4,226 matches
-
sex fără perdea și tot așa...), țârrr la ușă : pictorul ! Ea nu deschide, de-a dracu, îl lasă să sune lung de câteva ori (orice comparație cu capodopera hollywoodiană Moștenitoarea, cu Olivia de Havilland, este nulă și neavenită !), el pleacă trântind ușa liftului (între timp se reparase), ea deschide, găsește portretul ei (pictorul avea mania de-a face portrete femeilor de care se despărțea), se duce la fereastră și-l vede plecând la braț cu o alta (în cinci secunde ajunsese
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
confund? De unde și pînă unde mă iei cu "tu" și "măi"?! Ce, sînt de-o seamă cu tine? ! Da' eu sînt de-o seamă cu tine?! Că tu ai început-o cu "tu" și "măi", ca pe maidan... Tipul a trîntit telefonul, iar a doua zi dimineață, la ședința zilnică a șefilor de secție, a strigat în gura mare spre Ștefănescu, să audă toți, inclusiv directorii: Ai acolo unul obraznic, unul Vlădeanu, care m-a luat cu "tu" și "măi" de parcă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la Nelu Arbore, îi spun să facă legăturile cu dispecerul central și-l întreb ce voia să-mi spună dimineață, cînd a trecut cu mașina prin stație și mi-a făcut semn să-i telefonez. Cobor, sting reflectoarele și ies trîntind ușa care se încuie. Scot cheia și încerc dacă yala se deschide. Constat că totul e în regulă, îmi spun în gînd că s-a făcut treabă bună, "noi am făcut treabă bună" ar spune inginerul-șef, accentuînd în orice
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
-l am pe buze. Poziția mea e fermă, aproape țeapănă. Șeful Serviciului aprovizionare, un fost slujbaș pe la vechiul consiliu raional, care și-a făcut Facultatea de Științe Economice la fără frecvență, cu care eu am mai avut cîndva o ciocnire, trîntește stiloul pe birou, nervos că a fost deranjat și ridică privirea, gata să mă expedieze la vreun adjunct sau să-mi țină vreo teorie. Dar observ că mă privește nedumerit, ba chiar surprins, face un gest prin care își retrage
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
gest delicat, de parcă mi-ar fi oferit o floare. Mergeți la etajul întîi, să vă semneze președinta comitetului sindicatului, apoi unul din directori. Mă ridic, iau dosarul, mulțumesc, înclinîndu-mi totodată capul și ies, închizînd ușa cu grijă, să n-o trîntesc. În anticamera președintei comitetului sindicatului se află un tip care se ocupă de mișcarea sportivă din combinat, iar cînd stă pe-aici prin birou, îndeplinește funcția de secretar al președintei. Îi explic ce vreau de la președintă și el se duce
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și vorbește mai încet, că eu nu-s subalternul dumitale să urli la mine. Și chiar de-aș fi, nu ți-aș permite. Doi: rezolvați legal problema celor două apartamente, altfel veți avea de-a face cu legile. La revedere! Trîntește telefonul și se ridică furios de pe scaun: Porcul dracului! Îmi țipă de parcă i-aș fi servitor. Uită că acum vreo zece ani era și el printre cei ce transformaseră cîteva camere de oaspeți ale uzinei în alte minuni, unde "semnau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
venit tovarășul inginer Vlădeanu să se intereseze de garsoniera ce i-a fost repartizată... Nu, nu, tovarășe Condurache, ridică glasul Fărcășanu, nu a sosit nici un tabel! Vă rog foarte mult să cercetați!... Nu ne puneți în situații neplăcute, vă rog!... Trîntește receptorul telefonului la loc și strînge din pumni, uitîndu-se în tavan. Apoi, devine calm și-mi surîde: Nu-i nimic, tovarășe inginer, se rezolvă. Mergeți înapoi la combinat și dați de urma tabelului. În momentul cînd aflați unde-i, veniți
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
constat că ea, prin Brîndușa, m-a lovit sub centură. "Ei bine, lovitura finală am s-o dau eu, doamnă!", zic ridicîndu-mă furios și pornind în fugă, în sus, pe scara de serviciu. Intru ca o furtună în biroul Lilianei, trîntind cu putere ușa. Ușor, mă, că dărîmi clădirea! țipă la mine Liliana. S-au încărcat filamentele? o întreb. Cred că da; acum cîteva minute mașina era pe rampă, la depozitul zece. Iau telefonul și formez numărul depozitului, așteptînd să răspundă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
la o vodcă. M-am lăsat de scris teatru. Mi s-a acrit. Vom răsufla ușurați, mormăie Lazăr, aplecîndu-se să caute niște hîrtii într-un sertar. Tînărul de la telefon a mai format un număr interurban, care sună ocupat, iar acum trîntește receptorul furios. Tăticu', ia umblă mata mai domol cu scula aia, îi zice Lazăr, nu de alta, dar ne mai trebuie. Să vorbim cu alți autori dramatici. Amicul meu Mihai s-a supărat, precum văcarul pe sat, și nu mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
se pare obraznică. Spune-i că dorești să nu se mai întîmple cu vreo altă delegată, care ar putea să reclame, să păteze astfel onoarea combinatului... Vrei să mă fac de rîs, Mihai?! Brîndușa, așa cum o știu eu, mi-ar trînti telefonul în nas... ..."așa cum o știu eu" foarte bine te-ai exprimat! Poftim, poftim, îi arăt eu moneda de 25 de bani, dă-i telefon, convinge-te! Cristina smucește moneda din mîna mea, vrea să pornească spre intrarea în hotel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Noi, combinatul, am creat condiții afirmării unui tînăr talent"... iar acum îmi spui c-o să primească locuință cînd o să-ți vezi tu ceafa... Să-ți fie rușine, Brîndușa!... Și ție și celorlalți ca tine clică de ipocriți!! Roșie de furie, trîntește receptorul la locul lui, apoi aruncă telefonul înapoi pe noptieră. Dumnezeule, cum e posibil?! exclamă, uitîndu-se lung la mine. Cum e posibil așa ceva?! Fața Cristinei, aprinsă, pare o floare de magnolie, peste care surîsul ei, trist, trece ca un vînt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
din impas și fără să ne turnăm singuri benzină în cap, apoi să ne dăm foc. Dacă noi nu pornim separatorul, vor mobiliza forțe și vor remedia defecțiunea în două zile. E o soluție mai sigură. Cobor din mașină și trîntesc portiera cu putere, să se închidă. Don Șef a trîntit și el portiera, se convinge că e încuiată, apoi pornește spre intrare, făcîndu-mi semn să-1 urmez. Vîntul, mai rece și mai puternic decît dimineață, aduce din cînd în cînd rafale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
cap, apoi să ne dăm foc. Dacă noi nu pornim separatorul, vor mobiliza forțe și vor remedia defecțiunea în două zile. E o soluție mai sigură. Cobor din mașină și trîntesc portiera cu putere, să se închidă. Don Șef a trîntit și el portiera, se convinge că e încuiată, apoi pornește spre intrare, făcîndu-mi semn să-1 urmez. Vîntul, mai rece și mai puternic decît dimineață, aduce din cînd în cînd rafale de zăpadă viscolește mai ceva decît în toiul iernii!... Rămîn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pilotarea, să lași interfonul deschis, să putem comunica. Bine, îl deschid. Comut contactul interfonului pe "ascultare", să aud dacă sînt chemat și las microfonul scos din circuit, să nu se audă ce discut aici, la pupitru. Ușa de la intrare e trîntită cu putere și eu mă întorc, tresărind. Cine-i șeful instalației?! întreabă fata care stă în ușă, în lumina albă a reflectoarelor din încăpere; este aceeași care mi-a vîndut Biblia; duce un dosar sub braț și flutură un carnețel
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
Să-ți fie rușine! îi șoptește fata, plecîndu-se să-și ia dosarul, dar Vlad face o mișcare iute, ia dosarul și se retrage. Anulezi amenda? întreabă Vlad, sugerînd că nu-i dă dosarul. Nu! răspunde fata. Ușa de la intrare e trîntită, iar cînd întorc privirea îl văd pe maistrul Cornea înaintînd cu pași mari spre fată. Îți arde de joacă, domnișoară?! strigă el. Supapa a fost verificată de mine! N-are viza Metrologiei, răspunde fata. Domn' Cornea, intervine Vlad, înapoind dosarul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
utilități, găsește un ventil de apă demineralizată deschis, iar contorul pe azot fără viza Metrologiei pe anul respectiv. Primesc o nouă sancțiune. Am luat hîrtia de sancționare în mînă, am plecat spre pavilionul administrativ și am intrat în biroul Brîndușei trîntind ușa, arătîndu-i hîrtia: "Am să te fac s-o înghiți!" "Cum dorești, mi-a surîs ea, dar dacă te atingi de mine aici, în combinat, o încurci. Începînd de la ora cinci, după-amiază, sînt acasă. Cînd ajung, pun de două cafele
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pompierilor... Spune pompierilor să plece. Tu poți începe să pui grinzile la loc. Ai cu cine? Am. Au rămas cîțiva mecanici, arată el spre cei de lîngă umerii lui. Valeriu iese. Îl aud cum proptește pietroiul la loc în ușă, trîntind de cîteva ori ușa s-o închidă mai bine. Hai să băgăm azotul în rezervor, că am înghețat aici, zice Vlad. Sper că Arbore o fi terminat legarea comenzilor, altfel o să trebuiască să stăm de planton. Facem manevrele pentru băgarea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
totul într-o privire. Mergi cu bine! exclam încet, cu dragoste, privind tabloul de comandă ca pe propriul meu copil, căruia, acum, îi dau drumul în lume. Sting reflectoarele, las doar lumina de serviciu aprinsă, dau drumul la yală și trîntesc ușa, controlînd-o apoi dacă s-a închis. Ocolesc clădirea separatorului, traversez calea ferată, trec printre rezervoare și intru în clădirea Serviciului utilități, la al cărui parter e tabloul de comandă. La pupitrul tabloului stă tehnicianul de serviciu și notează parametrii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
N-o să mă arate nimeni cu degetul și nici n-o să mă tragă de mînecă, să-mi spună că am lăsat un lucru neterminat. Cînd pleci, important e să pleci cu fruntea sus... Îmi iau mănușile, sting lumina și ies, trîntind ușa cu putere, să se închidă. O încerc dacă s-a încuiat și plec. La poartă, unul din paznici vrea să mă oprească, să ies după ora zece, odată cu schimbul doi, dar celălalt paznic mă cunoaște și-mi face semn
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
pricepe și la cultură? întreb eu. Sigur! se aprinde femeia fără să sesizeze tonul meu ironic. Cînd a fost copil, i-am pus în mînă cărți, nu ciomagul de păzit vacile... Îi arunc o privire tăioasă lui Ion și ies trîntind cu furie în urma mea ușa apartamentului. Rămîn în fața liftului, cu degetul înfipt în butonul de apel. Ion și-a luat șuba de șantier între umeri, peste cămașă, a băgat picioarele în ghete și a ieșit în grabă, să mă ajungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
și ridic privirea ușor mirată, văzându-l pe șofer coborând. — Vai, mersi, spun cu recunoștință. Îmi prinde bine o mână de ajutor. Poate, dacă aveți niște sfoară, îl putem lega pe mașină... Nu-l legăm nicăieri. Nu mai merg nicăieri. Trântește portiera din dreapta și mă uit îngrozită cum se așază înapoi în scaunul lui. — Dar nu poți să pleci așa! E împotriva legii! Trebuie să mă iei. A zis și primarul! — Primarul n-a zis nimic de nici un dulăpior de cocktail
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
ăsta, nu? — Floare la ureche, zice Suze sigură pe sine. Poți să primești un titlu din ăsta pentru servicii aduse industriei sau ceva de genul ăsta. Te propun eu, dacă vrei. Acuma hai, vreau să-ți văd rochia! — OK! Îmi trântesc cu greu valiza pe pat. O deschid cu un clic și scot cu grijă creația lui Danny. Ce părere ai? O pun mândră pe lângă mine și răsucesc cu o mișcare elegantă mătasea aurie. — E cool de tot, nu? — E super
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
îmi dau seama ce vrea să zică. — A! Simt că obrajii mi se colorează cu viteza fulgerului. A! Am înțeles! — Toți bărbații din familia Cleath-Stuart sunt așa. Sunt faimoși pentru asta. N-a existat nici un divorț în familia noastră, adaugă, trântindu-și o pălărie verde de fetru în vârful capului. O, Doamne. De-acuma am să-l privesc pe Tarquin cu alți ochi. Îmi ia ceva timp până o conving pe Caroline să renunțe la pălăria verde de fetru și să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
vedem care e oferta... Of, la naiba. Mami nici măcar nu mă ascultă, oricum, așa că n-are nici cel mai mic rost să mă prefac că n-am să învăț pe dinafară fiecare dintre revistele astea, din scoarță-n scoarță. Mă trântesc fericită într-un scaun și iau un exemplar din Brides, și preț de zece minute nici una din noi nu scoate o vorbă, holbându-ne siderate la fotografii. — Uite! face mami brusc. Întoarce revista ei spre mine, ca să-mi arate un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
-i tot ce-ți cer. Păi... bine, zic în cele din urmă. Zău acum. Ca și cum n-aveam destule motive de îngrijorare deja. — Danny, chiar trebuie să dau telefonul ăsta... îi spun neajutorată. — Și... v-ați gândit unde vă mutați? spune, trântindu-se într-un fotoliu. — N-am avut timp. — Nici măcar nu v-ați gândit la asta? — Elinor vrea să ne mutăm la ea în bloc, și eu am refuzat. Aici ne aflăm în momentul ăsta. — Pe bune? Danny mă fixează curios
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]