8,307 matches
-
podeaua muzeului, laolaltă cu dulapurile cu sticlă, pe care Armin putea să le cumpere la tocmeală pe cinci franci și să-și amenajeze cabinetul. Am aprins becul din vertebra balenei, semnalând astfel că expoziția mea e deschisă și-și așteaptă vizitatorii. Poate că aveau să vadă și fetele lumina și firma de pe vertebra balenei, poate că aveau să intre și să-și exprime admirația pentru cuțit, pentru mărgica de sticlă sau pentru Terra sigillata cu figura gânditoare. Dar, în afară de câțiva colegi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
sunt copiii, fac lesne din rahat bici, numai că ar trebui totuși să fie cineva cu ochii în patru ca nu cumva să mă fac arheolog, pentru că asta e o meserie de muritor de foame. Și mama a spus, după ce vizitatorii au plecat și eu m-am plâns de lipsa de înțelegere a acestor unchi și tanti: —Tu ești ca un S., asta-i, îți lipsește capacitatea de-a te orienta în viață. Hackler reușise ceea ce își dorise: când trenurile veneau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
oară ghețurile Polului Nord, URSS lansase un nou satelit, având-o la bord pe cățelușa Laika, primele reactoare BOAC deschiseseră drumul unor zboruri transatlantice regulate și între electroni și nucleul de „Atomium“ - modelul uriaș la Expoziția Mondială - pluteau mici gondole cu vizitatori, marea atracție! Fratele meu însă se lipi de o formație de rockeri, își cumpără o baterie din leafa lui de ucenic, iar seara și la sfârșit de săptămână, în fundul pivniței, nu se mai auzea decât un șir de lovituri fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mut și adormit. După două săptămâni de la această întâmplare, el fu internat la balamuc. Cerea mereu struguri și scormonea cu degetele însângerate molozul de pe cărămizi. „Strugăr, - ați adus strugăr?” își cânta el pe nas singura lui întrebare, și nefericit, cerceta vizitatorii ce intrau pe poarta ospiciului. Se tânguia că i s-a prăfuit gâtlejul, cerând arcă ajutor cu niște priviri decolorate. Ochii lui apoși, ca două stele zugrăvite cu lături, îi păstrez în amintire, pe un cer de sânge, și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
luni pe an, În timp ce el Închiria o casă mobilată În Bayswater. El și Emma erau atunci liberi să accepte oricâte invitații, o perioadă. Experimentul se dovedi atât de reușit, Încât Du Maurier decise să Îl permanentizeze În viitor. Henry era vizitator frecvent În Gloucester Gardens nr. 27, și amândoi făceau Împreună plimbări seara, pe străzile din Bayswater. În vara aceea, Guy de Maupassant vizită Londra și Henry, care Îl cunoscuse la Paris, aranjă o cină În onoarea lui la Greenwich, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
merge la plimbare În grădinile Boboli, o găsi tăcută, aproape tristă. Se gândi că poate era din cauza copacilor și arbuștilor cam sumbri ai grădinii, că dispunerea lor excesiv de geometrică avea acest efect, pe care Îl mai observase și la alți vizitatori, până se așezară pe o bancă din capătul unei alei de chiparoși, iar ea Îi Înapoie foile de hârtie cu mulțumiri ca de gheață. — Mă tem că ești nemulțumită de articol, Fenimore, spuse el. — Nu, nu, replică ea neconvingător. Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
când propriii amici literari se bucurau de un succes nemeritat. Printre numeroasele sale cunoștințe se număra și Mary Ward, nepoata lui Matthew Arnold și soția lui Humphry Ward, fost decan la Oxford, critic și editorialist la The Times. Henry era vizitator frecvent În casa lor din Russell Square și, cu timpul, Îi deveni prieten și sfetnic literar lui Mary. Aceasta era o femeie inteligentă, cu vederi moderat progresiste și ambiții de scriitoare. În 1884, publicase Domnișoara Bretherton, un roman scurt, subțirel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mesei. Asta dacă am norocul să am vreun cititor. Vacanța italiană fu reușită. Siena era Încântătoare, Încă „nedescoperită“ de la fel de mulți turiști ca Roma sau Florența, În timp ce Veneția aglomerată, străbătută de vaporetti, mai oferea adăpost, comori și priveliști incomparabile vizitatorului cu gust, mai ales dacă avusese norocul de a locui Într-un palazzo pe Canal Grande, cu o gondolă Întotdeauna la Îndemână pentru a-l purta până la o biserică nefrecventată sau o insulă neatinsă din mijlocul lagunei. De la Veneția plecă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
și, fără stimulentul companiei lor, probabil că nu ar fi rămas prea mult timp. Acum, trăia aceleași sentimente ambivalente față de Întoarcerea la Whitby. Era, fără Îndoială, un loc istoric și pitoresc, dar clima și topografia constituiau o veșnică problemă pentru vizitatori. Văzute de la distanță, de pe Înălțimile mlăștinoase, Într-o zi Însorită, clădirile Înghesuite, roșii și cafenii ale portului, ruinele scheletice grațioase ale catedralei de pe vârful Înverzit al dealului din vecinătate și brațele prelungi ale portului Întinzându-se peste valurile albastre, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
ar fi trebuit să adauge alte câteva zgomote celui blând al valurilor: strigătele Îndepărtate ale copiilor pe plajă, țipetele Înăbușite ale Înotătorilor aruncându-se În mare din corturile pătrate, pe roți. Dar, cu toate că era august și Torquay era plin de vizitatori, plaja de la Meadfoot Sands nu era niciodată aglomerată sau gălăgioasă. Poate, pentru vilegiaturiștii obișnuiți, drumul pe jos din centrul orașului era prea lung și obositor și, În orice caz, cei mai mulți dintre ei păreau să prefere divertismentul și desfătările portului, ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
săpun Palmolive. Cu brațele încrucișate și surâzând, fiindcă era sigură de succes, aștepta rezultatul acțiunii de înlocuire. Se veselea, când fiul mușca din săpun și nu observa decât după ce mai înghițise trei sferturi de pagină ceea ce îi fusese demonstrat și vizitatorului amuzat. De atunci, gura mea cunoaște bine gustul acestui articol de marcă. Băiatul cu buza inferioară proeminentă va mai fi mușcat adeseori din săpun, căci, în amintirea mea care se pierde nechibzuit în variațiuni, obiectul înlocuirii e ba pâinea cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
din cauza spectatorilor. Căci, paralel cu liniile și ascunsă după copaci, se întindea clădirea spitalelor municipale; așa cum, nu rareori, spitalele își găsesc locul în apropierea cimitirelor și a prăvăliilor de monumente funerare. Până la poarta principală și invers era o circulație intensă: vizitatori și alte persoane care veneau și se duceau. Surorilor medicale le făcea plăcere să iasă la ora prânzului, singure sau în grupuri vesele, să se plimbe pe sub copaci. Ah, cum mai ciripeau! Imaginea mea, un bărbat tânăr cu o capră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
Halle - era cu doi ani înainte de căderea Zidului -, Ute și cu mine am vizitat domul din Naumburg. În timp ce noi admiram statuile întemeietorilor amplasate mai sus, iar Ute își ridica privirea spre Uta, o femeie competentă ne explica nouă, grupului de vizitatori, substratul social real al personajelor dăltuite în piatră: „În mod conștient, meșterul a renunțat la reprezentarea de sfinți canonizați și, după modelul unor oameni ai muncii care încă de pe atunci aveau conștiință de clasă...“ Pe urmă, ghida noastră a constatat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
domniei voastre. Nu de mult i-am făcut o vizită, În strada San Juan, doamnei baronne Puffendorf-Duvernois, née Pratolongo. Demnitatea domniei sale nu a avut de suferit, dar tutunul său abisinian e abominabil. III Pe 5 septembrie, la căderea serii, un vizitator cu brasardă și umbrelă a intrat În celula 273. A vorbit neîntârziat, cu o vioiciune funerară, dar don Isidro a observat că era neliniștit. — La dispoziția domniei voastre, crucificat ca soarele la apus. José Formento a arătat vag spre luminatorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
le mai amărăști, denunțându-l și stârnind În zadar cuibul de viespi al avocaților, judecătorilor și comisarilor? Pujato, 4 august 1942. Victima lui Limardo În amintirea lui Franz Kafka I Don Isidro Parodi, deținutul din celula 273, și-a primit vizitatorul oarecum scârbit: „Alt gagiu care vine să mă sâcâie“, și-a zis. Uitase că, În urmă cu douăzeci de ani, Înainte de a fi fost avansat creol autentic, se exprima și el În același chip, cu s-uri tărăgănate și risipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
bun vânzător de găleți, ea amintește un linotip disproporționat. E de două ori mai Înaltă decât maistrul; greutatea sa atinge câteva tone de nisip; are culoarea fierului vopsit negru; și e confecționată din fier. O pasarelă cu scară Îi Îngăduie vizitatorului să o scruteze și să o atingă. El va simți În interiorul mașinii ceva ca un puls ușor și, de va pune urechea, va detecta un susur Îndepărtat. Într-adevăr, Inutilul dispune În interior de un sistem de conducte prin bezna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
și ea polițistă. Iar sedentarul și chiar imobilul Parodi este prototipul anti-detectivului, căci duce la paroxism alt cuvânt Înrudit sonor cu numele său - și, totodată, pe culmi de glorii procedeul deducțiilor, tocmai Într-o celulă goală, nefrecventată decât de rari vizitatori ai Penitenciarului unde el Însuși ispășește pedeapsa pentru o crimă. V. Un lunfardo de mucava. Cunoscutul critic literar Néstor Ibarra, prieten cu Borges și Bioy, le-a reproșat celor doi că intențiile umoristico-satirice nu rimează cu tematica polițistă: „E păcat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
un obiect de ceremonial. Ceea ce arată că obiectul are o anumită importanță pentru cel care l-a construit. — Cred că de asta putem fi siguri. — Personal, cred că această sferă a vrut să fie o formă de contact cu noi, vizitatorii de pe o altă planetă, dintr-un alt sistem solar. Dacă vreți, poate fi un salut, un mesaj sau un trofeu. O dovadă că există În Univers o formă superioară de viață. — Toate bune și frumoase, dar pe lângă subiect, spuse Harry
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
ea, adresându-i lui Ted un zâmbet larg. — Adevărat, spuse Ted. Așa e. Norman Își spuse: „Și-a găsit perechea În debitarea banalităților lipsite de semnificație.“ Edmunds se duse la un hublou și, privind afară, exclamă: — la te uită, alți vizitatori. — Ce mai e acum? spuse Harry, ridicând iute privirea. „Speriat? Nu, doar exaltat. Interesant“, remarcă În gând Norman. — Sunt minunate, spuse Edmunds. Un soi de meduze micuțe. Sunt răspândite peste tot În jurul habitatului. Ar trebui să le filmăm. Ce părere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
corpului, aproape sigur sistemul nervos ar fi distrus și calmarul ar muri. — Crezi că Barnes l-a omorât? Beth ridică din umeri: — Nu știu. — Trăiesc mai mulți calmari Într-o anumită regiune? — Nu știu. Vom mai vedea vreunul? — Nu știu. VIZITATORUL Norman coborî În centrul de comunicații ca să vadă dacă putea conversa cu Jerry, Însă acesta nu răspundea. Probabil că ațipise În scaunul din fața consolei, căci ridicându-și brusc privirea fu surprins să vadă un marinar negru cu uniforma bine pusă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
i-am explicat. Nu sufăr de depresie postnatală. Ei, adică nu cred. Oricum, nu încă. Dumnezeule! Numai asta mi-ar mai fi lipsit! Dar înainte să apuc să-i spun că James mă părăsise, în dormitor a intrat tata. Dacă vizitatorii continuau să sosească în același ritm, în curând aveam să fim nevoiți să mutăm o parte din mobilă pe coridor. —Bună, Jack, l-am salutat în cor. Tata ne-a aprobat salutul cu un zâmbet și o clătinare din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
trecea zi de la Dumnezeu fără ca telefonul să sune pentru ca la celălalt capăt al firului să se găsească vreun tânăr bâlbâit care să facă investigații privind șansele de a se întâlni cu Helen. Iar acasă exista mereu un șir constant de vizitatori. Invitația la ceai fiindu-le lansată de cele mai multe ori exact atunci când lui Helen tocmai i se stricase casetofonul, când Helen voia să i se văruiască pereții din dormitor sau, ca în cazul de față, când Helen avea nevoie să i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
dormitor sau, ca în cazul de față, când Helen avea nevoie să i se scrie un eseu, iar ea nu intenționa absolut deloc să-l scrie personal. Iar ceaiul promis rareori se materializa când sarcinile fuseseră îndeplinite. Dar nici unul dintre vizitatorii anteriori nu fusese ca Adam. De obicei, aduceau mai curând cu Jim. Bietul Jim, ca să-i cităm întreaga titulatură. Jim era un băiat înalt, slab, care era tot anul îmbrăcat numai în negru. Chiar și în miezul verii, Jim purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
amândoi ne-am așezat la masă în bucătăria caldă și plăcută. Ba Adam a reușit să găsească chiar și un pachet de biscuiți. —Sunt ai lui Jenny, mi-a explicat el. O să-i spun mâine dimineață că am avut un vizitator special. O să înțeleagă. Adam te făcea să crezi că a fi seducător nu e mare scofală. Nici o secundă nu-l puteai bănui că e fals, lipsit de sinceritate. — Cât a trecut de când ai născut-o pe Kate? m-a întrebat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
n-au fost tocmai inspirați să ascundă casetofoane aici, Însă nu-i nici un casetofon, Într-o sală rece descoperim, Într-un colț, un muzician Îmbrăcat În costum de epocă ciupind corzile unei harpe, fără să acorde cea mai mică importanță vizitatorilor, e o senzație bizară, cîntă fragmente din Rameau, Croft și din Încă cineva, mă opresc și-l ascult așezat pe o treaptă de piatră. Ajungem În Încăperea contesei, strîmtă și foarte Înaltă, ca un coș, cu un șemineu uriaș și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]