4,773 matches
-
ambele extreme ale spectrului ideologic (fie apărători ai "vechii ordini", fie radicali) și câțiva observatori atenți precum Tocqueville și-au îndreptat atenția spre rolul grupurilor în noua ordine politică "burgheză", în special cel al grupurilor de afaceri. Dar pentru majoritatea teoreticienilor din secolul al XIX-lea, analiza politică se limita la examinarea organelor constituționale. Teoria grupurilor și abordarea optimistă O schimbare a început să se producă, în două sensuri. Mai întâi a fost recunoscut faptul că sistemele politice constituționale, care la
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
ca politicile să nu scape de sub control și să nu se îndepărteze de voința majorității, fără a fi astfel nevoie de nicio intervenție. Se poate observa cum, pornind de la un punct de vedere opus față de cel al teoriei clasice, perspectivele teoreticienilor grupurilor puteau fi privite ca "optimiste"; ei sugerau că societatea ar avea de câștigat din competiția dintre grupuri. Noua "voință a poporului" ar apărea din și prin activitățile și ciocnirile grupurilor. Neocorporatismul pesimist Acest aspect normativ al teoriei grupurilor a
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
Roma Antică sau în orașele italiene ale Renașterii. Însă doar începând cu ultima parte a secolului al XIX-lea partidele au ajuns să fie recunoscute ca mijloace normale prin care se duc luptele politice. Am observat în capitolul 7 antipatia teoreticienilor politici ai secolului al XVIII-lea față de facțiuni; acest aspect s-a schimbat treptat, o dată ce partidele s-au dezvoltat și au devenit puternice, întâi în Europa și America de Nord, apoi treptat în aproape întreaga lume. În acest proces, partidele au apărut
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
își continue existența pe perioade îndelungate de timp. Structura partidelor variază semnificativ, de la cele extinse la cele mici, de la cele centralizate la cele puternic descentralizate și de la cele relativ democratice la cele puternic autocratice (așa cum afirmaseră mai mulți dintre primii teoreticieni ai partidelor). Partidele liberal-democratice tind să fie relativ extinse și oarecum descentralizate, practicând în același timp un oarecare grad de democrație internă. Aceste caracteristici sunt mult mai puțin întâlnite la alte tipuri de partide. Forță partidelor nu este dată atât
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
sisteme electorale și permutările aproape nelimitate care se pot obține atât pe baza repartizării mandatelor, cât și a numărului de mandate din fiecare district, nu este surprinzător faptul că problemele tehnice impuse de aceste sisteme i-au fascinat atât pe teoreticienii politici, cât și pe matematicieni începând cu Condorcet, om de știință francez al secolului al XVIII-lea. Efectul direct al acestor mecanisme asupra rezultatului din fiecare district și chiar asupra rezultatului general este deosebit de amplu, așa cum tocmai am văzut. Nu
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
privită ca instrumentul indirect al căderii acestor regimuri. Organizarea guvernărilor Adesea, constituțiile "declară" drepturi, dar funcția lor principală este de a organiza guvernarea. Începând cu secolul al XVIII-lea, constituțiile au fost privite ca mecanismul principal prin care ideile unor teoreticieni politici precum Locke, Montesquieu, Rousseau și alții puteau fi traduse în instituții și proceduri specifice. Nu este totuși surprinzător că, din moment ce au existat divergențe de opinii între acești teoreticieni, au existat și divergențe între constituții privind principiile pe care le
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
constituțiile au fost privite ca mecanismul principal prin care ideile unor teoreticieni politici precum Locke, Montesquieu, Rousseau și alții puteau fi traduse în instituții și proceduri specifice. Nu este totuși surprinzător că, din moment ce au existat divergențe de opinii între acești teoreticieni, au existat și divergențe între constituții privind principiile pe care le întruchipează. Divergențe au existat și la nivel practic, privind cel mai bun mod de operaționalizare a acestor principii. La nivelul principiilor, nu toate constituțiile susțin că puterea ar trebui
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
a provocat-o, de generații întregi, gânditorilor liberali. Alături de câțiva lideri "buni", au existat atâția conducători nemiloși în oprimarea supușilor lor și în obținerea de teritorii, de obicei prin forță, încât nu a existat un prea mare entuziasm față de conducere. Teoreticienii au început să susțină ipoteza că era nevoie de mecanisme care să limiteze exercitarea conducerii, multe constituții vizând tocmai acest aspect. Exista un interes scăzut pentru analizarea punctelor forte ale liderilor, cu excepția unor gânditori precum Machiavelli, care își doreau să
Guvernarea comparată by JEAN BLONDEL [Corola-publishinghouse/Science/953_a_2461]
-
la fiecare 10-34 secunde - „clipa” despre care vorbeam mai sus. Când vidul fals a trecut în starea fundamentală - vidul adevărat - universul și-a reluat expansiunea normală. Această trecere nu se produce însă în mod uniform în tot spațiul, existând fluctuații. Teoreticienii sugerează că aceste fluctuații ale vidului fals pot fi sursa fluctuațiilor detectate de COBE. b) Materia întunecată și energia întunecată O altă problemă care-i preocupă pe cosmologi este cea a materiei întunecate. Observațiile astronomice arată că stelele ce se
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
fost unul tulbure, ostil, agresiv și violent, brăzdat de tunete și fulgere care ne-au umplut inima de frică, de groază și teroare. Nu. Copilăria noastră a "beneficiat" de un "tratament" gândit și pus la cale în laboratoarele malefice ale teoreticienilor bolșevici, preluat "ad litteram" de slugile comuniste românești. Dragii mei voi, care citiți aceste rânduri -, vreau să știți că prima etapă a copilăriei mele s-a terminat brusc, odată cu ultimul joc de miuță, urmat de arestarea noastră de către militarii înarmați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
a evitat provocarea pe care i-o înfățișa raportul dintre Eliade și Wikander. Spre deosebire de Eliade, Pettazzoni sau Dumézil, Wikander nu corespunde tipologiei deschizătorului de drum, fondatorului de școală, metodologie sau disciplină. Mai degrabă filolog decât istoric, el nu este nici teoretician, nici arhitect al unor construcții de amploare. Wikander a evoluat într-o paradigmă a secundarității fecunde în raport cu cercetările germanistului Otto Höfler, cu liniile principale ale școlii suedeze de istorie a religiilor Iranului pre-islamic trasate în durabila sinteză a profesorului său
Întotdeauna Orientul. Corespondența Mircea Eliade – Stig Wikander (1948-1977) by Mircea Eliade, Stig Wikander () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2332_a_3657]
-
mai sus, ale construcției romanești, Își taie singură creanga de sub picioare. În plus, permit afluența „pe piața romanului” a tot felul de improvizații și experimente, cu un rol de exclusivitate aproape tiranică față de altele, vechile procedee. Aceaste „reflexe” scriitorii și teoreticienii români le-au Împrumutat desigur de la suprarealismul francez care, dintr-un joc și protest antiacademic, a ajuns În capitala Franței să decidă asupra „noilor canoane” În artă, creând grave confuzii, false valori și Îndepărtarea publicului de roman. (Textualismul este unul
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
valoarea sa, a lui Nichita, poate trece granița României!”. Această dură aserțiune m-a șocat nu numai pentru că venea În contrast cu opinia mea fermă asupra valorii poeziei prietenului nostru - care mai trăia Încă! -, dar și cu propriile opinii ale criticului și teoreticianului Matei Călinescu exprimate și susținute public cu bogate și pertinente argumente. Opuse și multor declarații pe care i le făcea lui Nichita când acesta, cu aerul său candid și blând Înfăcărat, ne citea ultimele sale producții, declarații care Îl Încurajau
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
jumătate!Ă - patru cărți care „mă reprezintă” și, sper, și romanul românesc postbelic: Îngerul de gips, Bunavestire, Drumul la zid și Don Juan. Nu, Încă o dată, nu-i fac nici un fel de reproș lui Matei Călinescu sau acelor critici și teoreticieni români care publică În zone de Înaltă cultură că „ne-au uitat” și și-au uitat ambițiile și credințele tinereții; ocultându-ne, Însă, și operele noastre cele mai reprezentative dau Într-un fel dreptate acelor denigratori de azi, cu Grigurcu În
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
al ființei, 1978). „Ceilalți“ sunt mai eficienți, românul mai profund, mai subtil, mai sensibil. Românii sunt foarte Înclinați să mediteze asupra acestui subiect: cum sunt ei și cum sunt ceilalți. „Specificul național“ i-a preocupat decenii de-a rândul pe teoreticienii culturii românești. „Psihologia popoarelor“, o știință cam suspectă, de mare trecere În secolul al XIX-lea, dar astăzi În genere abandonată, i-a sedus pe mulți autori români și Încă nu este complet uitată În exercițiile intelectuale românești. „Cum suntem
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
balcanică și turcească!). Antiteza clasică este Însă Muntenia-Moldova, prezentă nu numai În stereotipuri elementare, dar și În diverse tentative teoretice de definire a spiritului național. E. Lovinescu (1881-1943), unul dintre cei mai de seamă critici și istorici literari români și teoretician al culturii, vedea distincțiile (În Istoria civilizației române moderne, 1924- 1925) În termeni „rasiali“ și imuabili. După el, „prin natura contemplativității lor, moldovenii Înclină spre creația poetică“, În timp ce, „prin firea lor mobilă, comprehensivă și practică, muntenii și-au Îndreptat activitatea
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
acest sens, deși până azi „estetismul” grupului nostru de cinci e ridiculizat uneori, el a fost o „justă linie”, ne-a ajutat să ne diferențiem de bolile și presiunile vremii, ne-a ajutat să rămânem „în interiorul vocației”. 5 Matei Călinescu, „teoreticianul” grupului, remarcabilul critic și teoretician literar care, plecând în ’73 cu o bursă în SUA, după câteva luni și ca urmare a unei „fricțiuni” cu forurile universitare din țară, de fapt cu „externele”, s-a hotărât „să rămână”, să ceară
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
estetismul” grupului nostru de cinci e ridiculizat uneori, el a fost o „justă linie”, ne-a ajutat să ne diferențiem de bolile și presiunile vremii, ne-a ajutat să rămânem „în interiorul vocației”. 5 Matei Călinescu, „teoreticianul” grupului, remarcabilul critic și teoretician literar care, plecând în ’73 cu o bursă în SUA, după câteva luni și ca urmare a unei „fricțiuni” cu forurile universitare din țară, de fapt cu „externele”, s-a hotărât „să rămână”, să ceară azil politic, el și soția
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
României, ca și cei de la nordul nostru geografic, distanțându-se mai mult sau mai puțin de modelul brut sovietic, de fapt diferențiindu-se - aici polonezii au fost ca totdeauna în istorie, cei mai expresivi, mai radicali! -, unii dintre criticii și teoreticienii care au bătut monedă forte pe realismul socialist ilustrându-se în atacurile furibunde la adresa personalităților și artei „burgheze, occidentale”, s-au pomenit „depășiți” de omul politic ce, spre surpriza tuturor, nu mai aplica atât de vehement criteriile dure staliniste în
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
maestrul” lui Eminescu, la Titu Maiorescu care, simțind geniu în producțiile acelui tânăr oarecum dezordonat și care-și cheltuia vocația în versuri convenționale, l-a sfătuit să întoarcă spatele influenței franceze și „să meargă la nemți”. (G.E. Lessing, dramaturgul și teoreticianul, autorul, printre altele, al acelei Hamburgische Dramaturgie, i-a sfătuit, cu nici un secol înainte, la sfârșitul secolului al XVIII-lea, pe tinerii vremii, să întoarcă spatele puternicei, ispititoarei influențe franceze, rococo-ului, și să-și ridice ochii spre „nordici”, spre
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și pe Rebreanu. O asemenea mustrare i-a făcut-o postum și lui P. P. Negulescu. O intoleranță să zic o toană? a unui mare spirit. Îmi vine în minte și o comportare întrucâtva asemănătoare, cea a lui Adrian Marino, teoreticianul literar care nu-și găsea identitatea, detestând mai întâi critica literară, apoi, hélas, literatura, în fine însăși "ideea" pe care își propusese s-o slujească mai presus de orice. Omul despre care s-ar putea zice că și-a pierdut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
solemni,/ morții sociali neîndurându-se/ să se părăsească pe sine.// Dar tu, o, moarte, ești o simplă-ntoarcere a capului,/ o expirație calmă/ a celui care trăind prea adânc/ deodată uită viața". Poetul estetician, poetul autor de eseuri critice, poetul teoretician reprezintă o realitate în literaturile mature din Europa. T. S .Eliot, Valéry, Pessoa, Pound, Ungaretti sunt doar câteva exemple. A existat un asemenea model, de scriitor total, în viziunea dvs. de la începuturile literare? Era posibil un asemenea model în perioada
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
crezi că în tot ce facem, mai ales în ultimii ani, plecăm în toate discuțiile noastre de la literatură și ajungem la politică? Nu e oare un semn de schizofrenie? Sau ce semn o fi ăsta? Noi, litterati, practicanți ori numai teoreticienii literarului, eșuăm, în conversațiile noastre, atât de balcanizante, pe nisipurile fierbinți ale politicului, și nu găinarioții politicarzi. Aceștia din urmă eșuează glorios în discuții culturale sau cetind versuri, ca Radu Vasile, la emisiunile păunesciene, când nu-și publică romane la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de ani. * Revăzută după mai bine de un secol, concepția lui Anastasie Fătu cu privire la organizarea învățământului medical și farmaceutic, inclusiv învățământul medico-pedagogic, surprinde prin viziunea sa profund realistă, progresistă și actuală pentru epoca noastră. Personalitate de prestigiu, umanist în concepție, teoretician și organizator desăvârșit, Anastasie Fătu se situează printre întemeietorii Școlii românești de medicină. Opera lui, rezistând la examenul sever al timpului, implică o cercetare atentă, constituind, pentru generațiile următoare, un exemplu de înaltă ținută deontologică și cetățenească, Anastasie Fătu înscriindu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]
-
îi scria dedicația: , la care Voiculescu îi răspundea: (C. Păunescu, „Voiculescu epigramist”, în Argeș nr. 3,1980). Cum din 1927 Voiculescu are afinități pentru Gândirea lui Nichifor Crainic, fără însă a-l fi inspirat în realizarea Poemelor, entuziasmul ideologilor și teoreticienilor de aici exprima o bucurie nejustificată, poetul nu și-a asumat și nici nu s-a implicat în teoriile gândiriste, ci doar a trăit singur cu ele, dându-le valoare cu arta sa, ca propriilor gânduri. , scrie Marian Popa în
Academia bârlădeană și Vasile Voiculescu by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/783_a_1506]