41,558 matches
-
de 25 de ani, Joseph De Bie este chemat din Belgia de fratele sau Louis, care lucra ca specialist la o societate belgiano-suedeză, pe șantierele Căilor Ferate Române, în zona orașului Turnu-Severin, pentru finalizarea și recepția unui pod metalic pe traseul căii ferate.
Carol Nicolae Debie () [Corola-website/Science/315798_a_317127]
-
România la 28 noiembrie 1918, satul Ștefănești a făcut parte din componența României, în Plasa Nistrului a județului Cernăuți. Pe atunci, majoritatea populației era formată din ucraineni, existând și o comunitate de români. În perioada interbelică, funcționa linia de cale ferată Ștefănești - Babin spre Jasienow Polny, exploatată conform convenției dintre C.F.R și C.F. Polone . Ca urmare a Pactului Ribbentrop-Molotov (1939), Bucovina de Nord a fost anexată de către URSS la 28 iunie 1940, reintrând în componența României în perioada 1941-1944. Apoi
Ștefănești, Zastavna () [Corola-website/Science/315767_a_317096]
-
este o gară internațională de cale ferată din municipiul Iași, situată pe Bulevardul Nicolae Iorga nr. 29. În această gară opresc trenurile care circulă pe rute internaționale. În clădirea gării se află un punct de trecere a frontierei cu specific feroviar care funcționează în cadrul Sectorului Poliției de
Gara Internațională Nicolina () [Corola-website/Science/315812_a_317141]
-
origine franco-elvețiană, a absolvit în anul 1871 cursurile Facultății de Drept din Viena. A fost repartizat la Tribunalul din Cernăuți și apoi la Primăria aceluiași oraș. Ulterior este angajat pentru o perioadă ca inginer la societatea care a construit calea ferată Lemberg - Cernăuți - Iași, după finalizarea căreia a primit o pensie viageră din partea statului român și a fost înnobilat cu titlul de cavaler. S-a stabilit în orașul Suceava, căsătorindu-se cu suceveanca Lola Isopescu, fiica profesorului Samuil Isopescu. La data
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
Sucevei). În anul 1895, primarul Franz-Cavaler de Loges a contractat un împrumut de 1,5 milioane de coroane pentru electrificarea orașului, construcția canalizării, a unui apeduct și îndiguirea râului Suceava. În anul 1895 s-a început construirea liniei de cale ferată care lega Ițcaniul de Suceava și care a fost finalizată în 1898. Calea ferată traversa orașul pe lângă Liceul „Ștefan cel Mare” și avea capătul în zona Oborului, situat în preajma actualei Policlinici. Vibrațiile produse de trecerea garniturilor de tren au dus
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
5 milioane de coroane pentru electrificarea orașului, construcția canalizării, a unui apeduct și îndiguirea râului Suceava. În anul 1895 s-a început construirea liniei de cale ferată care lega Ițcaniul de Suceava și care a fost finalizată în 1898. Calea ferată traversa orașul pe lângă Liceul „Ștefan cel Mare” și avea capătul în zona Oborului, situat în preajma actualei Policlinici. Vibrațiile produse de trecerea garniturilor de tren au dus la deteriorarea mai multor clădiri printre care Gimnaziul greco-oriental și Biserica Sfânta Cruce din
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
în zona Oborului, situat în preajma actualei Policlinici. Vibrațiile produse de trecerea garniturilor de tren au dus la deteriorarea mai multor clădiri printre care Gimnaziul greco-oriental și Biserica Sfânta Cruce din Suceava, a cărei turlă s-a prăbușit. Linia de cale ferată a fost dezafectată în 1916, când a fost distrus podul peste râul Suceava, iar șinele au fost demontate de armata austriacă. La 12 octombrie 1908 a fost pusă în funcțiune Uzina electrică, construită de Societatea Unificată de Electricitate din Viena
Franz Des Loges () [Corola-website/Science/316538_a_317867]
-
deposedarea mănăstirii de moșiile deținute, iar Mănăstirea Popăuți a devenit biserică de mir. Pe rând, proprietățile fostei mănăstiri sunt cedate de Primăria orașului Botoșani către diverse instituții: casele egumenești sunt date armatei în 1868, livada este preluată de către Compania Căilor Ferate în 1870 etc. Reducerea mănăstirii la rangul de biserică de mir a avut efecte negative asupra ansamblului monahal. Biserica s-a deteriorat, fiind acoperită cu tablă în 1891. Cu toate acestea, deteriorarea bisericii se accentuează și ca urmare a faptului
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
artificial și era mărginit de un magnific chei de marmură. Numele îi provenea de la un grup statuar care reprezenta un leu ce dobora un taur, grup statuar plasat pe chei. Acea sculptură a fost dezgropată cu ocazia lucrărilor la calea ferată, fapt ce a permis localizarea exactă a "Palatului Bucoleon". Edificiul era decorat și cu alte lucrări sculpturale. In sec. al 10-lea, Nikeforos Focas(963-969) a întărit fortificațiile trasformându-l într-o citadelă cu un donjon. A sperat ca puterea și
Marele Palat din Constantinopol () [Corola-website/Science/316598_a_317927]
-
familie de gospodari înstăriți din Rădăuți-Prut, tatăl avea să urmeze școala generală și liceul la Școala de băieți „Grigore Ghica-Vodă" din Dorohoi, apoi Facultatea de drept din Cernăuți, fără a susține însă licența. Orientându-se spre Școala medie de căi ferate din Cernăuți, în 1940 obține diploma de șef de gară și o cunoaște pe Aurelia Cobilanschi, cu care se căsătorește. Dar imediat după căsătorie, în iunie 1940, când Basarabia a fost ocupată de ruși, sunt nevoiți să se repatrieze prin
Adi Cusin () [Corola-website/Science/316619_a_317948]
-
fost abandonat definitiv în anul 1950. La scurt timp după terminarea construcției, importanța canalului a scăzut. Motivul era traseul dificil cu multe ecluze, lipsa de apă în pozițiile de vârf și lățimea canalului. Progresarea rapidă, în special al rețelei căi ferate în sudul Germaniei, a făcut canalul să nu devină rentabil. Primele planuri concrete pentru o nouă cale navigabilă au fost create în anul 1938, când a fost planificat canalul în sudul Nürnbergului, așa-numita "Mindorfer Linie" („Linia Mindorfer”). În anul
Canalul Main-Dunăre () [Corola-website/Science/316639_a_317968]
-
din februarie 2008, averea sa ar fi echivalentă cu 293,8 miliarde de dolari americani în 2007. Succesul societății sale, "Carnegie Steel", este legat de capacitatea acesteia de a produce o mare cantitate și la preț redus șine de cale ferată, la mare cerere în acea perioadă. În 1901 își vinde proprietățile industriale omului de afaceri american J.P. Morgan pentru suma de 480 de milioane de dolari, ceea ce reprezintă un record la acea vreme. În urma acestei tranzacții, este numit "omul cel
Andrew Carnegie () [Corola-website/Science/316711_a_318040]
-
pat. Mama lui, Margaret Morrison Carnegie, a câștigat bani din vânzarea pantofilor. La 14 ani, Carnegie a lucrat ca mesager Oficiul local Telegraph din Pittsburgh . Abilitățile sale au fost remarcate de către Thomas A. Scott, chestorul diviziei de vest a Căilor ferate din Pennsylvania.A fost promovat ca secretar . În timpul Războiul Civil, Scott a fost numit secretar asistent de război și Carnegie a mers la Washington pentru a lucra ca mâna sa dreaptă. Munca lui Carnegie a inclus organizarea sistemul militar de
Andrew Carnegie () [Corola-website/Science/316711_a_318040]
-
război și Carnegie a mers la Washington pentru a lucra ca mâna sa dreaptă. Munca lui Carnegie a inclus organizarea sistemul militar de telegraf. După război, Carnegie l-a succedat pe Scott ca supraveghetor al diviziei de vest a Căilor ferate din Pennsylvania. Carnegie a investit cu viclenie în asocierile cele mai promițătoare, inclusiv în Compania Woodruff Sleeping Car și în mai multe fabrici mici de fier. Cel mai important dintre acestea a fost Keystone Bridge, o companie care a deținut
Andrew Carnegie () [Corola-website/Science/316711_a_318040]
-
materiale în valoare de 17 milioane de dolari. Digul de la Johnstown a fost construit între anii 1838 și 1853 de statul Pennsylvania, ca parte a sistemului său de canale. În momentul în care s-au încheiat lucrările de construcție, calea ferată făcuse ca transportul pe canale să nu mai fie la modă, astfel că digul nu a fost folosit niciodată. Statul Pennsylvania a vândut digul cu o înălțime de 25 de metri și o lungime de 100 de metri Căilor Ferate
Andrew Carnegie () [Corola-website/Science/316711_a_318040]
-
ferată făcuse ca transportul pe canale să nu mai fie la modă, astfel că digul nu a fost folosit niciodată. Statul Pennsylvania a vândut digul cu o înălțime de 25 de metri și o lungime de 100 de metri Căilor Ferate Pennsylvania, care după aceea l-a cedat congresmenului John Reilly. Acesta, la rândul său, l-a vândut, în pierdere, Clubului de Vânătoare și Pescuit din South Fork. Astfel neglijența și deciziile greșite au creat condițiile pentru dezastrul care a urmat
Andrew Carnegie () [Corola-website/Science/316711_a_318040]
-
(pentru "Linia de Mare Viteză 4", , ) este o linie de mare viteză din Belgia. Este al patrulea element al rețelei belgiene de linii ferate de mare viteză și conectează orașul Antwerpen cu frontiera olandeză având o lungime de 40 km. De o manieră generală, linia asigură o legătură rapidă între metropolele Paris, Bruxelles și Antwerpen și metropolele Rotterdam și Amsterdam. Trenurile circulă între Bruxelles
LMV 4 () [Corola-website/Science/315144_a_316473]
-
Porturile în Viena au apărut ca o necesitate a comerțului nautic pe Dunăre. Comerțul fiind ușurat și de calea ferată care traversează Viena și are o linie pe malul Dunării. Primele porturi au apărut prin 1875 când s-au consolidat și malurile fluviului, pentru a ușura traficul nautic al vapoarelor cu aburi. La început portul care avea o lungime de
Porturi în Viena () [Corola-website/Science/315156_a_316485]
-
oraș la aproximativ 40 kilometric nord-vest de Viena. A fost fiu al lui Adolf Eugen Schiele, impiegat de mișcare la gara din localitate, și al Mariei Soukup Schiele. Orașul a jucat un rol important în istoria contemporană a Austro-Ungariei; calea ferată a însemnat un viitor mijloc de deplasare terestră, în special pentru transportul de mărfuri și constituia un simbol de industrializare al orășelului, care era situat și pe malul Dunării. Începând din anul 1900, urmează cursurile gimnaziului din Klosterneuburg, atrăgând asupra
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
profesorului de desen, care îi deschide calea asupra artei și, mai ales, a Secesiunii Vieneze. Astfel impulsionat, Egon Schiele se hotărăște să se consacre picturii. Tatăl, funcționar de stat cu principii conservatoare, speră ca Egon să devină inginer în căile ferate. Băiatul preferă însă să deseneze și să se lase pradă fanteziilor despre tărâmuri îndepărtate, spre care îl poartă fiecare din trenurile care trec pe sub ferestrele locuinței de serviciu a familiei. Însă acest lucru n-a fost să se întâmple... La
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
prezentă în majoritatea operelor sale; folosirea de nuanțe sinistre la redarea pielii, îmbrăcăminții, roșeața bolnăvicioasă, combinarea de culori diluate mult în apă. Tutore legal devine unchiul lui Leopold Czihczek, un burghez bogat, cu o oarecare instrucție, inspector-șef la căile ferate "Kaiser Ferdinand". Deși nu foarte interesat de artele plastice, este de acord să finanțeze studiile nepotului său la ""Wiener Akademie der bildenden Künste"". Cu recomandarea profesorilor de la gimnaziul din Klosterneuburg, tânărul sosește în anul 1906 la Viena, unde reușește să
Egon Schiele () [Corola-website/Science/315224_a_316553]
-
care proprietatea terenului era nedocumentată sau terenul nu fusese declarat de loc, terenul era naționalizat și cultivatorii erau forțați să-l închirieze, arenda fiind de obicei 50% din recoltă. După anexarea din 1910, Japonia a început să construiască drumuri, căi ferate, porturi și să prelungească liniile telegrafice existente, toate acestea fiind coordonate cu dezvoltarea ce avea loc în Manciuria, unde Japonia înființase de exemplu "Căile Ferate Sud-Manciuriene", o firmă semi-guvernamentală care răspundea de menținerea liniilor de cale ferată, de dezvoltarea porturilor
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
obicei 50% din recoltă. După anexarea din 1910, Japonia a început să construiască drumuri, căi ferate, porturi și să prelungească liniile telegrafice existente, toate acestea fiind coordonate cu dezvoltarea ce avea loc în Manciuria, unde Japonia înființase de exemplu "Căile Ferate Sud-Manciuriene", o firmă semi-guvernamentală care răspundea de menținerea liniilor de cale ferată, de dezvoltarea porturilor și cu alte servicii publice în regiunea închiriată Kwantung. Odată cu terminarea Primului Război Mondial, și cu moartea împăratului Gojong, sentimentele de eliberare ale coreenilor s-au întărit
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
construiască drumuri, căi ferate, porturi și să prelungească liniile telegrafice existente, toate acestea fiind coordonate cu dezvoltarea ce avea loc în Manciuria, unde Japonia înființase de exemplu "Căile Ferate Sud-Manciuriene", o firmă semi-guvernamentală care răspundea de menținerea liniilor de cale ferată, de dezvoltarea porturilor și cu alte servicii publice în regiunea închiriată Kwantung. Odată cu terminarea Primului Război Mondial, și cu moartea împăratului Gojong, sentimentele de eliberare ale coreenilor s-au întărit, ei ținând adunări populare, ca cea de la 1 martie 1918, când la
Coreea în perioada ocupației japoneze () [Corola-website/Science/315256_a_316585]
-
Tătaru Mare (1476 m) la est., pe cumpăna apelor dintre Buzău și Teleajen. Relieful - mai puțin accidentat (un plai cu forme domoale, acoperit de fânețe și pășuni) face ca parcursul să fie ușor accesibil. Cele mai apropiate stații de cale ferată sunt la Întorsura Buzăului și Măneciu pe liniile ferate secundare 403 respectiv 304. În apropiere se găsesc pasurile Buzău - spre nord-est, Predeluș - spre nord, Boncuța și Bratocea - spre vest. Un drum ce lega Peninsula Balcanică de spațiul intracarpatic, pornea de la
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]