17,513 matches
-
acestuia sau absența ei. O a doua situație ar fi acea în care modificarea cogniției permite schimbarea motivației. Simptomele fizice ale depresiei Explicarea simptomelor fizice și vegetative ale depresiei în cadrul unui model psihologic prezintă o serie de dificultăți. Examinarea acestor variabile fiziologice conduce, după opinia lui Beck, la combinarea unor stadii conceptuale diferite și riscă să producă mai multe confuzii decât clarificări. Beck constată o relație clară între cogniție depresivă și încetinire motorie, oboseală. Mai mult, semnele vegetative pot fi definite
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
din Statele Unite. Vom relua, mai departe, ideile esențiale ale criticilor pe care acesta le-a adus modelului cognitiv dominant în cadrul terapiilor cognitive și comportamentale. Hayes amintește că principiul întăririi se situează la interfața dintre acțiune și contextul său, reunind astfel variabile dependente (comportamentul) și variabile independente (contextul) într-o singură unitate. Atunci când clinicianul aplică conceptul pentru a schimba comportamentul (motor, emoțional și cognitiv), unele variabile independente specifice pot fi manipulate și se poate constata efectul acestei manipulări. Este principiul de bază
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
mai departe, ideile esențiale ale criticilor pe care acesta le-a adus modelului cognitiv dominant în cadrul terapiilor cognitive și comportamentale. Hayes amintește că principiul întăririi se situează la interfața dintre acțiune și contextul său, reunind astfel variabile dependente (comportamentul) și variabile independente (contextul) într-o singură unitate. Atunci când clinicianul aplică conceptul pentru a schimba comportamentul (motor, emoțional și cognitiv), unele variabile independente specifice pot fi manipulate și se poate constata efectul acestei manipulări. Este principiul de bază al primului val al
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Hayes amintește că principiul întăririi se situează la interfața dintre acțiune și contextul său, reunind astfel variabile dependente (comportamentul) și variabile independente (contextul) într-o singură unitate. Atunci când clinicianul aplică conceptul pentru a schimba comportamentul (motor, emoțional și cognitiv), unele variabile independente specifice pot fi manipulate și se poate constata efectul acestei manipulări. Este principiul de bază al primului val al terapiilor cognitive și comportamentale. Ori nu așa se petrec lucrurile în cazul modelelor cognitive utilizate în clinică. Astfel, dacă, de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
se poate constata efectul acestei manipulări. Este principiul de bază al primului val al terapiilor cognitive și comportamentale. Ori nu așa se petrec lucrurile în cazul modelelor cognitive utilizate în clinică. Astfel, dacă, de exemplu, dorim să modificăm o schemă - variabila dependentă - , modelul nu precizează care sunt variabilele independente asupra cărora trebuie să acționeze clinicianul pentru a obține schimbarea. Pentru a încerca să umple acest vid, psihologia cognitivă clinică a trebuit să-și creeze propriile sale variabile independente cum ar fi
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
principiul de bază al primului val al terapiilor cognitive și comportamentale. Ori nu așa se petrec lucrurile în cazul modelelor cognitive utilizate în clinică. Astfel, dacă, de exemplu, dorim să modificăm o schemă - variabila dependentă - , modelul nu precizează care sunt variabilele independente asupra cărora trebuie să acționeze clinicianul pentru a obține schimbarea. Pentru a încerca să umple acest vid, psihologia cognitivă clinică a trebuit să-și creeze propriile sale variabile independente cum ar fi suprageneralizarea, cognițiile iraționale, etc. care n-au
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să modificăm o schemă - variabila dependentă - , modelul nu precizează care sunt variabilele independente asupra cărora trebuie să acționeze clinicianul pentru a obține schimbarea. Pentru a încerca să umple acest vid, psihologia cognitivă clinică a trebuit să-și creeze propriile sale variabile independente cum ar fi suprageneralizarea, cognițiile iraționale, etc. care n-au nici o legătură cu științele cognitive de bază. Intr-adevăr, aceste concepte nu sunt cognitive decât în sensul comun al termenului, deoarece ele se centrează asupra „gândurilor”. Am putea, fără
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
nici o legătură cu științele cognitive de bază. Intr-adevăr, aceste concepte nu sunt cognitive decât în sensul comun al termenului, deoarece ele se centrează asupra „gândurilor”. Am putea, fără să exagerăm, să spunem că în această situație este vorba despre variabile „virtuale” ale căror relații cu schema sunt departe de a putea fi demonstrate. Pornind de la această teorie, tehnicile cognitive s-au dezvoltat într-o manieră impresionantă, fără să putem afirma că au adus un „plus” semnificativ terapiilor comportamentale ale primului
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
formularea unor ipoteze explicative ale căror efecte presupuse trebuie să fie analizate conform experienței pentru a le putea înțelege valoarea. - Această experiență sau observație provocată (a treia etapă) are drept scop să controleze ipoteza, observând și evaluând efectele manipulării unei variabile „independente” asupra variabilei „dependente”. - Ultima etapă conține interpretarea sau discuția critică a acestor efecte în raport cu ipoteza emisă. Ea poate să conțină concluzii privind acceptarea sau respingerea acesteia și formularea de noi ipoteze. Pe parcursul fiecărei etape, analiza datelor se bazează pe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
explicative ale căror efecte presupuse trebuie să fie analizate conform experienței pentru a le putea înțelege valoarea. - Această experiență sau observație provocată (a treia etapă) are drept scop să controleze ipoteza, observând și evaluând efectele manipulării unei variabile „independente” asupra variabilei „dependente”. - Ultima etapă conține interpretarea sau discuția critică a acestor efecte în raport cu ipoteza emisă. Ea poate să conțină concluzii privind acceptarea sau respingerea acesteia și formularea de noi ipoteze. Pe parcursul fiecărei etape, analiza datelor se bazează pe un proces de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consecințe funcționale, de natura și intricația numeroaselor determinante posibile. Utilizarea sa conduce adesea la realizarea de liste de sindrome și sub-sindrome cu scopul de a identifica corelațiile acestora cu factorii biologici. Ipotezele explicative se referă la conceptul de „boală” reducând variabilele psihologice sau de mediu la rang de epifenomene, de factori predispozanți sau precipitanți. Tratamentele (farmacologice și/sau cele psihosociale) sunt, în această situație, considerate ca „medicamente” a căror administrare standardizată este suficientă pentru a demonstra valorile lor curative intrinseci asupra
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Gestalt) și în unicitatea sa Relație directă între teorie și practică Teorii privind geneza și menținerea comportamentelor problemă Explicație științifică a problemelor Relație de schimb între teorie și practică Anamneză Directivă și sistematică Observarea simptomelor Investigații paraclinice Rol secundar al variabilelor externe și istorice Empatică, puțin sau deloc directă Interpretarea sensului simptomelor Explorarea factorilor interni și ai istoriei Neglijarea factorilor externi Binevoitoare, paternală, adaptată Descriere precisă a comportamentului problemă Identificarea variabilelor actuale, interne și externe Explorarea istoriei Ipoteză(e) explicativă(e
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Directivă și sistematică Observarea simptomelor Investigații paraclinice Rol secundar al variabilelor externe și istorice Empatică, puțin sau deloc directă Interpretarea sensului simptomelor Explorarea factorilor interni și ai istoriei Neglijarea factorilor externi Binevoitoare, paternală, adaptată Descriere precisă a comportamentului problemă Identificarea variabilelor actuale, interne și externe Explorarea istoriei Ipoteză(e) explicativă(e) Deductivă, nomologică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ/sistem (fiziopatologie) ← factor biologic (etiologie) Istorică-psihogenetică Raport de cauzalitate liniar Simptome ← disfuncție a unui organ virtual (conflict intrapsihic) ← factori
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
doua parte regrupează evenimentele istoriei recente a subiectului fie în raport direct cu comportamentul problemă, fie relevând caracteristici genetice, de personalitate, boli psihice sau alte probleme. La fel ca și la modelul lui Lazarus, această grilă subliniază rolul preponderent al variabilelor intermediare ale organismului între stimul și comportament manifest. Acesta este considerat doar în sensul restrâns de comportament motor. Partea diacronică include date anamnestice heterogene. Cercul vicios Cungi a propus o analiză funcțională simplificată a situației problemă, care poate fi utilizată
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
Ea nu include evenimentele legate de istoria biologică, developmentală și socioculturală a subiectului. Modelul retroactiv Modelul Modelul inițial In anul 1981, Fontaine și Ylieff au propus un model de analiză funcțională care să permită observarea interacțiunilor dintre comportamentele studiate și variabilele capabile să le explice. Acest model reia în schema S-R-C ansamblul faptelor observate relativ la comportamentele problematice (R) cât și studiul evenimentelor antecedente (S) și ale celor consecutive (C). Modelul integrează, însă, variabilele organismice și evenimentele trecutului (O) dezvoltate de către Bandura
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
să permită observarea interacțiunilor dintre comportamentele studiate și variabilele capabile să le explice. Acest model reia în schema S-R-C ansamblul faptelor observate relativ la comportamentele problematice (R) cât și studiul evenimentelor antecedente (S) și ale celor consecutive (C). Modelul integrează, însă, variabilele organismice și evenimentele trecutului (O) dezvoltate de către Bandura în schema S-O-R-C. In planul ipotezelor explicative, el sugerează unele raporturi de cauzalitate bio-psihosociali, multifactoriali și retroactivi, care orientează spre intervenții multimodale și multifocale. Fiind mai mult decât un instrument tehnic folosit
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
generează problema, condițiile (interne și externe) în care se manifestă aceste comportamente și consecințele (externe și interne) pe care le-au produs. Calitatea și cantitatea datelor obținute permit atingerea progresivă a cinci obiective: - descrierea precisă a comportamentului (comportamentelor) problemă; - identificarea variabilelor contextuale care contribuie la apariția acestora; - identificarea consecințelor care participă la menținerea lor; - identificarea factorilor organismici sau a evenimentelor care fac parte din istoria individuală susceptibili de a le explica geneza; - selecția scopurilor tratamentului. La capătul a două întâlniri, un
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
această sarcină este propusă, niciodată impusă. Natura și nivelul participării pacientului oferă foarte multe informații pentru individualizarea metodelor de tratament. Analiza cantitativă a rezultatelor nu se poate limita la o lectură normativă. Unele fluctuații orare sau zilnice generează întrebări privind variabilele interne sau externe capabile să le explice. In unele cazuri, auto-observația poate antrena schimbări în comportamentele evaluate. Condițiile obținerii eficienței acesteia au făcut obiectul unor cercetări diverse. Astfel, s-a demonstrat că observația unui comportament dorit avea efecte pozitive asupra
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
schimbări în comportamentele evaluate. Condițiile obținerii eficienței acesteia au făcut obiectul unor cercetări diverse. Astfel, s-a demonstrat că observația unui comportament dorit avea efecte pozitive asupra comportamentului care ridică probleme, ceea ce nu înseamnă o evaluare sistematică a acestuia. Identificarea variabilelor contextuale Variabilele contextuale se situează în mediul fizic și social în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
comportamentele evaluate. Condițiile obținerii eficienței acesteia au făcut obiectul unor cercetări diverse. Astfel, s-a demonstrat că observația unui comportament dorit avea efecte pozitive asupra comportamentului care ridică probleme, ceea ce nu înseamnă o evaluare sistematică a acestuia. Identificarea variabilelor contextuale Variabilele contextuale se situează în mediul fizic și social în care subiectul își trăiește problemele. Ele se referă la toate evenimentele sau circumstanțele care, antrenând apariția sau absența comportamentului problemă, au un rol de stimul discriminativ. Aceste evenimente pot fi externe
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
într-un anumit spațiu într-o situație precisă, apoi se poate generaliza la alte spații. Uneori, stimulul discriminativ aparent este elementul final al unei secvențe pe care trebuie s-o detașăm pentru a repera stimulul sau stimulii primari esențiali. Alte variabile contextuale pot avea un rol indirect sau mai puțin constant. Ele constituie contextul particular în cadrul căruia unii stimuli au dobândit o semnificație determinată. In această situație acestea sunt calificate drept predispozante sau cu rol de stimuli facilitatori. Identificarea consecințelor Un
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
cognitiv) poate fi consecința uneia sau a mai multor experiențe de eșecuri sau a unei puternice anxietăți. Această anticipare întărește atunci producerea comportamentului problemă de evitare/salvare. Inventarul consecințelor se realizează cu aceeași dificultate cu care se realizează cel al variabilelor contextuale. Efortul este diminuat cu ajutorul întrebărilor deschise sau închise în legătură cu senzațiile, sentimentele și gândurile consecutive comportamentului problemă cât și cu atitudinile și reacțiile celor apropiați. Unele întrebări pot fi înglobate în tema de auto-observare. Descrierea secvențială, concretă și precisă, a
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
consecutive comportamentului problemă cât și cu atitudinile și reacțiile celor apropiați. Unele întrebări pot fi înglobate în tema de auto-observare. Descrierea secvențială, concretă și precisă, a consecințelor evită sau limitează unele „interpretări” abuzive din partea clinicianului. Studiul antecedentelor înnăscute și dobândite Variabilele contextuale și consecințele pot explica cum a apărut comportamentul problemă, modul în care s-a dezvoltat și se menține acesta. Dar ele nu explică de ce unele evenimente au dobândit un rol de stimul discriminativ, de ce unele consecințe sunt pozitive sau
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
personalitatea, aceasta fiind definită ca ansamblul repertoriilor comportamentale, cognitive, emoționale și fiziologice de care dispune subiectul într-un anumit moment al vieții sale. Acest studiu recunoaște importanța determinismelor biologice și psihologice fără a li se atribui cu ușurință statutul de variabile cruciale, așa după cum se întâmplă în abordarea psihodinamică. Datele obținute conduc la enunțarea unor ipoteze de tip dispozițional, subliniind rolul predispozant al factorilor legați de istoria subiectului. Ele permit explicarea unor noțiuni cum ar fi atribuirile cauzale (teorie personală), motivația
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ceea ce face, gândește sau resimte. Ele includ schimbările care sunt de dorit, în opinia clinicianului, în ceea ce privește sentimentele de auto-eficiență, de autocontrol și în legătură cu managementul propriei persoane. Aceste schimbări sunt de natură a consolida rezultatele tratamentului și a diminua probabilitatea „recidivei”. Variabilele contextuale și consecutive constituie obiectivele „tehnice” ale metodelor specifice care au drept scop să le controleze, să le schimbe sau să le suprime. Factorii identificați prin analiza antecedentelor înnăscute sau dobândite pot contribui la precizarea și nuanțarea scopurilor tratamentului în funcție de
Ghid clinic de terapie comportamentală și cognitivă by Ovide Fontaine () [Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]