "Felix și Otilia" (1972) și "Mușchetarul român" (1975). S-a născut la 17 octombrie 1921, în orașul Oradea. A absolvit Facultatea de
Liviu Popa () [Corola-website/Science/320273_a_321602]
-
de Saxa-Meiningen". Feodora s-a îmbolnăvit de scarlatină în ianuarie 1872 și a murit luna următoare. În ciuda multelor diferențe dintre ei, Georg a rămas atașat de ea. Când ea s-a îmbolnăvit, el a fost înnebunit de durere și trimitea telegrame părinților ei de două ori pe zi. S-a căsătorit a treia oară la Liebenstein la 18 martie 1873 cu Ellen Franz, o fostă actriță. Ea a devenit Helene, baroană von Holdburg la scurt timp după nuntă. Această căsătorie a
Georg al II-lea, Duce de Saxa-Meiningen () [Corola-website/Science/320302_a_321631]
-
direcție a acțiunilor militarea trebuia decisă. Venizelos a propus ca armata să se îndrepte spre Salonic, un oraș-port cu o mare importantă, și să-l cucerească cu orice preț și, deci, să se îndrepte spre est. Venizelos a trimis o telegramă către Statul major cu textul „Salonique à tout prix! (Salonicul cu orice preț!)”. De asemenea, el a încercat să comunice cât mai des cu regele, pentru ca să-l împiedice pe principele moștenitor să îndrepte atacul armatei spre nord . Deși armata elenă
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
a ezitat timp de o săptămână să atace orașul. A izbucnit un conflict deschis între premier și prințul moștenitor. Venizelos dispunea de informații de încredere din partea ambasadei elene de la Sofia cu privire la mișcările armatei bulgare spre Salonic și a trimis o telegramă dură lui Constantin, în care îl făcea responsabil pentru eventuala pierdere a orașului. Tonul telegramei lui Venizelos și răspunsul lui Constantin, care a urmat anunțării înțelegerii finale cu turcii, sunt considerate punctul de început al conflictului dintre cei doi bărbați
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
premier și prințul moștenitor. Venizelos dispunea de informații de încredere din partea ambasadei elene de la Sofia cu privire la mișcările armatei bulgare spre Salonic și a trimis o telegramă dură lui Constantin, în care îl făcea responsabil pentru eventuala pierdere a orașului. Tonul telegramei lui Venizelos și răspunsul lui Constantin, care a urmat anunțării înțelegerii finale cu turcii, sunt considerate punctul de început al conflictului dintre cei doi bărbați de sat, care avea să ducă Grecia la Schisma Națională din timpul Primului Război Mondial. În cele
Eleftherios Venizelos () [Corola-website/Science/321041_a_322370]
-
vestea s-a răspândit în India spre indignarea populației; detaliile masacrului au ieșit la iveală în Regatul Unit abia în decembrie 1919. La cartierul general, generalul Dyer a raportat superiorilor că s-a „confruntat cu o armată revoluționară”. Într-o telegramă trimisă lui Dyer, guvernatorul Punjabului, Sir Michael O'Dwyer scria: "„Acțiunea dumneavoastră este corectă. Guvernatorul aprobă.”" O'Dwyer a cerut după masacru impunerea legii marțiale în Amritsar și în alte zone, iar viceregele Lord Chelmsford a acceptat. Dyer a fost
Masacrul de la Jallianwala Bagh () [Corola-website/Science/321178_a_322507]
-
Olga, văduva regelui George I, să călătorească singură la Atena să-și vadă nepotul. Întârziată de o mare agitată, regina Olga a ajuns la douăsprezece ore după moartea lui Alexandru, la 25 octombrie 1920. Cu multă tristețe, a informat prin telegramă în acea noapte pe ceilalți membri ai familiei regale despre deces. La două zile după decesul monarhului, au avut loc funerariile la catedrala din Atena. Încă o dată familiei regale i s-a refuzat autorizația de întoarcere în Grecia și regina
Alexandru I al Greciei () [Corola-website/Science/321219_a_322548]
-
fonduri necesare proiectului. După colectarea banilor, proiectul se conturează sub forma unui tun uriaș, Columbiad. Clubul efectuează mai multe experimente pe teritoriul Statelor Unite, constrângerile fizice impunând alegerea locului de lansare în Florida. În timpul construirii tunului, pe adresa Clubului vine o telegramă de la francezul Michel Ardan, care propune fabricarea unui proiectil gol, în care el să fie introdus pentru a ajunge pe Lună. După verificarea existenței acestui francez, Club Gun suspendă fabricarea proiectilului. Ajuns în Statele Unite, Ardan convinge publicul de posibilitatea realizării
De la Pământ la Lună () [Corola-website/Science/321253_a_322582]
-
mai bun la Conferința de Pace de la Paris, acesta era un preț acceptabil. Procesele au început la Istanbul pe 28 aprilie 1919. Acuzarea a adus ca dovadă 42 de documente autentice, care să susțină acuzațiile, multe datate, purtând numele expeditorilor telegramelor și scrisorilor cifrate și numele destinatarilor. Curtea marțială a decis pe 22 iulie că o serie de acuzați sunt vinovați de subminarea constituționalității și de implicare în mascre. De-a lungul întregii sale existențe (28 aprilie 1919 - 29 martie 1920
Ocuparea Istanbulului () [Corola-website/Science/320702_a_322031]
-
situației aprovizionării trupelor elene, cea a trupelor turce s-a îmbunătățit continuu. La început turcii s-au bucurat doar de sprijinul sovieticilor, care primiseră în schimb regiunea Batumi. Pe 4 august, reprezentantul Turciei la Moscova, Riza Nur, a trimis o telegramă la Ankara în care anunța trimiterea de către sovietici a 60 de piese de artilerie Krupp, 30.000 de proiectile, 700.000 de grenade, 10.000 de mine, 60.000 de săbii românești, 1,5 milioane de puști otomane capturate în timpul
Războiul Greco-Turc (1919-1922) () [Corola-website/Science/320700_a_322029]
-
personalitățile cele mai reprezentative ale picturii acestei perioade. El a considerat întotdeauna că picturile sale trebuiesc a fi privite și nu supuse dezbaterii analitice, despre cum ar fi ele. În acest sens este celebră situația în care se primește o telegramă la Galeria Țațe în anul 1968, unde se expunea o retrospectivă a lucrărilor sale, în care scrie că: „"Nu există date biografice. este un pictor despre care nu se știe nimic, haideți să privim picturile."” Se naște la Paris pe
Balthus () [Corola-website/Science/320770_a_322099]
-
să ocolească Divizia 11 indiană la baza navală. Gărzile Imperiale nu au reușit, însă, să profite de ocazie și să avanseze în centrul orașului. În seara de 10 februarie, primul ministru britanic Winston Churchill, i-a transmis lui Wavell o telegramă în care îi spunea: Wavell i-a spus apoi lui Percival că forțele terestre trebuie să lupte până la capăt, și că nu trebuie să existe capitulare generală în Singapore. La 11 februarie, știind că proviziile japonezilor sunt pe sfârșite, Yamashita
Bătălia de la Singapore () [Corola-website/Science/320772_a_322101]
-
care privea aceeași regiune. Acest acord împărțea teritoriile locuite de arabi între francezi și britanici și permitea internaționalizarea Palestinei. Hussein a aflat despre acest acord de la emisarii guvernului rus în decembrie 1917, dar temerile sale au fost împrăștiate de două telegrame trimise de Reginald Wingate, Înaltul comisar britanic al Egiptului, prin care se afirma că promisiunile britanice făcute arabilor rămân valabile, iar Acordul Sykes-Picot nu era decât un document de lucru, nu un tratat oficial. După cu scrie Isaiah Friedman, Hussein
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
arabilor. Publicul și guvernul britanice au ajuns treptat să tot mai nefavorabile angajamentelor luate pentru susținerea sionismului. În februarie 1922, Winston Churchill i-a telegrafiat lui Herbert Samuel, Înaltul Comisar pentru Palestina, cerându-i să facă economii. Churchill afirma în telegramă că ostilitatea față de politica sionistă din Palestina este în creștere în ambele camere al parlamentului. El mai afirma că este tot mai greu să fie combătute opoziția contribuabililor britanici împovărați de taxe față de impunerea în Palestina a unei politici nepopulare
Declarația Balfour (1917) () [Corola-website/Science/320834_a_322163]
-
Otoman, care, după încheierea luptelor Primului Război Mondial a devenit parte a a mandatului britanic al Palestinei. În 1921, a fost desprinsă din Palestina și a devenit autonomă din punct de vedere politic sub conducerea emirului as-Sharif Abdullah bin al-Husayn. Într-o telegramă către Foreign Office, în care făcea un rezumat al rezultatelor conferinței de la San Remo, ministrul de externe George Curzon scria: „Granițele nu vor fi definite de tratatul de pace, ci trebui determinate mai târziu de către principalele puteri aliate”. Când Samuel
Transiordania () [Corola-website/Science/320936_a_322265]
-
în noiembrie 1903 când era în vizită la țarul Nicolae al II-lea și la familia acestuia la o reședință din Polonia. Doctorul a sfătuit familia țarului să anunțe mama copilului de boala sa însă țarina a întârziat în trimiterea telegramei. Victoria a primit telegrama prin care era anunțată de moartea copilului ei chiar când se pregătea să plece în Polonia pentru a fi la capătul ei. La câteva săptămâni de la funerariile copilului, Victoria a fost înfuriată de refuzul Țarului de
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
era în vizită la țarul Nicolae al II-lea și la familia acestuia la o reședință din Polonia. Doctorul a sfătuit familia țarului să anunțe mama copilului de boala sa însă țarina a întârziat în trimiterea telegramei. Victoria a primit telegrama prin care era anunțată de moartea copilului ei chiar când se pregătea să plece în Polonia pentru a fi la capătul ei. La câteva săptămâni de la funerariile copilului, Victoria a fost înfuriată de refuzul Țarului de a-i permite surorii
Victoria Melita de Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/315305_a_316634]
-
dintre cele două țări. În iulie 1873, Alfred s-a întâlnit la Jugenheim cu Țarul. La 11 iulie el a cerut mâna Mariei Alexandrovna iar ea a acceptat. El avea aproape 29 de ani, ea 19. Alfred a trimis o telegramă din Germania mamei sale: "Maria și cu mine ne-am logodit în această dimineață. Nu pot spune cât sunt de fericit. Sper ca binecuvântarea ta să ne vegheze". Regina a trimis felicitările ei însă în jurnal a notat la 11
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
doua fiică, Victoria Melita, la 25 noiembrie 1876. După întoarcerea lor din Malta, în 1877, Rusia a intrat în război cu Turcia, încercând să câștige controlul în Balcani. Regina Victoria a trimis țarul Alexandru al II-lea o serie de telegrame agresive care aproape a dus la o stare de război între cele două țări. Ducesa a fost profund șocată de ostilitatea soacrei față de țara ei și față de tatăl ei, în special. Relația dintre Ducesa de Edinburgh și soacra ei s-
Maria Alexandrovna a Rusiei () [Corola-website/Science/315304_a_316633]
-
tandrețe intensă, afecțiune și suferință pentru mine". După numai câteva luni, la 14 decembrie 1861, tatăl ei, Prințul Albert a murit la Castelul Windsor. În timpul bolii sale, Alice a rămas lângă el. Alice i-a trimis Prințului de Wales o telegramă fără știrea reginei, care refuza să-i spună despre boala tatălui lui deoarce îl considera vinovat pe el pentru acest lucru. Regina a fost răvășită de moartea soțului ei iar curtea a intrat într-o perioadă de doliu. Alice a
Prințesa Alice a Regatului Unit () [Corola-website/Science/315328_a_316657]
-
al X-lea a rămas în capitala sa, fiind un simbol vizibil al cauzei naționale daneze. În ciuda vârstei sale și a situației precare, călărea zilnic calul său "Jubilee" prin oraș. În 1942, Adolf Hitler i-a trimis regelui o lungă telegramă prin care îl felicita la aniversarea celor 72 de ani. Christian al X-lea i-a răspuns print-o telegramă simplă: "Meinen besten Dank. Chr. Rex (română: Mulțumirile mele, regele Chr.)." Această replică l-a indignat pe Hitler care și-
Christian al X-lea al Danemarcei () [Corola-website/Science/315456_a_316785]