40,073 matches
-
lucrează - conștiincios, ca Ardeleanul - la consolidarea comunismului în România. Dar suspecți tot noi rămânem! Tot noi, refugiații - care nu intrăm în partid, nici în Miliție, nici în Securitate! Și, culmea obrăzniciei: le mai și povestim ce-am pățit noi, în trecutul nostru, de la Ruși. Și-i mai și avertizăm: ŤAtenție: trecutul nostru - viitorul vostru!ť" (p. 187 în ediția a III-a). Copilul și adolescentul Paul Goma și părinții rămân într-o marginalitate, într-o excluziune din comunitate, care se transformă
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
suspecți tot noi rămânem! Tot noi, refugiații - care nu intrăm în partid, nici în Miliție, nici în Securitate! Și, culmea obrăzniciei: le mai și povestim ce-am pățit noi, în trecutul nostru, de la Ruși. Și-i mai și avertizăm: ŤAtenție: trecutul nostru - viitorul vostru!ť" (p. 187 în ediția a III-a). Copilul și adolescentul Paul Goma și părinții rămân într-o marginalitate, într-o excluziune din comunitate, care se transformă în destin. Refugiatul spera într-o "adopție" fericită în România
Copilăria unui disident by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9473_a_10798]
-
fost propagandist comunist, adică cea mai mare parte a vieții sale, Brucan a mințit, inclusiv atunci când spunea "Bună ziua" ori "La revedere". Concluzia politologului american cade ca o ghilotină pentru cei care urmăreau cu nesaț, duminica la prânz, emisiunea Profeții despre trecut: "Nu a iubit democrația liberală. La rândul ei, aceasta nu-i datorează nimic lui Silviu Brucan". La fel de atent descifrează Vladimir Tismăneanu cazul jurnalistului Carol Sebastian, deconspirat ca fost informator al Securității. Ce atitudine trebuie să luăm față de un om care
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
să luăm față de un om care "a scris impecabil despre mișeliile vechiului și noului sistem nomenclaturist din România", dar care s-a dovedit în cele din urmă că a fost un fost colaborator al Securității? Este piatra de moară a trecutului mai grea decât serviciile, indiscutabile, aduse impunerii unui sistem cu adevărat democratic? Este colaborarea unui astfel de om mai vinovată decât "demagogia pestilențială a diverșilor tribuni protocroniști" din jurul revistei "Săptămâna". Se explică atitudinea radical anticomunistă a lui Sebastian de după căderea
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
adevărat democratic? Este colaborarea unui astfel de om mai vinovată decât "demagogia pestilențială a diverșilor tribuni protocroniști" din jurul revistei "Săptămâna". Se explică atitudinea radical anticomunistă a lui Sebastian de după căderea comunismului cu o fugă înainte, în ideea scăpării de propriul trecut care, totuși, l-a ajuns din urmă? Iată doar câteva întrebări care se nasc în urma acestui articol scris cu foarte multă inteligență, sensibilitate și chiar căldură umană. Pentru că, indiferent de concluziile la care s-ar putea ajunge, un lucru este
Avatarurile anticomunismului by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9488_a_10813]
-
care îți dau iluzia schimbării esențiale sau, dimpotrivă, la misterul tristeții purtat ca o trenă de doliu. Solemn și necuvîntător. Formele de exprimare ale disperării sînt destul de variate ca atitudine, gestică, cuvinte, tăceri. Cauzele determinante nu sînt foarte complicat de trecut în categorii intuibile. O literatură întreagă s-a construit pe acest fior fizic și metafizic. "La Moscova! La Moscova!" își strigau disperarea cele trei surori ale lui Cehov, avînd încă speranța că locul nou, Moscova, tărîmul miracolelor, este vindecător. Că
Ce frumos e în Japonia! by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/9477_a_10802]
-
lui Petru Dumitriu, e o falsă filosofie, camuflarea ingenioasă a unei politici partizane, în favoarea comunismului biruitor. Petru Dumitriu e un materialist al istoriei, căruia îi putem spune decent balzacianism lacunar sau, mai exact și mai neplăcut, istorie marxistă, manipulare a trecutului și ideologizare a prezentului. Dimensiunea spirituală îi lipsește (Balzac era totuși un mistic al istoriei, ca și Tolstoi; pentru amândoi Dumnezeu era un agent decisiv), înlocuită de un realism tern, fără transcendență (existentă la toți marii realiști, de la Balzac și
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
și critici care credem că trebuie isprăvit cu modernismul. Nu ni-l vom șterge pe Rimbaud din memorie, nici pe Kafka; conștiința noastră va purta urmele experienței modernismului: numai moderniștii și proletcultiștii cred că se poate face tabula rasa din trecut. Cunoaștem metodele lui Joyce și ale lui Faulkner, îl admirăm pe Proust și folosim și vom folosi toate mijloacele artistice folosite sau inventate de ei, în măsura în care ele servesc exprimarea mesajului nostru socialist. Mai mult: vom inventa la nevoie forme noi
Sindromul de captivitate by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9494_a_10819]
-
la o viață foarte scurtă. De aici și încercarea acestor ființe lacunare de a plomba compensatoriu un deficit constitutiv, un vid "existențial", de aici și somația tragică a unui carpe diem. Fotografiile exercită pentru aceștia un fascin special pentru un trecut pe care nu-l au, al unor amintiri care lipsesc. Prelevate din pînza îngălbenită a unor chipuri de femei de la sfîrșitul secolului, amintirile "fiicei" lui Tyrell, cel mai evoluat android, se încadrează în emoțiile altcuiva și niciodată n-ar suna
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
tatăl orgolios și fiul risipitor, ambiguitatea rezidă în acest simulacru de paternitate care nu decurge din ereditate, ci din partenogeneză. Batty este un produs al minții savantului, sufletul nu e de găsit, iar infirmitatea sa decurge din această amputare a trecutului, a etapelor normale ale unei vieți. Opera îi întoarce cruzimea, iar crima se reflectă spectral în ochiul unei bufnițe. Coincidență sau nu, remarcabilă potrivire animalul emblematic al zeiței Atena, zeița înțelepciunii, se înscrie în bestiarul mecanomorf al lui Tyrell. În
Când androizii visează oi electrice by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9478_a_10803]
-
cum trece vremea. Acum muncesc. Acum citesc. În felul ăsta dragostea e simplă. Cum abia ne cunoaștem, Wilson mă lasă în voia mea. Zice: Ești prea tânără, nu ca să ai rănile pe care deja le ai, ci ca să ai un trecut. Se strecoară pe la spate și mă mângâie pe furiș. Mă îndepărtez. Acum citesc. Tu și calicia ta catalană, zice. Și tu, cu pasivitatea și cu țigările tale columbiene. De pe prispă am văzut-o pe negresa Aida ieșind în pragul colibei
Nuria Amat - Regina Americii by Luminița Voina-Răuț () [Corola-journal/Journalistic/9481_a_10806]
-
Mircea Mihăieș Ani de zile, am nutrit iluzia că istoria decorativă predată în școli, că stilul propagandist de a prezenta evenimentele trecutului erau o creație a comunismului. Etapa formării mele a concis cu ecloziunea național-bolșevismului, cu goana disperată după priorități și întâietăți românești. Din zorii Antichității, până la nașterea la Scornicești a lui Ceaușescu trebuia să avem o istorie permanent triumfătoare, acut expresivă
"Barbarul cel bun" by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/9513_a_10838]
-
fără viitor și semnul confuziei în care se găsește societatea noastră contemporană. A profita din plin de viață, aici și acum, înseamnă, în definitiv, a transforma viața în Ťcabaretul neantuluiť (după poetul Léon-Paul Fargue). Pentru că nimic din prezentul și din trecutul nostru nu ne face să ne închipuim o viață lipsită de boală și suferință. Astfel, fie toate acestea nu au nici un sens, fie sensul se află dincolo de moarte și luminează încă de acum bucuriile și suferințele din lumea aceasta." (p.
Fericirea fără speranță by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9523_a_10848]
-
cu ștergerea memoriei afective (și efective) pe porțiuni reduse pentru a elimina efectele secundare: nostalgia, sentimentul de neîmplinire, anxietatea etc. În bună măsură, pe alte coordonate desigur, Joel Schumacher recreează situația, pentru că Walter Sparrow are o dublă personalitate, are un trecut nebulos și o crimă pasională la activ pe care, în urma unui accident și printr-un tratament psihiatric concentrat, a refulat-o. Dar, cum ne învață domnul Freud, refulatul se întoarce ca o stafie în pragul nopții, iar întregul demers detectivistic
Strigarea numărului 23 by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9528_a_10853]
-
lui Petru Dumitriu a fost o alternativă senzațională la istoria oficială, alternativă atractivă (așa precară cum era în adevărurile ei trucate) prin anecdotica măruntă sau prin secretele mai mult sau mai puțin cifrate. Trebuie să înțelegem din roman că tot trecutul nu e decât un preambul al prezentului, o simplă anexă a lui. Toate teoriile din epocă despre proletcultism, înlocuit ulterior cu noțiunea de realism socialist pentru a acoperi partizanatul de clasă, dar desemnând în fond aceeași tendință ideologizantă, pun accentul
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
atitudine pregnantă în viziunea realiștilor din secolul al XIX-lea de la care se revendică realiștii anilor ´50. O perfidie nu ne poate însă scăpa: realismul critic se exercită în Cronică de familie și în toate romanele epocii proletcultiste numai asupra trecutului, nu și asupra prezentului, iar când privește actualitatea o face numai pentru a sesiza rămășițele burgheze ale trecutului (aristocrația, chiaburul, sabotorul, intelectualul neangajat), rămășițe care alterează societatea prezentă, dar nu-i afectează partidului muncitoresc triumful. Principiul de construcție al Cronicii
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
perfidie nu ne poate însă scăpa: realismul critic se exercită în Cronică de familie și în toate romanele epocii proletcultiste numai asupra trecutului, nu și asupra prezentului, iar când privește actualitatea o face numai pentru a sesiza rămășițele burgheze ale trecutului (aristocrația, chiaburul, sabotorul, intelectualul neangajat), rămășițe care alterează societatea prezentă, dar nu-i afectează partidului muncitoresc triumful. Principiul de construcție al Cronicii de familie e unul adițional, elementar-cumulativ. Capitolele sunt pur și simplu juxtapuse. Li se găsește un liant în
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
ultimele părți. Romanul-fluviu, romanul-frescă sau romanul unei familii nu mai sunt pe gustul modernității, iar al postmodernității cu atât mai puțin. Robit conjuncturilor, romanul Cronică de familie e interesant astăzi pentru perfidia realismului critic ca mod de interpretare dogmatică a trecutului și de recuperare otrăvită a istoriei naționale. Pentru a ne da seama de acest lucru, de această pervertire realizată de realismul socialist, sunt de ajuns patru sute cincizeci de pagini de proză, nu e nevoie de o mie opt sute.
Perfidia realismului critic by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9520_a_10845]
-
au făcut ca toți aceștia să semneze, la un moment dat, pactul cu diavolul (a se citi Securitatea), să poarte în ei, vreme de decenii, povara secretului, pentru ca, atunci când se așteptau mai puțin, să fie ajunși din urmă de umbrele trecutului și puși la stâlpul infamiei. Meritau toți acești oameni oprobriul public sau faptele lor bune (indiscutabile) ar fi trebuit să ducă la o judecată mai nuanțată? S-a sprijinit sistemul represiv din România pe umerii lui Doinaș, Paleologu, Carol Sebastian
În labirint by Tudorel Urian () [Corola-journal/Journalistic/9537_a_10862]
-
dintr-o reclamă, lansată în urmă cu aproximativ doi ani, la ciocolata cu rom. Unul dintre clipurile campaniei ironic-nostalgice, identificate prin sloganul "Rom tricolor - Senzații tari din 1964" - prezenta un tînăr al zilelor noastre parașutat, prin gustarea ciocolatei, în plin trecut comunist: ridicat de pe stradă și dus la miliție, i se tăiau radical pletele, în vreme ce un tovarăș care citea Scînteia îi spunea "Partidu' te vrea tuns, roacăre!". Mai multe pagini din internet reiau întrea-ga replică, aplicînd-o la contexte noi - " Dar când
"Roacăre" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/9545_a_10870]
-
Deutsche Malerei seit Expressionismus (Noua obiectivitate. Pictura germană de după expresionism), etichetând astfel pentru posteritate o nouă mișcare artistică. Majoritatea creatorilor reprezentați, trecuți prin experiența Primului Război Mondial, depășind vehemența expresionismului și inconsistențele Dada, își propuseră o reîntoarcere la valorile "stabile" ale unui trecut ce cuprindea o istorie selectivă a artei de la goticul întârziat al lui Memling la romantismul lui Caspar David-Friederich. Curatoarea Sabine Rewald a pus în centrul expoziției Strălucire și ruină. (Glitter and Doom: German Portraits From the 1920s) patru personalități marcante
Portrete germane din anii 1920 by Edward Sava () [Corola-journal/Journalistic/9552_a_10877]
-
mulțumească - e-n aerul acestui rendez-vous între iubiți trecuți de vîrstele iubirii: "lipsite de fervoarea tinereții și oarba ei credință în împliniri, zilele de acum erau ceva amorf, neidentificabil. Așa păreau, pînă izbuteai să te smulgi din hipnoza așteptărilor din trecut și, zărindu-te poate în cristalul vreunei vitrine, să-ți spui din mers: ŤSînt un călător, să privesc drept înainte!ť". Dincolo de oboseală e curiozitate, care speră. Orașul mare e locuit. Parizienii sînt al doilea medalion. Oameni mai mult alerți
Acuarele plimbate by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/9572_a_10897]
-
Ed. Polirom, 2007) este și ea revăzută, aducând însă numai modificări de detaliu (caligrafia unor fraze) față de cele anterioare. Două metafore dominante organizează imaginarul romanului Plicul negru: noaptea ca sursă a răului, în diversele lui forme (necunoscutul ostil, delațiunea, moartea, trecutul obscur) și azilul psihiatric (imagine de coșmar a unei societăți alienate, bântuită de absurdul kafkian). Noaptea totalitară (fără a fi numită astfel în roman, metafora primește atât conotații politice, cât și existențial psihologice) se asociază cu pierderea rațiunii și dezechilibrele
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
început tristețea bufonului, care amână de-a lungul romanului, desfășurat în primăvara anului 1980, să deschidă un misterios plic sosit din Argentina, aducând, probabil, vestea morții fratelui său, exilat acolo cu multă vreme în urmă. Se deschide o fantă spre trecut, prin care avem acces la traumele copilăriei și ale adolescenței lui Tolea. Un accident cu bicicleta se poate afla la originea unei afecțiuni fizice ale cărei consecințe se accentuează în dereglări stranii. Dar cel mai important, din punct de vedere
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]
-
și înrudită cu tripla ipostază a vârstelor unui bărbat într-un tablou de Tizian, Alegoria prudenței: "leul în mijloc: prezentul feroce, dominator. În dreapta, câinele slugarnic: rânjetul ipocrit al viitorului, care vrea să fie pe placul tuturor, benevolente, benedictus. În stânga, lupul: trecutul devorat, devorator" (p. 352). Se concentrează aici simbolismul cultural al romanului, organizat în jurul memoriei. Tatăl s-a sinucis atunci sau a fost ucis, lucrurile au rămas neclare. Vinovatul pare să fie un anume Octavian Cușa, devenit între timp ziarist fotograf
Disperarea clovnului by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/9566_a_10891]