KorAP: Find »[drukola/base=trăda & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...160 161 162 ...311 >

7,762 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212

și lumina difuză ce bătea din odăi, căci cele două becuri din cerdac nu mai erau aprinse, vorbi ceva despre gospodăria lui, că vroia să-și pardosească prispa și despre alte câteva înnoiri, apoi, deodată, fără legătură cu vorbirea dinainte, trădând un gând mai vechi, stăruitor, pe care, după modul cum îl rosti îl înțelesei, deși nu-l duse până la capăt, spuse: - Ce anapoda e viața, domnule judecător! Ca la zaruri. - Ce vrei să spui? îl întrebai. - Mă gândesc la duduia

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
fericiți!, Dar nu-l văzurăm, pentru că în momentul acela Universul se îmbrăcă într-o lumină necunoscută pe pământ. 26. Mă trezii deodată cu el alături. Eram bucuros că-l revăd. Privirea îi era tânără, cutezătoare, nimic în ființa lui nu trăda vreo îndoială. Ce bine e să fii sigur pe tine, îmi spusei. El mă privi zâmbind: - Au trecut câteva luni, rosti. Știu la ce gândești. În procesul acela, colegul mai în vârstă, care prezida ședința, și cu tine, erați chemați

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
celor două camere, poate mi se părea. M-au poftit să mă îmbrac în timp ce luară loc, nepoftiți, pe scaunele din hol, ca și cum îmi erau vechi prietenii - obișnuință a puterii, îmi spusei. Erau tineri, plăcuți la înfățișare, nimic n-ar fi trădat adevărata lor ocupație.” „V-am spus, domnule președinte, reluai, o să vină un timp. E adevărat, cuvintele nu le rostisem în 1946, nici în 1952 când s-au întâmplat toate acestea, ci abia acum la scrierea acestor memorii, adică la aproape

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
prizonierul ei, îmi stăpâni în străfulgerare ființa: - Cine sunteți, cu adevărat, domnule judecător? N-o sărutasem până atunci, îmi înfrânai pornirea: m-am felicitat, aș fi avut impresia în momentul acela - nu știu exact, era o ceață - că aș fi trădat ceva. Cine sunteți? repetă întrebarea. - Cel pe care-l vedeți. Aș fi curios să aflu însă cine sunteți dumneavoastră, spusei... ați izbucnit cu totul neprevizibil. Drept răspuns îmi prinse din nou umerii cu mâinile și mă sărută bezmetic, că nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
cu ochii mari, lucind de spiritul ce o domina, fruntea aceea înaltă, fața de o paloare neîntâlnită. - Mă gândeam: „Ecaterina Perussi”... un vânt ucigător bătea peste secol și ea îmi puse mâinile pe umeri, prefigurând o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, îmi spuse, vârstele noastre de-atunci, lumea de suflet în care ne-am reîntâlnit. Ne vom mai întâlni, curând, târziu, ne vom recunoaște dar pentru asta nu trebuie să trădezi nimic din puritatea imperiului de atunci. Știu, e greu să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
puse mâinile pe umeri, prefigurând o tulburătoare apropiere: „Să nu trădezi, îmi spuse, vârstele noastre de-atunci, lumea de suflet în care ne-am reîntâlnit. Ne vom mai întâlni, curând, târziu, ne vom recunoaște dar pentru asta nu trebuie să trădezi nimic din puritatea imperiului de atunci. Știu, e greu să străbați iadul printre altare, dar tu nu te vei schimba, oameni ca tine nu pot deveni ceea ce nu sunt. Cât de rău îmi pare c-am murit, dar aceasta a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
nu mi-l puteam explica) și-ar fi fost păcat, căci în realitate el reprezenta pentru mine, oricât de ciudat ar părea, puritatea unei vremi nenăscute, aducând fantastic cu perioada uluitoare a lui Keti, care trebuia păstrată, senzația că se trădează sau pângărește ceva, deci putea fie să nimicească timpul acela, în primul rând pentru ea, or fiecare are dreptul la partea lui de cer deschis, fie să-l revigoreze, ceea ce ar fi fost o aberație tragică pentru amândoi chiar dacă în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839

serviciul acesteia, se bucură de privilegii și imunități, chiar și față de statul al cărui cetățean este; cu toate acestea, un funcționar O.N.U. nu se poate deroba de obligațiile de cetățean pe care le are și nu-și poate trăda țara. Că, în orice caz, există un dialog între Guvernul român și Secretarul General al O.N.U. și se va găsi o soluție rezonabilă. Descriu acest caz și pentru că persoana în cauză mi-a făcut impresia, multă vreme, că

[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271

luase numărul de telefon, dar nu mă sunase și acum mă copleșea cu unele dintre cele mai siropoase replici pe care le auzisem. L-am privit distantă, cu un semn de întrebare: de-a ce se juca? Fața lui nu trăda nimic, dar am continuat să-l privesc. Și el pe mine. După un timp, ce a părut o veșnicie, cineva a întrebat: Unde te duci? —Hmmm? Acel cineva era Butch. Am fost surprinsă să descopăr că mai era încă acolo

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
grea de cap pot să fiu): Eu ți-am trimis pozele alea. Eu: De ce? Ea: Pentru că nimic altceva în afară de poze cu mine în pat cu Racey nu l-ar fi convins pe Harry că îi sunt necredincioasă și că îi trădez secretele. Să iau prânzul cu Racey n-a fost de ajuns - apropo de refuzul de a accepta realitatea! Ce-i drept, mămica ta a făcut-o de oaie cu asta. Noi eram acolo, așezați în cel mai bun loc din

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366

s-au făcut deja șapte ani de război civil, își zicea maică-mea, șapte ani dintr-un război în care fiul își ucide tatăl, în care fratele își sugrumă fratele, în care vecinii se bănuiesc unii pe alții și se trădează, șapte ani în cursul cărora oamenii din cartierul nostru Albaicin nu se pot aventura spre Moscheea cea Mare din Granada fără a fi huiduiți, maltratați, snopiți în bătaie, ba uneori tăindu-li-se chiar beregata.“ Mintea ei vagabonda atunci departe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Khâli n-au fost prea multe. — Orașul ăsta e ocrotit de propriii săi hoți, cârmuit de propriii săi dușmani. În curând, surioară, va trebui s-o pornim în surghiun dincolo de mări. Glasul i se frânse și, pentru a nu-și trăda emoția, se smulse de lângă Salma și se făcu nevăzut. Înlemnită, ea nu încercă să-l rețină. Nici măcar nu băgă de seamă că se îndepărtase. Nici un zgomot, nici o zvon de voci, nici un râset, nici un clinchet de cupe nu-i mai ajungea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
totul de el și de rudele lui spectrul foametei. — Erai pe atunci un băiețel atât de dolofan, îmi spunea mama, că nu îndrăzneam să te plimb pe uliță, de teamă să nu atrag deochiul asupra ta; dar și ca să nu trădez relativa noastră opulență. În grija lui de a nu-și îndepărta vecinii cei mai încercați, tatăl meu i-a ajutat adesea, făcându-i să profite de achizițiile sale, mai ales când era vorba de carne sau de trufandale; dăruia însă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
niciodată n-o simțisem femeie. Avea treizeci și doi de ani, vârsta de a fi bunică, dar chipul ei n-avea o zbârcitură, iar părul îi era negru corb. Nu mai cutezam să mă mișc, de teamă să nu mă trădez, nici să vorbesc, de teamă să n-o îndepărtez, nici măcar să deschid ochii, de teamă că va trebui să recunosc că eram înlănțuit de unica femeie care îmi era cu strășnicie interzisă, cea a tatălui meu. Pe unde vagabonda mintea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
drapat într-un văl, iar pe dedesubt îmi înnodasem o basma în jurul părului; aveam în picioare sandale din lemn și mă înfășurasem într-un ștergar. Aveam pe atunci unsprezece ani și nici un fir de păr pe trup care să-mi trădeze sexul. Mă plimbam așadar înăuntru, când am dat peste Warda și Mariam. Ochii ei s-au încrucișat cu ai mei și am înțeles pe dată că mă recunoscuse. Ne văzuse adesea împreună și nu se putea înșela. Eram ca paralizat

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
un bărbat visează la o femeie. Apoi nenorocirile au început să se abată peste fata cu ochii tăcuți. Strălucitor de fericire până în clipa aceea, chipul Iscoditorului se posomorî la ultima frază. După care se destinse iarăși. — Chiar de-ar fi trădat-o lumea întreagă, amintirea de la hamam m-ar fi împiedicat s-o abandonez. Astăzi ea este soția mea, o voi salva așa cum ea m-a salvat pe mine și vom face să înverzească pământul care ne va oferi adăpost. * * * Harun

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
găsită: s-o iau în căsătorie pe Nur și să plecăm cu copilul la Fès, unde l-aș face să treacă drept copilul meu, pentru a reveni în Egipt când va fi mai măricel, iar vârsta nu-i va ma trăda originea. Căsătoria a fost simplă, deoarece Nur era văduvă. Câțiva prieteni și vecini s-au adunat la mine la o masă, printre ei aflându-se și un notar andaluz. În momentul stabilirii contractului, acesta băgă de seamă icoana și crucea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
gurii: — Bineînțeles, nici eu, nici însoțitorii mei nu vom cuteza să-i spunem lui Barbă Roșie că ai refuzat. Aveam tot atâta libertate de mișcare ca o păsăruică urmărită de șoim. Neputând dezvălui adevărata cauză a șovăielilor mele fără să trădez taina lui Nur, nu izbuteam să găsesc argumente. Când ar trebui să mă îmbarc? — Chiar în noaptea asta. Flota ne așteaptă în La Goulette. Am făcut un ocol ca să te luăm. Ca și cum aș fi dat glas voinței din urmă a

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
baltagul pe umăr, înconjurat de calif, de cadii și de cei patruzeci de purtători ai Coranului. La început, oastea Egiptului fusese triumfătoare, capturând de la dușman șapte steaguri și mai multe piese mari de artilerie montate pe care. Dar sultanul fusese trădat, îndeosebi de Khairbak, cârmuitorul din Alep, care era în înțelegere cu otomanii. În timp ce comanda aripa stângă, acesta pur și simplu o ștersese, ceea ce descurajase pe dată întreaga oaste. Și, văzând cele ce se petreceau, pe Kansoh îl lovise damblaua. Căzând

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
lung și afectat hohot de râs, pândindu-ne cu coada ochiului pentru a vedea care va ceda primul nemărturisitelor nostalgii de pribeag. A trebuit să aștept încă zece zile înainte de a vedea acele lacrimi, murdare din pricina prafului din port, care trădau spaimele lui Nur. Făcuserăm escală la Alexandria pentru a ne reînnoi proviziile și, când ne pregăteam de plecare, un ofițer din garnizoana otomană urcă la bord pentru o ultimă inspecție, ceea ce nu avea în sine nimic neobișnuit. Omul nu manifesta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
care-l căra după sine un pamflet sau o broșură, pe care se apuca să le traducă și să le comenteze, hărțuindu-mă necontenit ca să afle ce gândeam. Aveam invariabil același răspuns: — Oricare mi-ar fi sentimentele, nu-mi pot trăda binefăcătorul. Hans își exprima părerea de rău, dar nu-și pierdea deloc curajul, iar la lecția următoare, revenea la atac. Asta, pentru că-și dăduse seama că-i ascultam cuvintele cu destul interes. Măcar pe unele dintre ele, care-mi reaminteau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
veci în temnița răzbunării? Aveam să fiu oare în stare să mă agăț de mâinile salvatorului meu? Eram cu sufletul la gură, ochii mei implorau. Apoi a căzut sentința: „Așteaptă-mă aici! Am să te spovedesc!“ Mi-au dat lacrimile, trădându-mi fericirea. Dar, când am îngenuncheat la confesional, vocea îmi era iarăși fermă, pentru a rosti fără greșeală cuvintele pe care le repetasem de sute de ori. Cardinalul a ascultat în tăcere lungul meu strigăt de disperare, mulțumindu-se să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389

bucătar agită lingura de lemn și începu să amestece din nou în cratița cu linte. Fratele meu a luptat alături de el împotriva cattilor - și Valens a făcut bine că l-a eliminat pe Capito... Nu știți că voia să-l trădeze pe împăratul Galba? — Nu voia să-l trădeze... Era avar, era infam, e adevărat... Dar nu avea nici o intenție să se răzvrătească împotriva lui Galba - bucătarul-șef ungea din nou fazanul cu miere. Valens este un intrigant. A încercat să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
amestece din nou în cratița cu linte. Fratele meu a luptat alături de el împotriva cattilor - și Valens a făcut bine că l-a eliminat pe Capito... Nu știți că voia să-l trădeze pe împăratul Galba? — Nu voia să-l trădeze... Era avar, era infam, e adevărat... Dar nu avea nici o intenție să se răzvrătească împotriva lui Galba - bucătarul-șef ungea din nou fazanul cu miere. Valens este un intrigant. A încercat să-l ațâțe împotriva lui Galba, dar Capito nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
eu informatorii mei, așa cum tu îi ai pe ai tăi. Îl detești pe Galba pentru că aveai așteptări mari de la el după ce a fost ales împărat. Sperai că te va răsplăti pentru că l-ai ucis pe Capito, care voia să-l trădeze... Sperai că-ți va fi recunoscător că i-ai raportat toate mișcările lui Virginius Rufus, și el suspect de trădare. În schimb, ce-a făcut Galba? Am auzit că, imediat ce a ajuns la Roma, a pus să fie judecați toți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]