5,174 matches
-
zăngănituri, zgâlțâituri. Avea dreptate Sfredeluș: e fioroasă întunecimea mai ales când stai singur într-o casă pustie. Și mai sunt și gândurile tale... de! se zice că de banii agonisiți pe cale nedreaptă n-are omul noroc. Târziu, în noapte, el tresări deodată speriat. În ușa deschisă era frate-său răposatul, drept, nemișcat, așa cum îl știa el. Îi dăduse în grijă toată agoniseala sa și o fetiță. Pe Tașcă nu-l lăsa firea să facă socoteala cinstită și să despartă ceea ce era
Slavici sau iubirea ca mod de viață by Steliana Brădescu () [Corola-publishinghouse/Science/1060_a_2568]
-
din ce în ce mai misterios și mai amenințător: Negustorul anunță că funcționarul este pe punctul de a trimite bancherul să dea socoteală celui îndreptățit... După ce a accentuat aceste cuvinte într-un mod cu totul deosebit, Rodin spuse șefului său: Înțelegeți? Perfect, spuse acesta tresărind. Sînt formulele convenite. Mai departe... Dar funcționarul, reluă secretarul, mai are o reținere. După un moment de tăcere, cînd figura i se crispa, șeful lui Rodin reluă: Să se acționeze în continuare asupra imaginației funcționarului prin tăcere și izolare, apoi
Mituri și mitologii politice by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
fără șovăire cele câteva mii de lei, pe care altminteri i le-ar fi refuzat. Și una din sursele ei de venituri erau imaginarele invitații la cofetăria Nestor.[...] Ileana se așezase la o masă în fundul cofetăriei. Când îl văzu intrând tresări; ar fi putut crede că e Ștefan. [...]” (vol.I, p.58-59). Revenirea la scena inițială a întâlnirii dintre Ileana și Ciru Partenie se face abia după ce cititorul este sufocat cu o mulțime de informații referitoare la invitații lui Tante Alice
Mircea Eliade : arta romanului : monografie by Anamaria Ghiban () [Corola-publishinghouse/Science/1263_a_1954]
-
g) Justificările lui nu au nicio importanță [...] (h) Nu mai e nimic de făcut. (i) Domnul Le Pen urăște evreii. (j) Poate că familia Domnului Levaï a suferit din cauza nazismului. (k) Poate că dorește să se răzbune. (e) Poate că tresare atunci când întrezărește umbra fantomei "bestiei ticăloase". (m) Aceasta explică tonul său pasional. (n) Îl înțelegem foarte bine. [...] J. Perrin, La Nation, nr.1 254, 18-1-1986. Sunt notate aici două secvențe explicative care se succed: Secvența 1: P. expl. 0: (a
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
de frunze moi / Când cu ochii plini de patimi / Mă îndrept spre ea, strigoi...” Iată prefigurarea unei fantastice povești de iubire cu impulsuri stranii, pline de suspens. Intuiție crescândă. „Când scrii despre iubire, sentimentul te invadează, toate iubirile tale pierdute tresar (tresaltă), revin în memorie, se infiltrează în spiritul, în inima, chiar în trupul tău...” - rostește Liviu Antonesei. și astfel imaginarul poetic traversează timpi de falnic vis. Poetul Gheorghe Andrei Neagu va reface povestea iubirii jertfelnice, după ritualul folcloric ancestral. Ne
În braţele lecturii by Livia Ciupercă () [Corola-publishinghouse/Science/1219_a_2214]
-
E o mare fabulă care, în fiecare din momentele pieritoare ale timpului, se apropie de morala ei, care e una, splendidă și admirabilă. Fericit muritorul căruia un presentiment i-a înlesnit cît de cît cunoașterea acestei mari semnificații, făcîndu-l să tresară. I-a fost dat acestuia să contemple invizibilul sub vălurile sale... Legea naturală a omului... îl hărăzește să perceapă vocea lui Dumnezeu, care răsună pe toate tărîmurile, să citească și să descifreze hieroglifele divine. Beguin, Sufletul romantic și visul, p.
Textul descriptiv by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz () [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
de călătorie ar defini cu adevărat personalitatea cuiva. Logic, insul activ este curios, însă are memoria scurtă, pentru că-l atrage doar noutatea. Pe de altă parte, visătorul se refugiază în lumea trezită la viață de memoria sa afectivă și nu tresare decât atunci când recunoaște în jur vreun semn oarecare legat de trecut. Sau, cum spune Lovinescu: "Pentru astfel de oameni, depășiți de realitate, adevărata călătorie nu începe decât odată cu încetarea ei, sau chiar mult mai târziu, după scuturarea învelișului de amănunte
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
continuă. Cortegiul de zeități nu se sfârșește cu una cu două. După avalanșa de referințe livrești, ne dăm seama că impresia inițială fusese greșit înțeleasă. În fapt, nu trecutul răsare din apele mării. Din contra, după chiar cuvintele călătorului, "marea tresare din nou la amintirea trecutului...". Și cum tot am adus vorba, dacă ne amintim corect procedeul descris de Proust, în cazul de față raportul se inversează: realitatea e pur și simplu în-ființată acum de litera moartă a cărții, și nu
Scriitorul și umbra sa. Volumul 2 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1052_a_2560]
-
rupte, cu zvîrcurile umede, albeau țărîna. Botforii, tașca, chimirul, căciula brumărie erau ale lui Nechifor. Era el acolo, însă împuținat de dinții fiarelor. Scheletul calului, curățat de carne, sub tarniță și poclăzi, zăcea mai încolo. Femeia răcni aprig: -Gheorghiță! Flăcăul tresări și se întoarse. Dar ea striga pe celălalt, pe mort. Îngenunchind cu grabă îi adună ciolanele și-i deosebi lucrurile. Căpățîna era spartă de baltag”. Scena, dar mai ales povestea vieții lui Nechifor Lipan ajunsă aici, îndeamnă și ea la
Mioriţa : un dosar mitologic by Petru URSACHE () [Corola-publishinghouse/Science/101018_a_102310]
-
acești tați au continuat căutarea. Curios lucru că ieri nu se auzise nicio explozie în timp ce noi ne ocupasem de artificii. Spre seară, tata parcă a auzit ceva. A lipit urechea de un tanc „Tigru” cu o șenilă ruptă și a tresărit. A chemat un tovarăș și a încercat să deschidă turela, acum ruginită de ploi. Nu au reușit și tata a cerut să-i aducă ciocan, daltă, ulei de mașină. În fine, când a deschis turela tancului, în interior l-a
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
splendoare. Liniștea ireală care mă înconjura, întreruptă uneori de măcăitul unei rațe din stufăriș sau volta făcută prin aer a vreunei știuci plecată la vânat, care cădea în apă cu o plescăitură formidabilă, la vreo doi metri de mine, încât tresăream; tânguitul vreunui nagâț, care, de fapt, nu era tânguit ci vorba lui, așa se exprima el; fâlfâitul din aripi a unei gâște sălbatice - ce spun eu sălbatică, aici totul era sălbatic și frumos - ce se simțea în aer ca niște
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
drept în față; el la început zâmbi, apoi se roși și lăsă capul în jos. Îl cântărea din ochi și, nu avea încotro, trebuia să recunoască: era un tânăr frumos. Amintiri penibile îi făcură pielea găinii pe tot trupul și tresări ca scuturată de friguri. Nu erau amintiri ale minții, ale gândurilor, erau ale trupului, ale simțurilor, și privi cu ură spre celălalt Nicos, unchiul, bărbatul care stăpânea întreaga familie cu farmecul lui. De când oare se uita la ea? O privea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
are oameni peste tot. Va trebui să fie atent. Ahmed Pașa s-a înconjurat doar de albanezi turciți, dintre ieniceri. Trebuie să fie atent, își repetă el în gând. Simțea că îi clocotește sângele în vine privindu-și nevasta; deodată tresări și se trezi vorbind: — Astă seară trebuie să merg la cancelarie, marele dragoman primește la sine capuchehaia Franței. S-ar putea să aibă nevoie de tălmaci... Lavinia oftă prelung și zâmbi trist, aprobativ. Lui Nicos îi plăcu supușenia soției sale
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
-l tăiau creștinii lui Basta, era încoronat împărat al Bizanțului în Hagia Sofia la Constantinopol. Acum pare totul mai greu. Balcanii sunt împărțiți. Albanezii turciți ai lui Köprülü se bat pe mutește cu grecii lui Mavrocordat exaporitul. Și Mihai spătarul tresări ca scuturat de friguri, își aminti de privirea de gheață a lui Mavrocordat, când s-au cunoscut la Istanbul. Acela era medic și citea în oameni ca în cărți deschise, fără să lase să se vadă ce a citit. Doamne
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
cheme frații la vecernie. Se va duce și el la rugăciunea de seară. Se va duce și el, va pleca... și-și repeta în gând, mecanic, hotărârea de a coborî muntele Sinai, dar deodată revărsarea sunetelor armonioase îl făcu să tresară. Cum este posibil? Sunt clopote, clopote adevărate, nu este nălucire. Abia acum îi înțelegea pe grecii din Istanbul care aud în vis, noaptea, într-o părere, bătând clopotele la Sfânta Sofia. Acum era chiar dangătul sfânt, și nu răpăiala seacă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
permisiunea de a chema un grămătic pe care să-l trimită cu porunci la Mitropolie. După un timp, în odaie a apărut un tânăr înalt și, deși lumina puțină îndulcea toate contururile, urâțenia lui l-a făcut pe prelat să tresară. O barbă și o mustață rară de om spân, cu câteva fire de păr roșcat, nu reușeau să-i acopere diformitatea, căci buza de iepure dezvelea maxilarul superior peste care venea să se îmbuce cel inferior. După ce răspunse la salutul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
sau Andrei? O să-l întrebe pe Ianache Hartofilax. Vodă răspunse la salutul celor doi boieri și, zâmbind tot atât de nevinovat, anunță: — Sfinția sa Theodosie vrea să vă spună cum se va face pomenirea de patruzeci de zile a răposatului Șerban Vodă. Mitropolitul tresări, nu se aștepta ca să-i fie forțată mâna chiar aici, dar cuvântul e cuvânt. — Măria ta, cinstiți boieri, nu este o taină că de Șerban Vodă m au legat simțăminte pe care moartea nu poate să le dezlege. Așa că, împreună cu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
pe spătar să intre primul după slugă. Când acesta întoarse capul Lavinia șopti turcește, arătând spre slujnică. — E din insule. Știe doar grecește. E mai prudent să vorbim turcește. Se instalară comod în jilțurile arăbești din piele de Cordova. Mihai tresări când pipăi basorelieful cu motive florale imprimat în piele. — De unde le ai? arătă el spre jilțuri. — Au trecut cu o corabie niște pirați din Alger... Deci despre cucernicul Antim. Acum este la Snagov? Da, așa îmi pare, și Mihai făcu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
grăbim, măria ta, că uite au tăcut clopotele și a prins să toace. Îl privi cu înțeles pe domnitor și adăugă: Nu-i timp de pierdut. Se apropie cu spatele de ușă, o deschise și de acolo, făcându-i să tresară pe toți cei din coridor care trăgeau cu urechea, rosti tunător: — Să trăiești, măria ta! și-i adresă un zâmbet tatălui său. Postelnicul se făcu și el nevăzut, grăbit să-și îndeplinească treburile privind grija față de persoana domnitorului. Lumina mohorâtă
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
mersul muncii la tiparnițele de la Vâlcea, Snagov și București. Oftă și, îndreptându și spinarea în jilțul tare, lucrat cu dalta în lemn de nuc, lăsă să i scape ca din întâmplare: — Kuciuk Selin aduce firman de domnie nouă. Beizadea Constantin tresări, sfinția sa care ațipise deschise ochii mari, marele spătar lăsă capul în jos și stolnicul nu-și putu reține întrebarea: — Cum? Voievodul se ridică de la locul său, se îndreptă spre fereastră să mai cerceteze orizontul. — Mâine o să fie căldură mare. Nu
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Kuciuk Selin aga îl deșteptară. În pragul odăii, Brâncoveanu, palid, îi zâmbea căscând: — O să adorm fără leacuri, Pylarino, că uite abia mă mai țin pe picioare de somn. Vino să mă ajuți să mă dezbrac. Brr... e chiar frig dimineața, tresări vodă, mâine pe vremea asta trebuie să pornim spre București. Marele spătar Mihai întoarse capul să-l privească în voie pe nepotul său, „Constandinul Stancăi”, cum îi spuneau ei când erau tineri; faima tatălui său postelnicul Constantin Cantacuzino umpluse neamul
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
blajin și liniștit lucrează prin oamenii lui tot timpul... Visarea îi fu brusc întreruptă și marele spătar întoarse capul spre vodă când simți cum mâna acestuia îi caută mâna. Atingerea caldă a degetelor îngrijite, purtând inele scumpe, îl făcu să tresară. — N-am somn, neică Mihai, și mă tot întreb... lăsă vodă cuvântul neterminat un timp. — Dormeai, măria ta, că răsuflai ca omul adormit. — Atunci înseamnă că nici în somn n-am liniște, am o nedumerire care nu-mi dă pace
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
decât fusese atunci. Urcase treptele și, ajuns înaintea patriarhului, se întoarse nu ca atunci strălucind de bucurie, ci palid, cu obraz prelung și ochi blajini și triști vrând parcă să-i spună: „...Să rămâi tot aci lângă noi, neică Mihai...” Tresări când simți atingerea ușoară a mâinii jupânesei Theodora pe serasirul caftanului său. — Să mergem să ne miruim. Domnia ta se cuvine să fii miruit primul, sopti dânsa, aducându-l înapoi de pe unde îl purtaseră gândurile. — Să fi ridicat o biserică mai
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
Del Chiaro, la lumina puternică a lumânărilor de pe masă și a făcliilor de pe căminul uriaș, băgă de seamă paloarea cadaverică a tânărului, care și fixase ochii încercănați pe chipul fostului mare spătar. Acesta, stânjenit, înălță capul și-i întâlni privirea, tresări, dar glasul rugător al lui Ștefan îl liniști: — Neică Mihai, lasă-mă să-ți spun așa cum te numește măria sa taica, se opri o clipă și trăgând aer în piept reluă. Neică Mihai, mâine plec la Târgoviște cu toate că iarna este grea
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]
-
ți-a mai adus grecul domniei tale de pe la Odrii sau Stambul. Niscaiva istorii rare? Lipită de perete, într-un ungher întunecos, o ladă de piele de Cordova, ce ar fi fost în mod normal neremarcată, atrase privirile marelui stolnic. Ștefan tresări oarecum, speriat la gândul că unchiul și nașul lui știau tot ce se petrecea în casa lui. O clipă să poruncesc să înhame caii și mă întorc să vă arăt. Când prințul dispăru pe ușă, Del Chiaro se apropie de
Ultimul Constantin by Ileana Toma () [Corola-publishinghouse/Imaginative/834_a_1866]