4,331 matches
-
mănânc! Tapú Tetuanúi ar fi vrut să-i taie limba sau orice altceva cu cuțitul lui ascuțit, făcut din dinți de rechin, însă nici el nu fu în stare să schițeze cel mai mic gest, pana cand adorabila ființă se trânti lângă ei, dăruindu-le cel mai fermecător zâmbet: Tocmai am aflat, spuse. Sunteți incredibili! Ridică mâna, cerându-le parcă să nu zică nimic și, cu un ton care se voia dezinvolt, dar în care se putea citi o profundă îngrijorare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
cât de mult îi mulțumea pentru interesul pe care i-l dovedea, insă cineva murmura cu o voce aproape șoptita, dar și foarte grăbita: Teatea Maó! Teatea Maó! Tapú Tetuanúi întinse brațul aproape instinctiv, prinse femeia de dupa gât și o trânti pe punte, aruncându-se la rândul lui lângă ea, luptând pentru a-și stăpâni tremurul violent care îi cuprinsese corpul. „Teatea Maó!“ Tané să-i ajute! Oró să-i apere! Taaroa să-i salveze! După câteva clipe îndrăzni să întoarcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să plece în sfârșit la culcare, nici macar uriașul Chimé din Farepíti - pe care pusese ochii o tânără atrăgătoare, care îi făcuse semne provocatoare toată seară - nu se simți în stare să plece cu ea pe plajă, hotărându-se să se trântească lângă foc și să lase promițătoarea aventură sexuală pentru altă ocazie mai potrivită. În definitiv, ziua și noaptea anterioară fuseseră foarte tensionate, nimeni nu putuse să închidă ochii, iar trupurile tuturor, chiar și al lui, isi cereau dreptul la odihnă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
să răspundă scufundatorul. Sunt convins că tot ce ne-ai povestit este adevărat, însă nu reușesc să mă obișnuiesc cu gândul... Continuă, te rog! —Bine, răspunse. Această descoperire a fost o lovitură grea pentru noi și câțiva oameni s-au trântit să moară acolo, pe insulă. Clatină din cap de mai multe ori. Trebuie să fi fost o moarte foarte plăcută, pentru că toți zâmbeau. Ofta profund. Însă lucrul cel mai ciudat și care ne-a uimit a fost ca, după două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
că acel individ înspăimântător nu era altul decât sadicul rege al temutelor „baracude“. În acel moment, prințesa Anuanúa încerca să se arunce în mare, insă Miti Matái - care îi urmărea și cele mai mici gesturi - o prinse de mână, o trânti pe punte și îi puse piciorul pe abdomen, menținând-o nemișcata, cu toate ca încerca să scape, se zbătea și îi strigă vorbe de ocara. Când soarele dispăru la orizont, Te-Onó nu mai erau decât două puncte care se pierdeau în depărtare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
finală era aproape. Între Octar și pupă Mararei nu mai rămăseseră decât trei sute de metri, cănd Miti Matái ordona cu un calm absolut: —La o parte femeile! Bărbații la vâsle! Schimbarea locurilor lua câteva secunde și, în timp ce femeile istovite se trânteau pe punte, până și ultimul bărbat puse mâna pe o pagaya, făcând astfel că Peștele Zburător să avanseze rapid și să ia din nou distanță față de urmăritorii săi. Octar scoase un urlet de furie. Războinicii lui simțiră pentru o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1880_a_3205]
-
și fără zgomot, până când îl copleși din nou mirosul acru. Înaintă și mai încet și, trecând de cotul râului, îi putu vedea, aproape chiar în același loc în care îi lăsase, grohăind și păscând, pentru că aceea era viața lor. Se trânti cu gura în jos pe fundul ambarcațiunii, își pregăti lancea pe o parte și de abia arătându-și ochii și un braț, vâsli cu mâna, lăsând caiacul să se apropie de mal cu nevinovăția unui trunchi de copac în derivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
câteva zile înainte despre moartea unui partizan surprins în ambuscadă. Până la urmă, obosiți să-l mai caute, s-au așezat să mănânce la nu mai mult de douăzeci de metri de groapă, în singurul luminiș al pădurii. Apoi s-au trântit pe jos să doarmă, iar el le putea auzi sforăitul ritmic și pașii mari ai santinelei. A adormit la rândul său și, mai târziu, s-a întrebat de multe ori de ce a făcut-o. Atât de puțin îi păsa de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
a fost zadarnică: pierdu bătălia și, din nou, veni ploaia, stăpână absolută pentru zile întregi, pentru săptămâni, pentru luni, fără ca nimeni și nimic să-i conteste atotputernicia. Fata, întinsă în hamacul ei, înfuleca banane și dormita căzută în letargie. El, trântit în pat, citea și citea timp de ore, zile și săptămâni. Anotimpul ploilor impunea vieții amazoniene o paranteză - precum iarna în țările nordice - și, în acest timp, nu te puteai gândi decât să rămâi închis în tine însuți, citind și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
cu toate că se străduia să dea pagina, se întorcea mereu la ea, visând acea imposibilă fantasmă de a alerga tot pe plaja aceea, de a simți mirosul mării și căldura soarelui, de a o ajunge pe fată și de a o trânti pe nisipul alb ca să se tăvălească în el și să încerce din nou plăcerea uitată de a săruta o gură, de a mușca niște sâni, de a-și cufunda fața în părul moale, negru și parfumat. Lăsă revista pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
stridentă până când apele s-au închis peste el. Vilegiaturistul și-a ridicat descumpănit fața, a făcut gestul de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat expresia rece și a ales să se trântească din nou cu gura în jos, considerând incidentul închis. S-a întors lângă Lola care privise indiferentă scena: — Așa nu rezolvi nimic, a spus ea. Lumea e plină de tipi care pun prea tare radioul, pentru că e singurul mod de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
și dintr-un difuzor ascuns, se auzea o muzică suavă și îndepărtată care îndemna la somn. Ridică receptorul telefonului și ceru un whisky și un pachet de țigări, care i-au fost aduse sus imediat, împreună cu ziarul de seară. Se trânti în pat și savură încet vechile vicii: Nicaragua începea să-și revină din teribilul cutremur care a făcut Managua una cu pământul. Lăsă ziarul mai jos și privi peretele. Nu avea nici cea mai mică idee că un cutremur ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
bătea un ritm diabolic. Un participant la bătaie a primit un picior de scaun în cap. Pentru scurt timp a căzut, dar s-a ridicat repede privind buimac bătălia. Furios, pe măsură ce se dumirea, apucă scripca lui Norocel și i-o trîntește în cap, făcînd-o țăndări. Apoi trece la devastarea întregii orchestre. Norocel își revine din amețeală, plînge și cu un scaun îi trîntește una în cap lui Bucșă. Ca la un semn, toată orchestra a început să lovească în amfitrion, terminîndu-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
s-a ridicat repede privind buimac bătălia. Furios, pe măsură ce se dumirea, apucă scripca lui Norocel și i-o trîntește în cap, făcînd-o țăndări. Apoi trece la devastarea întregii orchestre. Norocel își revine din amețeală, plînge și cu un scaun îi trîntește una în cap lui Bucșă. Ca la un semn, toată orchestra a început să lovească în amfitrion, terminîndu-l. Acum Norocel este la închisoare și fredonează cîntecele minunate care ieșeau din vioara lui. Nu-mi pare rău. Vioara mea merita o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
Îî... bună ziua, răspunde procurorul. Puteți povesti istoria cu... băiatul? Cu monstrul. Da, dom' procuror, a intrat în casă și m-a violat. Vreau să povestiți cu amănunte. Eu înregistrez declarația dumneavoastră. A intrat în casă, m-a înșfăcat, m-a trîntit pe pat și... cam asta este. V-ați luptat cu el? M-a amenințat că îmi taie gîtul. Avea cuțit? Vi l-a pus la gît? Nu, dar m-am spăriet de tot. Deci nu v-ați împotrivit? Să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
cinci? Mulțumesc mult. Acum chiar că hohotele de plîns se aud din sălile vecine Am să văd, te rog nu mă mai strînge de gît, strigă și Mihoc. Eu vă strîng? Dumneavoastră nu mai încăpeți de copilul meu. Profesorul Mihoc trîntește ușa laboratorului și vorbește singur pe culoar. Ați pățit ceva? întreabă o colegă. Cam da, răspunde acru Mihoc. Acum sosise clipa cea mai neplăcută. Studentul Ariceanu îl privea cu ochi de bovină și răspundea pe lîngă subiect. La ușă asculta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
ușa se face țăndări. Polițiști mascați țipă ca apucați de satana. Culcat! Nu mișcați! Băieții se culcă, pun mîinile pe cap și tremură de frică. Maria rămîne cu gura căscată, paralizată complet. Culcat! țipă un mascat. Acesta o înșfacă, o trîntește de pămînt și-i duce mîinile pe cap. Se pun cătușe tuturor și Maria vrea să plîngă, dar nu poate. Se roagă la polițiști: Luați-mă pe mine, ei sînt niște copii. Daniel al meu are numai de zece, este
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
dar o să mă țină minte. Vorba este abia inteligibilă, gîfîită și cuvintele le pronunță cu dificultate. Ce ai la gură? Mi-a rupt maxilarul. Rodion îl apucă de un picior și-l bușește jos pe cel cu clanța ruptă. Acolo, trîntit la pămînt, îl stînge de gît. Dana vede pericolul producerii unei crime și-i arde o geantă în cap agresorului. Dai în mine? Criminalule! țipă femeia. Și el..., cu pistolul? El este un om finuț, nu o gorilă sălbatică! Rodion
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1511_a_2809]
-
borș. Cum să nu știu, am să vin. Închid ușa. Se-nvîrtește casa cu mine. Mă las să cad pe canapea. N-am cui să-i spun, cu cine să mă sfătuiesc. Nino nu e acasă. Parcă o am Înaintea ochilor, trîntită pe un scaun de bucătărie, cu basmaua căzută Într-o parte, cu gura căscată, cu ochii holbați de groază, cu fața aceea rotundă cianozată din lipsă de aer. Dumnezeule și ce să-i fac eu cum s-o ajut să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2081_a_3406]
-
fost niciodată frică în viața lui, și se gudură pe lângă picioarele mele. Am deschis o conservă cu ton pentru el și-am luat votca și sticla cu mine, în living. Televizorul, marele element normalizator. L-am deschis și m-am trântit în sofa, cu votca la picioare, cu dosarul roșu alături. Înainte să deschid dosarul și să scot foaia de hârtie, am luat câteva gâturi zdravene ca să-mi calmez nervii. Iată ce scria: Imaginează-ți că ești într-o barcă, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de sfidare. — Îi e foame, zâmbi Randle, uitându-se la cățelușul ciufulit. Dacă nu-i dau ceva de mâncare, o să înceapă iar să izbească în ușa frigiderului. M-am întins și l-am scărpinat pe Rusty după ureche. Cățelul se trânti pe spate, cu burta în sus. — Mă duc, am spus, frecând câinele pe burtă. Ne vedem vineri. Câinele se uită la mine o fracțiune de secundă, ca și când ar fi știut că mințeam. Afară, înainte să urc în jeepul galben, am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
mele. — O, măiculiță, făcu el, e greu atunci când se întâmplă. M-am aplecat în față și am riscat să arunc o privire spre locul în care se uita el. Ceva se mișca înăuntrul vomei. Am sărit ca electrocutat în picioare, trântind scaunul pe podea, în spatele meu. Acel ceva se desprinse încet de mucus și fiere și alunecă-înotă prin aer, șerpuind în jurul rămășițelor vaporoase ale gândurilor și senzației mele de amețeală. Era mic - poate de douăzeci de centimetri, poate de lungimea unei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
putea concentra... nu avem timpul necesar. Și-atunci suntem blocați aici? Da, mă tem că da. Nicăieri nu-i ca acasă, zise Scout absentă. Doctorul zâmbi fără umor. — Bine, dar eu sunt singurul pe care-l vrea rechinul. M-am trântit pe pat. — Nu mai e așa, spuse doctorul. Acum suntem implicați cu toții. Mi-am dat seama că probabil așa era. Amândoi, în special Scout, erau atât de puternic legați de mine, încât rechinul probabil că nu s-ar fi oprit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
tu pe mine trântor? Nu ți-e rușine?... se înfurie iepurașul făcându se negru. - Ha, ha, ha! se zguduiră nopțile, și norul se transformă într-un chip hidos cu dinți de foc... Te-a prins mânia?!... Iepurașul se pomeni afară trântit la pământ. Castelul dispăru. O durere grea și adâncă îi prinse ființa. Auzi glasul Vrăjitorului. - Mânia este nestăpânire, și cel ce nu se stăpânește își pierde drepturile!... trebuie să te susții blând!... În momentul când te mânii, Coroana Luminii se
Cartea binelui : poezie şi proză : antologie by Sanda Sfichi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/544_a_723]
-
pus... Spune-mi, eram numai prieteni? — Da, numai prieteni. De ce mă Întrebi? Ești atît de drăguță, Încît, nu știu... — Mi-ai salvat viața. — Cum așa? — CÎnd a explodat bomba. Mai bine zis, cu cîteva clipe Înainte de a exploda m-ai trîntit pe podea și m-ai acoperit cu corpul dumitale. În felul acesta, am scăpat nevătămată. Îmi pare bine. Vreau să spun, adăugă el cu un rîs nervos, Îmi pare bine să aflu asemenea lucruri despre trecutul meu, căci aș putea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1985_a_3310]