14,383 matches
-
sabia cuvântului și floarea de flacără a propriei noastre inimi în palmă, cu o binecuvântare și o hulă pe buze.” Efortul poetului de la „Gândirea” de a aduna în jurul său talente tinere și viguroase, spiritul nonconformist al publicației, efervescența culturală ce tinde să anuleze convingerile politice provenind din întregul spectru doctrinar conferă paginilor un aer impetuos. Dorința de afirmare - pe principiul generaționist - a tinerilor scriitori din anii ´30 face posibilă această regrupare de forțe intelectuale în jurul lui Sandu Tudor. În articolul-program se
FLOAREA DE FOC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287022_a_288351]
-
alesese drept titlu simbolul romantic al florii albastre, G. Madan și C. Sandu-Aldea (semna C. Sandu, C. Răzvan și S. Voinea). Țelul revistei, așa cum reiese din articolele lui Antemireanu, este acela de a contribui la impunerea unei literaturi care să tindă către „ideal”, către „frumosul absolut”, la crearea unui nou romantism, pur, neîntinat de influențe străine și situat deasupra realităților întâmplătoare. Sursa acestor idei estetice este teoria despre „noul idealism” a criticului francez F. Brunetière. Concomitent, și sub influența lui N.
FLOARE-ALBASTRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287019_a_288348]
-
au adoptat din motive complet diferite. Atunci când produsele activității de informații nu sprijină strategiile lor politice, acestea sunt fie ignorate, fie se încearcă „ticluirea” lor cu ajutorul presiunilor politice astfel încât să li se schimbe conținutul. Această perspectivă a cristalizat opinia, care tinde să predomine atât în discuțiile academice, cât și în cele politice despre serviciile de informații, conform căreia cea mai importantă caracteristică a oricărei organizații producătoare de informații este independența față de factorii de decizie. Numai o agenție de informații independentă poate
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
și activitatea de informații privesc contrainformațiile. Aceste dificultăți privesc, în special, stabilirea situațiilor în care o agenție guvernamentală poate realiza în mod legitim supravegherea cetățenilor statului respectiv și a eventualelor limite ale unei astfel de supravegheri. În Statele Unite această discuție tinde să fie purtată în termeni de drept constituțional. De exemplu, se ridică problema modului în care ar trebui interpretată, în cazuri ce privesc siguranța națională, interdicția conținută în cel de-al patrulea Amendament la Constituția americană 38 referitoare la percheziții
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
CIA avea să rămână în strânsă legătură cu factorii de decizie de la nivel înalt și să monitorizeze și coordoneze, în numele acestora, activitatea celorlalte agenții de informații de la nivel departamental. Întrucât noua viziune, susținută de foștii directori CIA Colby și Turner, tinde să acorde o importanță mai mică informațiilor secrete, nu este surprinzător faptul că urmărește creșterea numărului de beneficiari ai datelor. De exemplu, Turner are în vedere înființarea unei agenții internaționale de date obținute prin satelit care să desfășoare activități de
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
adevăr, aceste servicii devin principala țintă a activității de informații întrucât capacitatea de a le penetra și, în cel mai fericit caz, de a le manipula poate avea un succes răsunător. În acest sens, informațiile au o dinamică internă ce tinde să le transforme într-un duel al contrainformațiilor, în care serviciul secret al fiecărei țări, în majoritatea situațiilor, caută să penetreze și să manipuleze serviciul secret inamic. În memoriile sale, fostul director CIA Colby critică modul în care James J.
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
US Intelligence Performance prior to November 1978: Staff Report, Congresul al 96-lea, ședința 1, 1979. 55. Un raport al Comisiei Senatului Statelor Unite privind serviciile de informații susține că „problema nivelurilor prețului petrolului a fost analizată în cadrul restrâns cerere-ofertă, care tindea să amplifice atât influențele politice, cât și anumiți factori economici, cum ar fi flexibilitatea cererii și a ofertei”. Raportul pretinde și că „aspectele politice ale relațiilor dintre statele membre ale OPEC și dinamica internă a guvernului saudit... nu au fost
Războiul tăcut. Introducere în universul informațiilor secrete by Abram N. Shulsky, Gary J. Schmitt () [Corola-publishinghouse/Science/2146_a_3471]
-
evidentă, îndeosebi sub „specia sentimentală a povestirii-evocare” (Nicolae Balotă), în Zborul de probă (1968), Noaptea și ziua (1970), Walhalla (1973) și O partidă de bile (1973) ori în Fantezie pentru trompetă solo (1976) M. își arată disponibilitatea pentru construcția amplă, tinzând spre dimensiunea romanului. Specia în care se exprimă deplin este narațiunea amplă, atent și fin articulată, ca în Walhalla, macronuvelă sau microroman, proză emblematică tematic, stilistic și ca tipologie. Înclinația individualizantă este, cum s-a observat, aceea spre „fructificarea virtualităților
MATEESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288062_a_289391]
-
baza evaluării clasicilor de către moderni, deveniți astfel precursori ai lor, teoria intertextualității extinse la textul lumii și al istoriei. Tot aceasta facilitează aflarea răspunsului la întrebarea: Încotro se îndreaptă literatura? Către „punctul central”, conceput ca loc de convergență spre care tind deopotrivă acțiunea autorului-cititor pe cale de a-și instaura opera și acțiunea cititorului-autor, el însuși instaurator de operă, care se deplasează tot timpul în funcție de mereu înnoite contexte literare. Altfel spus, spre locul de întâlnire al conștiinței empirice - totalitatea lecturilor și influențelor
MAVRODIN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288067_a_289396]
-
regii comic-parodice. Aceasta sparge convenția genului și, odată cu infiltrarea elementului oniric și grotesc, creează cadrul unei neobișnuite confruntări a autorului cu umbrele sale, reificate și adunate în carte. Disprețuitor al cerințelor poeticii (al logicii chiar), M. își manevrează avatarurile, ce tind către o independență pirandelliană, ca pe niște paiațe de circ și, cu toate că își definește scrierea drept ,,drumul cel mai scurt dintre două inimi”, nu o dată se manifestă ireverențios și persiflant atât față de ele, cât și față de cititor: ,,A venit peste
MARTINESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288046_a_289375]
-
împlini perfecta operă de artă [...]. Gestul lui, reactualizat în miracolul fiecărei capodopere, poate deveni simbol și mitul dinamic al unui întreg ciclu de cultură”. Mai concretă, altă intervenție programatică a aceluiași autor, Delimitări, proclamă delimitarea de „occidentalismul” grupării Criterion („Noi tindem să realizăm fenomenul invers: inocularea Europei cu ser românesc”), respingând în același timp acuzația de spirit închis, de „gașcă”, adus revistei, care - afirmă Vintilă Horia - exprimă tendințele noii generații de a se implica mai adânc în procesul de ridicare a
MESTERUL MANOLE-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288097_a_289426]
-
Cantabilitatea versurilor, modulate în ritmuri clasice, contribuie la „cumințenia” parcă programată a acestei poezii care exprimă forța unui echilibru ascuns. Alcătuite exclusiv din viziuni fugare, poemele nu își propun să închege, în ansamblu, o anume obsesie de ordin metafizic, ci tind constant să exprime trăirea ca amprentă a condiției umane. Sub același semn al unei reale sensibilități, capabilă de uimiri patetizante, dar întrerupte mereu de suflul prea scurt (și prea prudent) al evocării, stau și paginile din Cumințenia zăpezii (1987), cuprinzând
MICLESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288105_a_289434]
-
prozodie și metrică pentru că amândouă se bazează pe număr: numărul, atunci când este descoperit în interiorul realității, are funcția de a conduce spre lucrurile imateriale prin intermediul celor materiale. Într-adevăr, numărul nu e legat de lumea materiei, ci de cea a sufletului, tinde la infinit și e îngemănat cu imaterialul, deci cu spiritualul. Numărul dă valoare timpului și stabilește raporturile dintre diverse mișcări, așa că trebuie considerat baza oricărei științe. Așa cum unul este etern și imuabil, tot așa sunt eterne și imuabile și numerele
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
se poate spune foarte bine că o dată cu Grigore cel Mare și Isidor se simt de-acum ultimele ecouri ale trecutului (se poate spune, de exemplu, că o dată cu Grigore cel Mare încetează cunoașterea limbii și a literaturii grecești) și că ei tind să încheie și să rezume moștenirea primită. Caracteristica literaturii din secolul al șaselea este fragmentarea sa, la fel ca în cazul celei din secolul al cincilea, dar mai accentuată; raporturile culturale dintre regate sunt firave, aproape inexistente; raporturile sunt, eventual
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
confunde cu celelalte. Deși Chiril a reușit să păstreze acest substanțial echilibru, care i-a adus recunoașterea oficială la Calcedonia (unde epistola sa cu numărul 4 a fost adoptată în mod oficial de către conciliu), totuși, la el, divinul în Cristos tinde să aibă întâietate, iar umanul riscă mereu să fie depreciat. Așadar nu e de mirare că monofiziții s-au sprijinit în mod constant pe operele sale. Într-adevăr, dacă, pe de o parte, în secolele V și VI calcedonienii au
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe monofiziți. În timp ce la Calcedon fuseseră citite în mod solemn numai unele scrieri ale lui Chiril, adică a doua epistolă către Nestorios și scrisoarea către Succensus - eliminându-se din ele, în plus, clauza ek dyo physeôn, „din două naturi” -, neocalcedonienii tind să recupereze întreaga producție a lui Chiril, inclusiv a treia epistolă către Nestorios cu cele 12 anatematisme, în încercarea de a n-o lăsa în seama monofiziților. Neocalcedonienii se deosebesc net de calcedonieni pentru că acceptă formula pe care Chiril credea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
din Tars și Teodor din Mopsuestia. Ideea unui permanent consens al Părinților ortodocși ca o garanție a doctrinei sănătoase nu a eliminat complet argumentarea dialectică, ci a completat-o, căpătând o funcție tot mai importantă; în Imperiul Bizantin, practica teologică tinde să se caracterizeze tot mai mult printr-o voință de a nu inova, de a respecta ceea ce a fost crezut dintotdeauna. Nu numai textele din secolul al IV-lea, ci și cele din secolul al II-lea sunt interpretate ca și cum
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
de citate patristice, extrase din 88 de autori; alt florilegiu era inclus în Tomul către Flavian al papei Leon. Însă aproape că nu există scriere dogmatică în care să nu existe și un apendice cu „opinii ale Sfinților Părinți”. Acestea tind tot mai mult să aibă întâietate în raport cu trimiterile la Scripturi, iar începând cu secolul al VI-lea florilegiile sunt prezentate intenționat ca entități autonome și nu ca apendice ale unor tratate teologice. Așa cum a demonstrat M. Richard, importante sunt florilegiile
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
elementele unite își păstrează proprietățile, însă acestea aparțin toate unui singur individ. Această teză a raportului paritar dintre divin și uman îl ajută pe Leontie să evite una din problemele cristologiei lui Chiril din Alexandria, adică preponderența elementului divin care tinde să-l pună în umbră pe cel uman în persoana lui Cristos. De fapt, cristologia lui Leontie este influențată mai mult de cristologia marilor Capadocieni decât de Chiril. Pe de altă parte, respingerea doctrinei conform căreia trupul lui Cristos înainte de
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și diferențiere. Degradarea are trei trepte precise: Intelectul, Sufletul universal și lumea sensibilă care atinge capătul acestui transfer acolo unde intră în contact cu materia care nu este realitate sensibilă, ci non-ființă absolută. Prin natura sa, Sufletul risipit în lume tinde să se reunească cu izvorul său divin, Unul; sarcina sa este așadar aceea de a se elibera din ghearele materiei, de a reintra în sine însuși, purificându-se și pregătindu-se pentru reîntoarcere care se realizează în etape succesive, cea
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fie că apar diferențe de detaliu. Când s-a pus problema eventualei dependențe a unui scriitor de celălalt, cercetătorii au crezut că au descoperit în Sozomen imitatorul. Însă e vorba de o imitație cu scopuri foarte precise, o imitație care tinde mai mult către diversificare decât către repetiție. Sozomen a folosit opera lui Socrate ca model, a verificat-o consultând documente, a extins-o și a corectat-o pentru că și el a utilizat exact aceleași surse ca și Socrate, iar uneori
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
dihotomică, oscilând între cele două subiecte tratate, în timp ce cărțile a patra, a cincea și a șasea sunt mai omogene și conținutul e axat pe istoria civilă. Relatarea este cam prolixă, fără îndoială amplă și senină, însă stilul e agreabil și tinde spre un ton arhaizant pentru că idealul stilistic al autorului e Tucidide; în consecință, selecția lexicală e foarte îngrijită; Fotie remarcase și el acest lucru. În cartea a doua și a treia unde relatează controversa născută în jurul lui Eutihie, Evagrie se
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
L. Dindorf); PG 97, 9-790; Studii: O. Bardenhewer, op. cit., V, pp. 121-122. Capitolul XXI Exegeți greci minori din secolele al cincilea și al șaselea După perioada de mare înflorire din vremea școlii antiohiene și a comentariilor lui Chiril, exegeza creștină tinde să se închidă în sine și, vlăguită parcă, să se întoarcă la autorii din trecut și să reia tezele lor. Această vlăguire era deja oarecum perceptibilă la Teodoret din Cyr a cărui producție enormă nu se caracteriza și printr-o
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
căreia izbutește să-i lumineze unele aspecte mai puțin cercetate până acum; este vorba despre o adevărată reconstrucție a universului poeziei lui Eminescu pornind de la modelul, integral asumat, cum se dovedește la tot pasul, al labirintului, spre centrul căruia se tinde ca spre o autentică sursă a esenței creatoare. Obsesia constantelor tematice, ca elemente ordonatoare și căi de acces, se regăsește în Spirala destinului (1993), unde metoda este consolidată prin apelul profitabil la interdisciplinaritate și prin extinderea ei la autori străini
GIURGIU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287287_a_288616]
-
opțiuni. Politicienii care au guvernat cea mai lungă perioadă de timp (grupați în diferitele variante de partide politice autodenumite „de stânga” sau „social-democrate”, ei au guvernat nu mai puțin de 11 din cei 17 ani de postcomunism de până acum) tind să se încadreze în a doua categorie. Invers, acea parte a clasei politice care a guvernat doar 5-7 ani și a reușit să-și mențină o poziție semnificativă în politica românească tinde să se încadreze în prima categorie. Pentru oricare
Noul capitalism românesc by Vladimir Pasti () [Corola-publishinghouse/Science/2089_a_3414]