4,882 matches
-
vedeți că nu greșesc. Deși s-ar putea ca grădina zoologică să vi se pară mai atrăgătoare. Sfârșitul televiziunii Câinii își lăpăie, de regulă, voma. Unii ziariști par a urma, cu zel, exemplul canin. Am asistat crucificat în propria-mi uimire la tămbălăul de gust îndoielnic iscat în jurul sinuciderii acelui elev de liceu îndrăgostit de profesoara de română. Ce ne-a fost dat să vedem, de două săptămâni încoace, pe canalul OTV, întrece, cred, și cele mai aiuritoare vise ale lui
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
s-au făcut „mici erori“, dar afirmă că alte ilegalități n-au existat. „Povestea celor 10.000 de colete nu este nouă și nici atât de senzațională cum pare. Grație domnului Șolea, este redescoperită la intervale de timp, cu mereu proaspătă uimire, de câte o publicație. Programul - inițiat de MAE - a fost verificat de două controale ale Curții de Conturi (în 2006 și 2007) care nu au constatat vreun prejudiciu material în derularea lui. Concret, conținutul celor 10.000 de pachete a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2201_a_3526]
-
corpurile în cea de-a treia parte a spectacolului, cea de dans propriu-zis. Filosofii e spectacolul inițierii în sensuri extrem de simple ale lucrurilor din jur, într-o filosofie practică pe care Nadj o apropie foarte mult de o lecție de uimire. Fiecare element care apare în spectacol, puțin inovativ la nivelul conceptului de mișcare, dar foarte coerent cu estetica lui Josef Nadj, e o sursă de mirare condimentată cu mult umor. Nadj lasă mișcarea să parcurgă drumul de la orizontalul tăcut la
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
pe față și nu și-a pierdut cunoștința. După câteva minute a fost chiar capabil să vorbească și, sprijinit de prieteni, să plece la infirmerie. După o săptămână, sub îngrijirea Doctorului John Harlow, rănile erau în curs de vindecare. Spre uimirea întregii echipe, Gage și-a reluat activitatea de șef. La fel de inteligent, cu aceeași capacitate de înțelegere și memorizare, cu aceeași eleganță în mișcări. Dar, la câteva săptămâni de la accident, comportamentul său s-a schimbat, Gage era diferit de cel dinainte
Spiralogia by Jean Jaques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84989_a_85774]
-
elefant, urmată de amintirea câinelui călcat de o mașină, a umilințelor de la școală, bătaia încasată de la profesori odioși și vendetele dezgustătoare ale colegilor mai mari. Conștiința sexuală conturează dorințe și asociază spontan frumusețea funcției erotice însă, în același cod al uimirii, secretului și vinovăției, copilul se simte izolat în intuițiile sale. O întâlnire interesantă, în acest sens, este cea cu verișoara sa Agnes - deși puțin exploatată narativ, prezența acesteia împrumută aerul primei iubiri. Mutarea în Cape Town implică schimbări semnificative, o școală
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
în vedere bizara plăcere implicată. Fotografii de secol XIX, înfățișând copii și tineri palizi, cu priviri fixe, având în spatele picioarelor, abia vizibil, suportul ce-i susține drepți și nemișcați, sunt supuse interogației "este sau nu este post-mortem". Comentariile aferente, de la uimire la oroare, sunt relevante pentru modul în care acest obicei este perceput astăzi de publicul larg. Ultimele mențiuni legate de acestă practică apar în revistele de specialitate în anii 1890, în timp ce reclamele din presă dispar complet. Cu siguranță, serviciul era
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
numele de Iordache Nicolau, care locuia la Iași. El a primit cu bucurie condițiile puse de părinți. După ce a pictat veșmintele și celelalte părți ale icoanei a ajuns la fețe, care se pictează întotdeauna la urmă. Însă a constatat cu uimire că nu ieșeau după cum dorea el. Cu cât încerca mai mult, cu atât le făcea mai urâte. Pictorul a acoperit icoana cu o pânză albă, a încuiat ușa atelierului și s-a retras în camera lui. După multe rugăciuni la
Maica Domnului de la Giurgeni by Mihaela Manu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1645_a_3101]
-
al neînțelegerii”. Stare, moment psihologic ce Împinge În derută nu puține spirite orgolioase și avizate, dar care, În optica noastră, paradoxală pentru unii, ascunde foarte bine cel puțin un element pozitiv: acea perplexitate de care vorbeam mai sus, ezitarea și uimirea profundă a omului „de bun-simț”, fruct al unei dezvoltări europene de secole În fața unor fenomene sau aserțiuni acut, bizar paradoxale - absurde, un termen uzitat adesea, totdeauna cu o conotație negativă. (În știintă sau filozofie, deoarece arta, arta contemporană, mai ales
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
călcând voinicește pe zăpada albă, muzicală, dezamăgit, deoarece la iubita mea se afla un altul, mi-am pus destul de serios chestiunea dacă nu ar fi cazul, dacă nu ar fi momentul să mă sinucid, cum se spune... Spre ușoara mea uimire, dar și spre iute apărutul, nu știu de unde, autodispreț, am dat la o parte acest „gând”, această falsă ispită care, ca atâtea altele În acea vreme - ca și mai târziu, oho! -, era, cum se zice atât de elegant, inautentică. Pozam
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
ei ne mai „asistă” În turbionul nostru Îngâmfat iconoclast, ce vor ei să ne transmită prin mesajele lor cifrate mai mult sau mai puțin, văzând că nu suntem capabili să ne descifrăm visele, cât de cât, observând cu tristețe, cu uimire, că ne-am ucis sau marginalizat profeții! Că nu-i mai recunoaștem, că vocea lor - a Poeților, de exemplu, sau a „nebunilor” din științe și artă! - se Îneacă În hărmălaia „bunului-simț” a atotputernicei mass-media?! De ce ne prezintă această oglindă „neagră
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
interesează aici, nu el m-a preocupat la sfârșitul anilor ’70 la München și Frankfurt, ci „răspunsul” lumii intelectuale, al „suprastructurii” intelectuale, al universității, al lumii literare sau artistice, al mass-mediei de nivel Înalt, nu cea bulevardieră. Și aici, spre uimirea, spre stupoarea celui venit din Estul invadat și opresat de „bolșevismul ideologic”, avid de liberatea de a gândi și de a se exprima În sfârșit după criteriile umaniste ale secolului al XIX-lea, am găsit - ca și la Paris, de
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
onirică, În frunte cu mentorul ei. D. Țepeneag, poetul serafic Daniel Turcea și un tinerel care Încă nu publicase mare lucru, Înalt, frumos, degajat, purtându-și cu relaxare masca ironică ce-i apăra bine, probabil, adânca timiditate - Virgil Tănase. Spre uimirea mea, acest tinerel, cu care nu apucasem să mă Împrietenesc În țară, m-a căutat la Paris, unde poposisem, cum spuneam, iritat, stupefiat de intelighenția vest-germană, și... mi-a propus să mă ajute. Deși poposit de curând pe acele plaiuri
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și adolescentului care am fost era convingerea că sunt lipsit total de ceea ce se cheamă voință, calitate pe care unii colegi ai mei de liceu, vreo doi, o posedau Într-o formă absolut spectaculară, fapt ce-i umplea de o uimire respectuoasă pe profesorii noștri, ca și pe unii adulți ai orașului. Dar... se pare că firea, caracterul cuiva, În anumite cazuri, nu Îngheață În adolescență, nici măcar În cea târzie; abia spre al treilea deceniu de existență a apărut În magma
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
colecție de literatură română la o astfel de editură. La o aniversare a morții lui Mircea Eliade, l-am auzit pe unul dintre decanii Sorbonei elogiindu-l pe marele istoric al religiilor și pe romancier, observând, cu un fel de uimire, că Eliade mărturisise nu știu cu ce ocazie admirația sa pentru un tânăr confrate, aflat În țară. Profesorul francez relata acest fapt ca pe un semn de modestie al marelui dispărut, neștiind că era vorba despre un autor, Ștefan Bănulescu
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
probabil de legătura ei notorie cu acel Breban din pricina căruia era cât p-aci să-și piardă Înaltul scaun În partid În vara lui ’71, trebuind să Înfrunte mânia șefului său, micul tiran al României care nu-și revenea din uimire că un fiu de popă unit, căruia „ei” Îi oferiseră toate favorurile, Îndrăznește să-l critice În presa burgheză, dând astfel un foarte prost exemplu, printre altele, celor care În țară murmurau deja Împotriva acumulării excesive a puterii. Grotesc, aproape
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
În ultima vreme! - una dintre Întrebările nimicitoare ar putea fi aceasta: - Omule, te-ai străduit cu adevărat de-a lungul vieții tale să-ți descoperi, să-ți urmezi adevărata chemare, vocația?! Iar mulți oameni sărmani, evident, ar putea răspunde cu uimirea În suflet: - Dar bine, Doamne sau... Domnule, Dominus, Prea Slăvite, apăi că nu mi-o spus nimeni până amu că aș avea dreptu’... și-apoi, să fiu iertat, ce-i asta... vocație, chemare?! Este oare aceeași „chemare” de care l-
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
oricât de deconcertant și de „dezamăgitor”, Într-o „serie mai amplă” de nenorociri și crize, mai mult sau mai puțin asemănătoare, trăgând din aceasta și din acestea motive de speranță, de recâștigare a echilibrului psihologic și social. Înainte de ’89, spre uimirea și iritarea unor Români din țară sau din capitala Franței - mai ales cercul din jurul lui Eugen Ionescu și a doamnei Monica Lovinescu -, eu tratam dictatura ceaușistă, ca și Întreaga, zdrobitoarea dictatură comunistă nu ca pe un sfârșit de lume sau
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
literatura, poate chiar națiunea, se află Într-un anume pericol, evident, În alte proporții și forme, dar... noi, „crema” intelectualității acestui neam ne aflăm Încă o dată divizați. (Și În Parisul anilor ’70 și ’80 Îmi mărturiseau jurnaliști și scriitori francezi uimirea, stupoarea lor În fața dezbinării și urilor intestine, care macerau emigrația literară română. Vous êtes, vraiment, un vrai nid de vespres!...Ă E vorba de o vanitate exacerbată a scriitorului român, ce-i trădează nesiguranța sau „noutatea” sa În istoria neamului
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
și alți „nomenclaturiști literari”, de o altă seară, petrecută cu Nichita la Bogza la Începutul anilor ’60, când Doina, soția lui Nichita, a citit, În traducerea ei, piesa ionesciană Scaunele - Încă interzisă și bineînțeles nejucată de teatrele românești - și de uimirea lui Bogza: „Ia uite, dom’le, ce piesă bună a scris băiatul ăsta! Îmi aduc aminte că, pe vremuri, Înainte de război, nici nu-i răspundeam la salut!...” Trebuie să recunosc că nici literatura sa, nici teatrul său - Jurnalul său și
(Memorii III). In: Sensul vieții by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2232_a_3557]
-
neprevăzuta șansă, cu acest prilej, ca așteptându-l, în camera lui închiriată, din casa unor țărani bătrâni care-l privesc și-l îngrijesc de parcă ar fi propriul lor copil, să-i umble prin lucruri, prin cărți și să descopere cu uimire câteva exemplare ale unei prestigioase reviste de știință franțuzești Cahiers du Nord -, în care se află și numele lui. Tot Donia citește într-un ziar românesc un anunț al unui universitar, Leon Dumitrescu adresat celor care ar putea oferi date
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
C. Noica), Th. Codreanu se pierde în digresiuni care, evident, diminuează din valoarea studiului. Iar ca "rețeta" să fie completă, el nu se sfiește să uzeze într-o insațietate de argumente stocate ritos de afirmația lui Tudor Ghideanu și de uimirea acestuia "că Eminescu recurge chiar și la calculul probabilităților pe axa existențială a identității numerice (?!), deși nu o face ca specialist" (sic!). Cu asemenea probe se poate lesne cădea în desuetudine... Când exegetul renunță la pagina aglomerată de nume, lecuindu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
pentru țara voastră. Imaginea voastră nu e din cele mai bune. Trebuie să știți asta. Trebuie să știți că, dacă nu-i faceți de rușine pe antisemiți în fața societății, veți suferi. Veți fi izolați. Lumea se uită la voi cu uimire, consternată și ultragiată". (Elie Wiesel, declarație publică datată 1991. Cf. Theodor Codreanu, A doua schimbare la față, Princeps, Iași, 2008, p. 318). Cărțile lui Theodor Codreanu se ridică una câte una, cu gravitate și grandoare de redută și de monumentum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
n-am dat de capătul stîncilor, revino la învăț din priință și interdicție, alba-neagra cu tunele și fragmentele scăpărate în zi, timpul îngrozitor de greu de atunci, cînd era sesizat, acum spațiu repede, inhaerent montes, către neamuri legate de stînci: prima uimire să fie ce fel de stînci sînteți! a doua, ce fel de țară! Merii de Gorj între două tunele, muntele izvoare simetric locuite, viaductul denivelat în arc intră direct în gaură de munte, Jiul cu șoseaua 66 Atlantic Pacificul Statelor Unite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1465_a_2763]
-
uriaș în fața căruia a tremurat întreaga lume. Din Polonia și până la Oceanul Pacific, cavaleria mongolă își impunea legea. Tamerlan a conceput și a creat palatul din Samarkand, a cărui poartă, Tameria, a făcut din această renumită cetate numită "Chipul Pământului". Spre uimirea tuturor, anii care au urmat cuceririlor mongole au fost interpretați de contemporani ca perioade de pace și siguranță, numite "pax mongolice", în ciuda faptului că sistemul impus de cuceritori era bazat pe putere și teroare. La un secol de la moartea întemeietorului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]
-
și 1658; prelatul era însoțit în călătoriile sale de arhidiaconul Paul originar din Alep (Siria), de la care a rămas o interesantă descriere a călătoriei și a frumuseții lucrurilor făcute de mâna și mintea întreprinzătoare a localnicilor, care provoacă exclamații de uimire și încântare. Prelatul le-a făcut cadou localnicilor o tiparniță în limba arabă. La mijlocul secolului al XIX-lea, au fost consemnați și primii călători români în Siria, pentru a vizita și admira monumentele; este vorba de Cristian Tell, D. Pleșoianu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1528_a_2826]