4,501 matches
-
locuitorii acestei țări de vămi. Ulterior, brașoveniile au devenit produse de referință, orașul din care proveneau cunoscând o prosperitate excepțională. În secolul XVIII, în Brașov existau aproape 50 de bresle. O dată cu sporirea cuantumului vămilor și a obligațiilor, s-au înmulțit traversările clandestine ale munților, cu mărfuri ori animale. Înspre secolul XIX, turmele de oi au început să cauzeze multe dificultăți și pierderi. Drept urmare, ele au fost vândute în mare parte, iar foștii proprietari și-au cumpărat vii în Țara Românească, ori
Etnografia Țării Bârsei () [Corola-website/Science/306260_a_307589]
-
Pipirig, cea de pe Ozana și de pe Hangu, pe Bistrița (pe marnocalcarele cretacic-superioare de Hangu), aceasta din urmă acoperită acum de apele lacului de acumulare Izvorul Muntelui. În aceleași roci au fost modelate și înșeuări destul de joase, care au permis amenajarea traversărilor, ca Petru-Vodă (la 900 m). De regulă între sectoarele mai largi râurile trec prin scurte defilee, pe care le-au săpat în roci mai dure, așa cum sunt cele două defilee ale Bistriței de la Izvorul Muntelui și de la Straja, în gresia
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
din punct de vedere aerian. Munții sunt deserviți de o rețea de drumuri construite în principal pe structura de suport a DN15 spre sud și a DN17 spre nord și ceva mai puțin pe cea a DN2. Masivul este circumscris: Traversarea rutieră a munților se poate face pe următoarele drumuri: O serie de drumuri interioare care combină accesul dintre platforme comunale și forestiere, pot realiza accesul auto între: Drumurile circumferențiale Drumurile transversale sunt în general cu probleme: Rețeaua feroviară este tributara
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
pești. Rezervatia este parțial împădurita prezentându-se că un versant acoperit cu blocuri de stâncă și grohotiș. Accesul se face din drumul care duce spre Câmpulung Moldovenesc de la intersecția cu drumul spre Voroneț, mai întâi pe acesta și apoi după traversarea râului Moldova spre stânga pe un drum parțial asfaltat care urmărește îndeaproape albia râului. La câteva sute de metri în amonte de Piatră Pinului este situată o altă formațiune stâncoasa spectaculoasă, Piatra Șoimului. Rezervatia forestiera “Pădurea de smarald”, face parte
Munții Stânișoarei () [Corola-website/Science/306306_a_307635]
-
schimbat politica de alianțe, bătrânul feldmareșal rus a fost nevoit să se retragă prin pasurile montane elvețiene spre cursul superior al Rinului, reușind să-și conducă armatele slăbite, aproape fără cai sau artilerie, în tabăra de iarnă de la Vorarlberg. După traversarea Alpilor înzăpeziți, armata lui Suvorov era slăbită, dar nu pierduse nici o luptă. Traversarea Alpilor pe timp de iarnă cu o armată atât de numeroasă nu mai fusese încercată de la expediția lui Hannibal împotriva Romei. Pentru faptele de arme din Italia
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
prin pasurile montane elvețiene spre cursul superior al Rinului, reușind să-și conducă armatele slăbite, aproape fără cai sau artilerie, în tabăra de iarnă de la Vorarlberg. După traversarea Alpilor înzăpeziți, armata lui Suvorov era slăbită, dar nu pierduse nici o luptă. Traversarea Alpilor pe timp de iarnă cu o armată atât de numeroasă nu mai fusese încercată de la expediția lui Hannibal împotriva Romei. Pentru faptele de arme din Italia, Suvorov a fost ridicat la gradul de generalisim și i s-a promis
Aleksandr Suvorov () [Corola-website/Science/306326_a_307655]
-
ex. XML) . În funcție de momentul creării legăturile pot fi : statice (definite de autor în momentul redactării) sau dinamice (generate în momentul rulării hipertextului și dependente de context). De asemenea unele legături pot avea asociate diferite comportamente în funcție de context. Spre exmplu, la traversarea unei legături se poate deschide sursa unui document (dacă acțiunea asociată este de tipul "deschide sursa") sau se poate afișa acel document (dacă acțiunea asociată este "deschide documentul formatat"). Hipermedia s-a dezvoltat prin îmbogățirea cu elemente de multimedia a
Hipertext () [Corola-website/Science/306367_a_307696]
-
unui tanc sovietic T-34 de la 500 m, însă peste această distanță tirul devenea imprecis, având totuși o grupare foarte bună până la 3000 m. Ca deficiențe s-au constatat următoarele: înălțimea vehiculului nu permitea mascarea eficientă în teren, nu permitea traversarea unor șanțuri adânci, piesa de artilerie se manevra greoi, iar aparatura optică era deficitară, fapt ce ducea la rezultate slabe de tragere la distanțe de peste 500 m. Cu această ocazie s-a dispus înlocuirea vechiului tun cu tunul ZIS-3 model
TACAM R-2 () [Corola-website/Science/305962_a_307291]
-
în tipografia mai izolată din Pitești). Constantinescu-Iași și Alexandru Sahia au hotărât să viziteze Moscova cu ocazia celei de-a XVII-a aniversări a Marii Revoluții din Octombrie, testând cu această ocazie fermitatea autorităților române, care interziceau în mod oficial traversarea forntierei cu URSS. Acțiunea, organizată cu atenție, prevedea crearea a două grupuri distincte, conduse de Constantinescu-Iași, respectiv de Sahia. În vreme ce primul grup ar fi încercat să traverseze Nistrul, Sahia urma să călătorească spre Moscova prin Polonia. Presiunile asupra grupului au
Amicii URSS () [Corola-website/Science/305959_a_307288]
-
Chișinău și cu Corpul 5 (Divizia de Gardă, Divizia de Grăniceri și Divizia 21 Infanterie) către Tighina. Corpul 11 (Brigăzile 1 și 2 Fortificații) ramanea pe poziții defensive. În Delta, Corpul 2 (Diviziile 9 și 10 Infanterie) trebuia să forțeze traversarea Dunării și să curețe litoralul pana la Limanul Nistrului. În fine, Armata 3 a primit comandă operativă a Corpului de Munte (Brigadă 8 Cavalerie, Brigăzile 1, 2 și 4 Munte și Divizia 7 Infanterie) și avea misiunea să ocupe nordul
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
Brigadă 6 Cavalerie, aflată pe aripa stanga a corpului, la joncțiunea cu Armata 3, a creat cu greu un cap de pod peste Prut în zona nord Serbeni - Dumeni, datorită numeroaselor contraatacuri ale blindatelor sovietice. Divizia 6 Infanterie a început traversarea la Cuconești, Movila Ruptă și Corpaci, fără incidente. Regimentul 27 Dorobanți Bacău a reușit să treacă 2 batalioane peste rău pana la căderea serii. Divizia 1 Blindata a declasat și ea atacul pe direcția Bratuseni - Edinita. Ziua următoare, Brigadă 6
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
a reușit să treacă 2 batalioane peste rău pana la căderea serii. Divizia 1 Blindata a declasat și ea atacul pe direcția Bratuseni - Edinita. Ziua următoare, Brigadă 6 Cavalerie a ajuns la nord-est de Văratec, iar Divizia 6 a continuat traversarea fără probleme. În schimb Divizia 13 Infanterie a fost atacată foarte puternic de Corpul 2 Mecanizat sovietic la Soltoaia. Rapoartele înaintate comandamentului mentinonau 200 de tancuri, cifra foarte probabil exagerată. Pe 4 iulie, Brigadă 5 Cavalerie a trecut și ea
Cucuieții Vechi, Rîșcani () [Corola-website/Science/305240_a_306569]
-
(1914-17), cunoscută și sub numele de Expediția Endurance, a fost ultima mare expediție din epoca eroică de explorări ale Antarcticii. Concepută de Sir Ernest Shackleton, expediția a încercat să realizeze prima traversare pe sol a continentului antarctic. După cucerirea Polului Sud de către Roald Amundsen în 1911, traversarea rămânea, după cum spunea Shackleton, „singurul mare obiectiv al călătoriilor în Antarctica”. Expediția a eșuat total în încercarea îndeplinirii acestui scop, dar a rămas în memorie
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
Expediția Endurance, a fost ultima mare expediție din epoca eroică de explorări ale Antarcticii. Concepută de Sir Ernest Shackleton, expediția a încercat să realizeze prima traversare pe sol a continentului antarctic. După cucerirea Polului Sud de către Roald Amundsen în 1911, traversarea rămânea, după cum spunea Shackleton, „singurul mare obiectiv al călătoriilor în Antarctica”. Expediția a eșuat total în încercarea îndeplinirii acestui scop, dar a rămas în memorie ca o poveste de supraviețuire plină de acte de eroism. După ce au pierdut practic totul
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
trăit luni de zile în tabere improvizate pe gheață, au călătorit cu bărcile de salvare pe Insula Elefantului, au călătorit apoi din nou într-o barcă deschisă, denumită "James Caird", pe o distanță de 1300 km, și au efectuat prima traversare pe uscat a Insulei Georgia de Sud, ceea ce a condus la salvarea lor fără ca vreun membru al expediției să moară. Între timp, grupul din Marea Ross a depășit mari greutăți în scopul lor de a-și îndeplini misiunea, după ce "Aurora
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
nu mai era un obiectiv, indiferent de ce ar fi realizat expediția lui Scott. Shackleton a scris: „Descoperirea Polului Sud nu va fi sfârșitul explorării Antarcticii”. Următorul proiect, spunea el, avea să fie „o călătorie transcontinentală de la mare la mare, cu traversarea polului”. El nu putea fi sigur că misiunea avea să-i fie încredințată, deoarece existau și alți exploratori interesați și capabili. Pe 11 decembrie 1911, o expediție germană condusă de Wilhelm Filchner a plecat din Georgia de Sud, cu scopul
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
iar Rosebery direct: „Niciodată nu a putut să-mi pese de poli nici cât negru sub unghie”. A primit mai mult ajutor de la William Speirs Bruce, liderul Expediției Naționale Scoțiene în Antarctica din 1902-04, care, la rândul său, plănuia o traversare a Antarctidei încă din 1908, dar care abandonase proiectul din lipsă de fonduri. Bruce l-a lăsat bucuros pe Shackleton să-i adopte planurile, deși planul final anunțat de Shackleton se datora în mică măsură lui Bruce. La 29 decembrie
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
ajunge până la baza ghețarului Beardmore. Supraviețuirea lor pe parcursul ultimilor 640 km până la Marea Ross avea să depindă de existența posturilor de provizii la coordonatele convenite, pe Bariera de gheață Ross. În programul său, Shackleton și-a exprimat clar intenția ca traversarea să aibă loc în primul sezon, 1914-15. Mai târziu, a înțeles cât de improbabil era acest lucru, și urma să-l informeze pe Mackintosh, care se ocupa de grupul Marea Ross, de schimbarea de plan. Din păcate pentru expediție, conform
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
la următoarea mișcare. Posturile populate de vânători de balene din Georgia de Sud se aflau pe coasta de nord. Pentru a ajunge acolo, trebuia fie să se ocolească insula într-o nouă călătorie cu barca, fie să se efectueze o traversare pe uscat, prin interiorul neexplorat al insulei. Starea lui "James Caird", precum și forma fizică a grupului, în particular a lui Vincent și a lui McNish, au eliminat prima opțiune de pe lista celor viabile. După cinci zile, grupul a dus barca
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
particular a lui Vincent și a lui McNish, au eliminat prima opțiune de pe lista celor viabile. După cinci zile, grupul a dus barca puțin mai spre est, în capătul unui golf adânc, care avea să fie punctul de plecare pentru traversare. Shackleton, Worsley și Crean aveau să efectueze călătoria pe uscat, ceilalți rămânând în ceea ce ei botezaseră „Tabăra Pegotty”, după barca răsturnată care era casa lui Daniel Peggotty în "David Copperfield". Ei urmau să fie recuperați ulterior de o barcă. O
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
fie recuperați ulterior de o barcă. O furtună care a avut loc în data de 18 mai le-a întârziat plecarea, dar la ora două în dimineața următoare, vremea era senină și liniștită, iar o oră mai târziu grupul de traversare a plecat. În lipsa unei hărți, drumul pe care l-au ales a fost în mare parte bazat pe presupuneri. Până în zori, ei urcaseră la 910 m altitudine și puteau vedea coasta de nord. Se aflau deasupra Golfului Posesiunii, ceea ce însemna
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
a condus o călătorie scurtă care i-a adus aproape de Insula Elefantului. Au ancorat în apropierea Capului Wild, și au văzut vechile puncte de referință, dar starea mării a făcut imposibilă acostarea. Aveau să treacă 40 de ani până la prima traversare reușită a antarcticii, de către Expediția Transantarctică a Commonwealth-ului, în perioada 1955-58. Această expediție a plecat din Golful Vahsel, a urmat o rută care a evitat cu totul ghețarul Beardmore, și a trecut pe lângă mare parte din bariera de gheață Ross
Expediția Imperială Transantarctică () [Corola-website/Science/312988_a_314317]
-
din România, de pe malul stâng al Dunării, pe teritoriul administrativ al municipiului Călărași. Pe malul opus, bacurile duc în comuna Ostrov din județul Constanța, unde este și un punct de trecere a frontierei către orașul Silistra din Bulgaria. Serviciul de traversare a Dunării este deservit de două firme: Ostrovit, care operează pontoane cu împingător, și Navrom, care operează bacuri. Prețul unei traversări cu automobilul la ambii operatori este de 35 de lei, Ostrovit practicând tarife reduse cu 50% pentru automobile înmatriculate
Chiciu () [Corola-website/Science/314674_a_316003]
-
din județul Constanța, unde este și un punct de trecere a frontierei către orașul Silistra din Bulgaria. Serviciul de traversare a Dunării este deservit de două firme: Ostrovit, care operează pontoane cu împingător, și Navrom, care operează bacuri. Prețul unei traversări cu automobilul la ambii operatori este de 35 de lei, Ostrovit practicând tarife reduse cu 50% pentru automobile înmatriculate în județele Constanța sau Călărași sau în regiunea Silistra. În zona terminalelor funcționează și hoteluri și restaurante pe malul Dunării.
Chiciu () [Corola-website/Science/314674_a_316003]
-
război, traversau Oceanul Indian pentru a ajunge în metropolă. Printre aceste resurse, cele mai importante erau petrolul iranian, cauciucil malaezian sau produsele alimentare neozeelandeze. Pe timp de război, britanicii se bazau pe loialitate și forța de muncă din Australia și Noua Zeelandă. Traversarea sigură a oceanelor de către convoaiele cu provizii și forță de muncă era vitală pentru victoria britanică în timp de război. În ciuda nevoii stringente pentru apărarea tutelor din Oceanul Indian, Royal Navy avea tendința să plaseze în porturile din China și din
Campania din Africa de Est (al Doilea Război Mondial) () [Corola-website/Science/313562_a_314891]