6,503 matches
-
era la etajul doi și, cum el era sensibil la modestia financiară a artiștilor care vin nu de pe Broadway, ci de dincolo de Viena, mi-o alesese pe cea mai ieftină, cu baia pe hol. Din nevoia de a folosi urgent toaleta, după atâtea șocuri succesive, m-am repezit pe coridor să găsesc the Men's room. Deschid ușa și dau peste un tip căzut lat pe chiuvetă, cu o seringă În braț, abia respirând. Neștiind dacă savura beneficiile morfinei sau era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
aceea mizerabilă de la Chelsea Hotel simțeam că acest oraș, pe care nu știam cât de mult aveam să-l Îndrăgesc, Îmi dădea palme pe post de bun-venit: vacarmul și confuzia de la aeroport, Andy Warhol și fantomele lui, morfinomanul leșinat În toaletă, ziare și gunoaie zburând pe străzi... „Îmi Închipui că te-ai relaxat bine aseară“, m-a Întâmpinat a doua zi surâzătorul Jules, cu dinții lui albi ca ai lui Frank Sinatra, În drum spre magazinul Klein de pe 14th Street, unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
și cu un exemplar al manualului de gimnastică la domiciliu al lui J.P. Muller. Mama a păstrat, până la sfârșitul zilelor ei, scrisorile pe care el a reușit să facă să-i parvină - epistole vesele scrise cu creionul pe hârtie de toaletă (cele publicate de mine În 1956, În numărul 4 al revistei În limba rusă Vozdușnîie puti, la Editura Roman Grynberg din New York). Eram În țară când și-a recăpătat libertatea și Învățătorul satului a fost cel care a organizat festivitățile
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
stimulii vizuali. Câte acuarele a pictat pentru mine! Ce revelație am avut când mi-a arătat liliacul crescut din combinația roșului cu albastrul! În casa noastră din St. Petersburg, scotea uneori dintr-o nișă secretă din peretele camerei ei de toaletă (În care mă născusem), o grămadă de bijuterii, ca să mă amuze Înainte de culcare. Eram foarte mic pe atunci și acele diademe, coliere și inele sclipitoare nu mi se păreau cu nimic mai prejos prin misterul și vraja pe care le
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
la valoarea constantă de 28o Réaumur (95o Fahrenheit), după cum arăta un termometru mare și cumsecade, care, fiind Îmbrăcat În lemn (cu o sforicică udă vârâtă În gaura din mâner), putea să plutească printre peștișorii aurii și micile lebede din celuloid. Toaletele erau separate de băi și cea mai veche dintre ele era o Încăpere destul de luxoasă, dar cam sumbră, cu lambriuri frumoase și un șnur de catifea roșie cu ciucure, care, când Îl trăgeai, producea o gâlgâială și un clipocit cu
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
era compus din unsprezece oameni și un câine dachshund. Purtând mănuși și o șapcă de călătorie, tata citea o carte În compartimentul pe care-l Împărțea cu preceptorul nostru. Fratele meu și cu mine eram despărțiți de ei printr-o toaletă. Mama și camerista ei, Natașa, ocupau compartimentul alăturat. Apoi urmau cele două surori mici ale mele, guvernanta lor englezoaică, Miss Lavington, și o doică rusoaică. Numărul impar al grupului nostru, valetul tatei, Osip (pe care peste un deceniu pedanții bolșevici
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
meu (dormea? sau nici nu era acolo?), În semiîntunericul compartimentului nostru, urmăream lucrurile, părți din lucruri, umbre și secțiuni de umbre mișcându-se prudent prin jur, fără a ajunge nicăieri. Lemnăria scârțâia și trosnea ușor. Lângă ușa ce dădea spre toaletă, o haină Închisă la culoare pe un cuier, și mai sus, ciucurele lămpii de noapte, albastre, bivalvulare, se legănau ritmic. Erau greu de corelat acele apropieri șovăitoare, acea furișare mascată, cu năvala intempestivă a nopții de afară, care știam că
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
mine ne amuzam Încuindu-ne În compartiment și dejucând astfel orice tentativă de a fi deranjați. Mai mulți soldați care călătoreau pe acoperiș ne ajutau să ne distrăm și mai bine, Încercând să folosească, fără succes, ventilatorul compartimentului nostru ca toaletă. Fratele meu, care era un actor de primă mână, a reușit să simuleze toate simptomele unui caz grav de tifos, ceea ce ne-a folosit când, În sfârșit, ușa a cedat. În zorii celei de-a treia zile, la o scurtă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
constructori de imperii În bucata lor de junglă defrișată; polițiști francezi, acel produs german ce nu poate fi menționat, bunul și bătrânul progromșcik, bisericos rus sau polonez, americanul slăbănog care linșează oameni, tipul cu dinți stricați care Împroașcă barul sau toaleta cu anecdote antiminoritate și, Într-un alt punct al aceluiași cerc subuman, acei roboți cu fețe pomădate, Îmbrăcați cu pantaloni luxoși comandați la John Held și haine cu umeri Înalți, acei Sitzreisen care se arată la toate mesele noastre de
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
o căsuță cu camere friguroase. Seara aceea, serata aceea, dacă îi pot spune astfel, a rămas legată în memoria mea de cumplita tortură la care m-am supus din cauză că mi-a fost rușine să o întreb pe gazdă unde este toaleta („toaleta” era, probabil, în curte). O seară stricată de imensa dorință de a face pipi și de imposibilitatea de a o realiza. Gh. Udr. avea în București un unchi, colonel deblocat, cum se spunea imediat după război, un om simpatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
căsuță cu camere friguroase. Seara aceea, serata aceea, dacă îi pot spune astfel, a rămas legată în memoria mea de cumplita tortură la care m-am supus din cauză că mi-a fost rușine să o întreb pe gazdă unde este toaleta („toaleta” era, probabil, în curte). O seară stricată de imensa dorință de a face pipi și de imposibilitatea de a o realiza. Gh. Udr. avea în București un unchi, colonel deblocat, cum se spunea imediat după război, un om simpatic, amabil
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ne ridicasem de la masă și lumea începuse să se împrăștie, rămăsesem câțiva, un mic grup, în holul îngust, minuscul al restaurantului. Ca la plecare, unii se duseseră la garderobă (era un început de primăvară cu nopți încă reci), alții la toaletă... Deodată, Marin Preda, care nu-mi adresase până atunci nici un cuvânt, cu care nu izbutisem nicicum să comunic o întreagă seară, s-a apropiat de mine și, aproape în șoaptă, discret, m-a întrebat, cu o subită, extraordinară căldură, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
de corn de rinocer. Mă îngrijorează totuși acest scaun așa de puțin abundent. Credeam că, dimpotrivă, șampania - cu care nu mai sunt obișnuit - o să aibă efect laxativ. Dar după mai puțin de o oră sunt nevoit să merg iar la toaletă unde am, în fine, un scaun normal. Cele două coarne de rinocer erau, așadar, numai finalul unui alt proces. Am să revin asupra acestei probleme de interes primordial (...) azi dimineață, pe când mă aflam la closet, am avut o intuiție de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
s-a trezit, mai devreme ca de obicei, fără să bănuiască, firește, nimic; dimpotrivă, simțindu-se mai odihnit ca în alte dimineți (dormise bine!), se dădu jos din pat, fără obișnuitele tergiversări, vioi, aproape vesel...». Eroul își va face meticulos toaleta, nu va răspunde la primul telefon, iar la al doilea va ajunge prea târziu, va pleca la serviciu, în autobuz va cocheta cu o blondă ochioasă, în pauza de prânz va bea o bere (nu mai mult) cu un coleg
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
muri. Tatăl unei cunoștințe vroia să se sinucidă, nemaisuportând viața după o nefericită întâmplare: i se furaseră banii de la poșta unde era casier. Într-o noapte s-a sculat decis să iasă din viață; mai întâi s-a dus la toaletă, apoi s-a întors, așezându-se gânditor pe marginea patului, apoi s-a culcat pe o parte, murind. Familia lui nu putea accepta că murise atât de fulgerător, fără să spună un cuvânt de adio, de consolare pentru cei care
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
de fulgerător, fără să spună un cuvânt de adio, de consolare pentru cei care rămân să trăiască mai departe. Dar într-o zi cel mort s-a arătat fiicei sale într-un vis, explicându-i că după ce se întorsese de la toaletă fusese ridicat fulgerător, fără să știe de cine și cum, nimic nici despre noua stare în care se găsea pe neașteptate. O altă persoană s-a dus s-o viziteze la spital pe mama ei, care i-a spus că
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
gânduri, stârnind stări speciale, făcând posibil în aer gustul pentru filozofie. Corpul meu, când țin în poală o pisică, se transformă brusc, devenind parcă o prelungire a corpului felin- de aceea sunt linsă și eu când ea își face minuțios toaleta. A toarce nu înseamnă deloc a moțăi, ci mai degrabă o ruminare de gânduri dintre cele mai secrete. Povestea lui Hoffmann despre cotoiul Murr este una dintre cele mai splendide și se cere citită ca Odiseea, în fiecare an! Trecând
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
într-o structură muzicală fascinantă: poemele Iubitul spunea, pe muzica lui Zamfir, Lilith pe muzică de Pergolesi, și Oglinda femeii pe Missa solemnis a lui Mozart. Cu prietenii, mâncând cantități de înghețată, criză de bulimie. M-am dus imediat la toaletă și, punându-mi degetele în gât, am vărsat totul! Cum a fost cu putință? Nu-mi amintesc când m-am scăpat din vedere râzând cu insensibilitate și mâncând fără măsură. Cert, nu mă cunosc, un ego străin încearcă să prindă
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
colegă mințea pentru că și mama ei mințea. Tatăl ei s-a întunecat, întrebând-o dacă o cunoștea pe mama acelei colege, și cum răspunsul a fost „nu”, atunci el s-a înfuriat, și ea de frică s-a ascuns la toaletă. Tatăl ei a aruncat apă peste ea ca s-o facă să iasă afară și a tras-o de păr încât a rămas cheală în acel loc, a spus ea, arătându-mi locul în care părul n-a mai crescut
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
fi rezolvat date fiind numeroasele sale apariții în roluri de primă mărime. Regia Andei Tăbăcaru Hogea ( în reluare) a respectat toate atributele pe care subsemnatul până acum a avut grijă să le ocrotească. În timp s-a păstrat cu grijă toaleta scenică a acestui spectacol, tocmai de la premiera de acum câțiva ani, când regretatul ei tată, Dimitrie Tăbăcaru, a semnat concepția acestei premiere. Orchestra a fost la înălțime și de data aceasta sub bagheta lui Corneliu Calistru, de unde se vede treaba
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
jenat că "vrea la oliță"! M-am pus în mișcare pentru rezolvarea "imperialistului" și am luat legătura cu un "organ" aflat în post în spatele vilei. Îl știam de la alte vizite și i-am spus deschis că sunt în căutarea unei toalete. Mi-a arătat amabil o intrare și m-a condus până la "obiectiv". Când i-am spus că nu pe mine mă "taie", ci pe un ziarist american, mi-a răspuns ferm că nu se poate. Întrebându-l de ce, mi-a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
la vreo sută de metri, o casă, m-am îndreptat către ea, am intrat pe ușa deschisă și am dat peste "un om de bine", lucrător în administrație. I-am spus cine sunt și care este problema, mi-a arătat toaleta, pe care am vizitat-o și am găsit-o corespunzătoare, m-am întors la ziaristul american, căruia i se mai alăturaseră și alți tovarăși "de suferință" și am pornit-o în șir indian către "tărâmul făgăduinței". Când operațiunea era "în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
disperate, tov-ul mi-a spus: "Sunt ale tovarășilor, nu-i voie să treacă străini pe aici" (retrospectiv, scena lui Schiller cu Wilhelm Tell și pălăria împăratului mi se pare oareșcare). I-am replicat că străinii au nevoie de scaunul de la toaletă și nu de fotoliile tovarășilor. N-a înțeles, a continuat cu "plecați imediat de aici" și a trebuit din nou să recurg la formula cu tov. General, care l-a făcut să dispară. În martie 1979 venea în vizită Valéry
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
o canistră de 20 de litri cu apă". La auzul acestei "atenții" am intrat în "fibrilație" și l-am întrebat pentru ce canistre, răspunsul venind ca o ghilotină: "Știți, seara se mai întrerupe apa rece și dacă cineva merge la toaletă..." Noroc de faptul că aveam tensiunea 11 cu 6, că altfel gândul la Herr Rector manevrând la miezul nopții canistra, cu Frau Rector alături, îmi putea fi fatal. Pe "relația Austria" principalul program erau croazierele pe Dunăre între Viena și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
presă, și orchestra, și folclorul... Cu "Steaua Dunării" problemele au continuat tot sezonul 1987 și în sezonul 1988: i s-a defectat instalația de răcire și a rămas blocată 24 de ore la Orșova, i s-au defectat conductele de la toalete, după o escală la Belgrad, la pornire s-a rupt axul unui motor, nava fiind remorcată "la parâmă" până la Oltenița, unde a și intrat trei luni în reparații. Pentru toate aceste avarii care au dat peste cap programul de croaziere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]