5,010 matches
-
colea, lângă scaun (Băiatu arată scaunul de lângă el, cu un gest firesc, pe care domnul Nisipoiu l-a primit cu o înclinare tot atât de firească a capului)... cum stai așa prostit, odată te-ai și pomenit, că te-a cuprins... te zbați... ea te potopește cu gura și se împinge în tine și te împinge (Băiatu arată către pat) că om ești [...] Ce să facă acum bietul băiat ?...110 Elocvența se dovedește izbăvitoare și în cazul lui Mihnea, așa cum se întâmplase cu
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
colților Anuca, fata pădurarului 157 deveni strălucitor. Moșierul ca împietrit, simți că-l ia cu frig, fiori înghețați îi scuturau spinarea... Gânduri cumplite îi năpădiră mintea. Pentru o clipă se crezu pierdut, chiar cu Anton alături, gâtul uscat i se zbătu în sugrumare, se și vedea devorat. Pădurea se căsca în față tot mai mare... Pădurarul, cu o stăpânire de sine, înfricoșătoare, în fata morții, se uita adânc în ochii fosforescenți ai fiarei, atrăgându-i privirea, întinzându-și ușor mâna spre
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
nemișcat, pe omătul alb. Cu o labă, bătu aerul încercând să se agațe, parcă, de ceva nevăzut, într-un ultim efort și rămase înțepenit în agonie, cu gura căscată și limba atârnându-i. Trupul i se arcui și se mai zbătu o clipă în spasme, animalul mai tresări înca o dată, apoi trupul Gheorghe TESCU 158 mare și vânjos se destinse. Și, iarăși,cu o sforțare enormă, căscă larg gura, vrând parcă să recheme viața în adâncul mădularelor lui, de unde plecase zvâcnit
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Așa auzise el din bătrâni. Păsărica se necăjea să găsească ochiul de geam, zburând roată prin odaie, apoi, se repezi afară ca o săgeată. „Tot așa trebuie să fie și sufletul omului!“, reflectă bătranul, cu răsuflarea tot mai grea. „...Se zbate în strâmtoarea trupului nostru, pân‟ ci scapă... Pân‟ ci scapî, ca șî rândunica, pi urmî, să rătăcească slobod, în adâncu‟ văzduhului albastru nemărginit..!“ Vântoasa trecuse. Soarele a început din nou să lucească, ceața se risipi. Pădurea se limpezi... așa dintr-
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
în mijlocul ei. Totul s-a petrecut într-o clipă. Când și-a venit în fire, ea sprijinită de Sultan, ca o zeiță sta și îl privea cu un zâmbet șăgalnic. Ar fi îmbrațișat-o sălbatic... dar, se stăpâni. Inima i se zbătea în piept ca o sălbăticiune. Ea râse ușor și smalțul dinților ei albi și mărunți ca de pisică, loviți de lumină îi fulgeră inima. „Dacă nu e la mijloc inima, nu se întorc așa ușor mințile unei femei“, își zise
ANUCA Fata pădurarului. In: ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
Îți ofer povești, vise îngerești, Port în suflet multe alte daruri, Iar în urma mea, cinică și rea, Vine lumea, aducând coșmaruri. Teatrul e absurd, Dumnezeu e surd Sau încearcă să ne motiveze, Drama are haz, lașul e viteaz, Și ne zbatem între paranteze. Drumul meu e lung, parcă nu ajung, Trag la hanuri scoase de pe hartă, Îmi apari în gând, te aud strigând, Și, anemic, trec din poartă-n poartă. Te iubesc nespus, știu că ți-am mai spus, Mă repet
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
o parte din mine este sonoră oceanul de vorbe îți atinge degetele le strângi înfiorată abia apoi pătrunzi în lăuntrul meu până la glezne până la genunchi până la durerile pe care le păstrez ascunse așa încerc să uit cuvinte fiecare sunet se zbate zadarnic țintuit de ochii tăi cealaltă preferă profunzimea incalculabilă a tăcerilor nerevendicate ridică din umeri placidă refuză ostentativ vuietul impetuos al valurilor în acest timp cealaltă jumătate a mea surâde îngăduitoare 3 iunie 2011 Inexplicabila părăsire a eșafodului singur se
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
când ne uităm unii la alții râdem prostește pe urmă vărsăm lacrimi de crocodil la propriile morminte suprapuse 18 iunie 2011 Îndrăgostit iremediabil Rămânem doar noi, cu dezmățul în spate, Aceeași pereche vânată constant, Sub genele tale, o lume se zbate, Cu ochii la tine, visez debordant. Mă ard argumente, mă cheamă emoții, Supliciul acesta, râzând, mi-l rezerv, Îți stau lângă suflet, pândit de comoții, Scriind poezie prin fiece nerv. Mă știi, sunt același nebun de iubire, Pierdut prin fantasma
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
las sentimentul să curgă prin plete, Pretind detașarea de veștile seci, De noile trenduri, de știri incomplete, De drame absurde, de vorbele reci. Rămânem doar noi, cu dezmățul în spate, Aceeași pereche vânată constant, Sub genele tale, o lume se zbate, Cu ochii la tine, visez debordant. 19 iunie 2011 Dionisiac Pentru nea Gogu, în amintirea unor zile frumoase... Veni-vor accese de criză supremă, La colțuri de străzi se vor vinde femei Pe-o pâine, pe-o sticlă, pe ultimii
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
Râdeai de trecut și de viața la țară, Dispar moromeții, monșer, sunt vânduți, Căzuți în răspântii, supuși și pierduți, Se nasc moromeți spre-a trăi într-o doară. Miroase a malț în tavernele goale, Adoarme tristețea la mesele mici, Se zbate uitarea în pocnet de bici, Iar lumea își vede de toate-ale sale. 20 iunie 2011 Botezul gândurilor mele fâșii de gânduri desprinse răbdător una câte una ca niște fâșii smulse din carne nu curge sânge niciodată sunt doar idei îndrăgostite
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
m-ar reține. 10 iulie 2011 Să mi te dai... Să mi te urci, iubita mea, pe viață, Ca pe Golgota marelui supliciu, Făcându-ți chiar și ție un serviciu, La ceas de noapte sau de dimineață. Să mi te zbați pentru o sărutare Cum se dedică roua gurii hâde, Deși se terfelește și se râde Și încă se mai moare din uitare. Să mi te smulgi din mari tristeți trecute, Aceasta este vrerea personală, Aceasta este starea ideală Și manifestul
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și cu rimă, cu marii poeți, Permite-mi să fiu, literar, euforic, În felul acesta vei ști să mă-nveți. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin conjuncții, Mi-e drag pleonasmul atunci când mă știu, În mine se zbat îndoieli și disfuncții Și sunt prea devreme când sunt prea târziu. Nu-mi plânge prin lacrimi, să-mi plângi prin adverbe, Rămân complementul de loc și de timp, E-o luptă în mine, cu moarte și verbe Și sunt ca
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
și nu pleci, și mai bei un pahar, Licoarea devine un rău necesar, Te mușcă o lume împinsă în hău, Ți-e drag de pahar, el rămâne al tău, Te uiți către toamnă cu ochi de bețiv, În tine se zbate un zaibăr nativ Ce curge prin vene de când te-ai născut, Din vin îți faci frate, din vin îți faci scut, Prin toate acelea ce-au fost și n-au fost, În zile de chefuri, în zile de post, În
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
de post, În zile de jale, cu lacrimi în ochi, În zile cu dor, cu nesomn și deochi, Accepți mahmureala ca stare de dor Și-n tine, confuze, durerile mor, Tu ești predispus la eșec și păcat, În suflet se zbate un câine turbat, Când cazi, te ridici; când mori, te trezești, Îți faci idealuri din cele lumești, Așa te întorci către tine, firesc, Spre-acela ce spune nu mor, căci iubesc, Te prinzi într-o horă a jocului greu Și ești
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
cu cerul pe frunte un bătrân pufăia dintr-o lulea mă întreba ce caut roșul din mine (i-am spus) sunt desenat cu roșu și albastru moșule la el în casă se odihnea timpul nu pleca (mi-a spus) se zbate în mine zbaterea ta uite cum cad măceșele în ochii noștri 8 octombrie 2011 Și eu voi muri... Într-o zi am să mor, predispus la infern, Acceptând că în trup doar decese mai cern Și-am să fac parastas
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
picurând, un pahar, Tot eșecul ce-am fost va trăi, refractar, Voi privi lumânări ce vor arde apus Și voi ști că am fost răzvrătit și supus. Nu voi râde atunci. Am să tac, obsedant, Iar în voi se va zbate un dor, trepidant, Doar așa mă veți ști, doar așa mă veți vrea, Preluând, prin priveghi, toată liniștea mea. Și veți sta, alipiți, unei ultime vreri, Unor mari remușcări, unor simple dureri, Unor vise ce cad precum frunze sau ani
Ca o femeie despletită, neliniştea... by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/478_a_1364]
-
el deja visa la ochii albaștri ai Irinucăi, fata pândarului, care-l ispitea molcom, făcându-l să uite tristețea apăsătoare a iarmarocului. Ghiță a lui Neculai Hriscu întorcea pe toate părțile plicul adus de aprodul primăriei. De dimineață, i se zbătu ochiul stâng. „ Nu-i a bună” își spuse omul, care, la cei treizeci și cinci de ani, avea trei băieți, cam negricioși, dar care-i semănau leit și de care era tare mândru. „ Pesemne că mi-a venit rândul să plec pe
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
calendarul. După o scurtă recapitulare a zilelor petrecute în Mexic, mă lămuresc că azi e joi. Așadar, am intrat în a doua jumătate a "săptămînii aztece". Eram la mare când am pus capăt dubiilor în legătură cu călătoria asta. Câteva zile mă zbătusem între "da" și "nu". Teama de a zbura cu avionul douăsprezece ore mă împingea să dau înapoi. Dar când o să mai am vreodată ocazia de a ajunge în Mexic? mă întrebam, apoi. În cele din urmă m-am decis, și
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
dar și a mea, căci nu te pot chinui fără ca eu să mă chinuiesc, așa cum nu poți tăia cu bisturiul un furuncul în propria ta carne, ca să-i scoți puroiul, fără ca tu însuți să nu urli și să nu te zbați ca un posedat. Deci: acum șaptesprezece ani... drace, acum observ potrivirea de date: în 1973 aveam șaptesprezece ani, iar acum am treizeci și patru. Deci: acum șaptesprezece ani, pe când aveam șaptesprezece ani și eram exact la mijlocul vieții mele de până acum (dar
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
și iluminat de sălbaticul soare cu opt raze, de soarele criminal, cu gheare de sarcopt.Veneam încet, cu mișcări somnambulice, tot mai aproape de acei cheliceri din care pica dulcele și parfumatul venin omorâtor. înaintam prin culoarul plin de gelatină, mă zbăteam să înot printre corpusculi grețoși, printre mucilagii filiforme, către globul acela din inima inimii lumii. Țeasta mea se bomba, se alungea ca un perete de sticlă curba, se desfăcea într-o sfâșiere de pielițe, și creierul meu scindat, storcit, înstrăinat
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
gură, sunt mai puternic decât Cristian, așa-l cheamă pe acest băiat neastâmpărat, deasupra lui, eu încercând să-l imobilizez cu mâna stângă în timp ce cu cealaltă mă întind după poza ce-o ține cu fața spre mine, deasupra capului, se zbate sub mine, bluza pijamalei ridicându-i-se sub gât, dezvelindu-i trupul plăpând, ochii mei lipiți de goliciunea femeii din poza pe care nu reușesc s-o apuc cu mâinile, vrând din tot sufletul s-o am, ca și cum în clipa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
lipiți de goliciunea femeii din poza pe care nu reușesc s-o apuc cu mâinile, vrând din tot sufletul s-o am, ca și cum în clipa aceea de poza femeii goale ar depinde întreaga mea viață, aproape strivind trupul ce se zbate neputincios sub mine, întinzându-mă tot mai mult după poză, încins de luptă și mirosul transpirației amestecat cu alte mirosuri vagi, nedefinite, precum și strigătele aprinse ale celorlalți îmi fac o plăcere netrebnică, strâng tot mai tare trupul ce se zvârcolește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
sufletele oamenilor, ci cu propriul tău suflet, încărcat de iubirea către Domnul, și tac, deodată am impresia că am spus deja prea multe lucruri despre mine, cu sentimental nelămurit că nu mai știu unde mă aflu, ca și cum, o rândunică se zbate să caute un loc știut pentru a trece dincolo de bolta de viță-de-vie sau, pur și simplu, își caută puiul pierdut, îndrăzneț să zboare, ratând și găsit de pisica lacomă care, Vrei să intri la mănăstire, mai mult uimită decât curioasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
împrăștie involuntar prin fiecare mișcare a trupului mereu încordat parcă asupra viorii, o urmez fără a mă putea opune farmecului ei tăcut, neputându-mă smulge din vraja pe care o țese inconștient în preajma mea, și cu cât încerc să mă zbat mai mult, asemeni gângăniei neajutorate prinse-n plasa de păianjen, tot mai puternic se leagă în jurul meu firele ce mă fac prizonier, nu doream nimic, o urmam doar cu supunere fără să mă pot rupe din parfumul discret ce părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]
-
despre ce am vorbit, deși n-au trecut decât câteva ore de atunci, eram doar cumplit de tulburat, nu înțelegeam ce se întâmpla cu mine, ca și cum ființa mea ruptă în două părți ce veneau în contradicție una cu alta se zbătea să concilieze două porniri opuse, și sufletul meu flutura ca o pânză de steag gata să se sfâșie deasupra acestei lupte teribile, firesc ar fi fost s-o las pe stradă sub pretextul unei scuze oarecare și mă opresc undeva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2310_a_3635]