40,419 matches
-
au cuprins și date despre voluntarii români din Rusia. Accentul în această epocă a fost însă pus, pe reliefarea unității politice și de luptă a voluntarilor pentru înfăptuirea statului național unitar român. După căderea regimului comunist deși lucrări importante pe marginea subiectului - inclusiv cu caracter colectiv, au fost publicate, acesta este încă incomplet și fragmentar tratat în istoriografie. Cu toate acestea el s-a impus deja în istoria României, cu semnificațiile sale politice, militare și morale. Cercetarea actuală este îngreunată de
Corpurile Voluntarilor Români din Rusia () [Corola-website/Science/335979_a_337308]
-
nădușelii. Acest burete este o specie saprofită care crește în grupuri cu multe exemplare precum în cercuri de vrăjitoare și se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord prin luminișuri ierboase, pe pajiști și pășuni, pe lângă drumuri și margini de ogoare, de la câmpie până la munte, din (mai) iunie până în noiembrie. Primul savant care a descris specia, în anul 1799, a fost micologul englez James Sowerby (1757-1822), denumind soiul, în volumul 2 al lucrării sale "Coloured Figures of English Fungi
Pâlnioară de fildeș () [Corola-website/Science/336145_a_337474]
-
burete de rouă, din încrengătura Basidiomycota, în familia Marasmiaceae și de genul "Marasmius", este o specie de ciuperci comestibile saprofită, descompunând resturi vegetale. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord pe soluri de preferință nisipoase la marginea de păduri, de-a lungul drumurilor de țară, cel mai mult în zone ierboase, pe pajiști, prin luminișuri, deseori prin grădini și parcuri, de la deal până la munte, din mai până în octombrie (noiembrie). Adesea oară se uită, că unul dintre primii
Burete de rouă () [Corola-website/Science/336165_a_337494]
-
nobilii rebeli. Inițial, se pare că a fost o reședință din lemn sau din zidărie situată lângă biserica romanică Adormirea Maicii Domnului de la vest de actualul complex. În jurul anului 1220 a început să se construiască un castel de piatră pe marginea unui promontoriu stâncos în spatele unui șanț adânc tăiat în stâncă. Așa-numitul donjon este singura structură care s-a mai păstrat din această etapă veche de construcție. Regele Ioan al Boemiei a promis castelul nobilului Jan de Vartemberk în 1311
Castelul Veveří () [Corola-website/Science/336164_a_337493]
-
comună în care au nominalizat această biserică pentru înscrierea pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO. Plečnik și-a găsit inspirația în modelele antice și paleocreștine. Biserica este inspirată de templele Egiptului Antic și de bazilicile primilor creștini și se află la marginea mișcărilor moderne, având forma unei arci. O serie de motive folosite de Plečnik pentru decorațiunile clădirii sale sunt inspirate de simboluri regale, mai ales datorită faptului că biserica se află în cartierul numit cândva Královské Vinohrady - Vinohrady Regal. Edificiul este
Biserica Preasfânta Inimă a lui Isus din Vinohrady () [Corola-website/Science/336178_a_337507]
-
amar și foarte puțin iute, dar de gust inferior, se dezvoltă mai ales sub fagi, cu cuticulă și carne mai gălbuie), "Lactarius pubescens" (necomestibil, extrem de iute, se dezvoltă în afară de păduri prin iarbă sub mesteceni, cu cuticulă albicioasă până palid rozalie, marginea piciorului fiind neregulat ondulată precum pletoasă cu franjuri, miros de mușcată), "Lactarius trivialis" sin. "Lactarius bertillonii var. queletii" (necomestibil pentru că prea iute, se dezvoltă numai sub foioase, cu mare drag sub castani, lamele foarte îndepărtate, buretele original cu cuticula colorată
Lăptucă iute () [Corola-website/Science/336202_a_337531]
-
de Artă. Stilul lui Hoffmann a devenit în cele din urmă mai sobru și mai abstract și s-a limitat tot mai mult la structuri funcționale și la articole casnice. În 1906 Hoffmann a construit prima sa mare clădire la marginea orașului Viena, Sanatoriul Purkersdorf. Prin comparație cu Casa Moser, cu acoperișul său rusticizat, clădirea sanatoriului a fost un pas mare spre abstractizare și o îndepărtare de istoricism și de tradiționalismul mișcării Arts and Crafts. Acest proiect a servit ca un
Josef Hoffmann () [Corola-website/Science/336247_a_337576]
-
fi încercat să ajungă la germani pentru a putea obține fonduri. Pe 14 iulie 1944, o mașină care o transporta pe Asmahan și pe o prietenă de ale sale a fost lovită și astfel au intrat într-un canal de la marginea drumului, după ce șoferul a pierdut controlul în apropierea orașului Mansoura, din Egipt. Aceste circumstanțe au dat naștere multor suspiciuni și zvonuri. Serviciul britanic de informații, de exemplu, după multe zvonuri în care s-a susținut că a lucrat pentru ei
Asmahan () [Corola-website/Science/336305_a_337634]
-
anul 1790, a fost înființată prima parohie oficială din Alajuela, condusă de preotul Manuel López del Corral. Crearea unei parohii a adus mai mulți coloniști în regiune. În curând, au început să se deplaseze mai departe și mai departe, spre marginile Văii Centrale, fondând Atenas în 1836, Sân Ramon în 1854, si Grecia în 1856. În curând, au fost fondate orașele Naranjo, Zarcero și Quesada. În 1823, în primul război civil din Costă Rica, țara a fost împărțită în două grupuri
Provincia Alajuela () [Corola-website/Science/336312_a_337641]
-
numită în popor buretele cerbilor fals care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). Specia este mult răspândită. Ea crește în România, Basarabia și Bucovina de Nord solitară și în grupuri, preferând soluri acide și ierboase, la margine de drum, pe câmpii povârnite și prin parcuri, dar de asemenea prin luminișuri în păduri de foioase sau mixte. Perioada favorită de dezvoltare o are din iunie până în octombrie. Buretele cerbului fals este asemenea de otrăvitor ca Scleroderma citrinum (buretele
Buretele cerbilor fals () [Corola-website/Science/336344_a_337673]
-
urmare micorize pe rădăcinile arborilor. Buretele se dezvoltă pe soluri nisipoase în România, Basarabia și Bucovina de Nord în păduri foioase cu preferință sub mesteceni, dar de asemenea în cele de conifere prin luminișuri sub molizi, brazi și pini, la margini de pădure și de drum, prin tufișuri, crescând în grupuri mari precum cercuri de vrăjitoare, nu rar în mase, din iunie până în decembrie, dar și iarna privesc din zăpadă, dacă nu este ger prea crâncen. Buretele se decolorează cu formaldehidă
Ciuperca șoarecelui () [Corola-website/Science/336566_a_337895]
-
lui Yossef Bek Moyal. Cartierul era caracterizat de construcții joase, cu curți interioare, case atașate una de celalaltă, si ulițe strâmte. Din cauza condiției socio-economice inferioare a locuitorilor casele erau făcute din scânduri de lemn, tinichea, și alte materiale ieftine. La marginea cartierului s-a aflat în anii 1920 o zonă mizera numită Haret al Tanaka și „Via de carton” (Kerem Karton). Între locuitorii cartierului s-au numărat câțiva cărturari religioși, precum rabinul Yehia Nahum, care era rabinul cartierului, rabiul Avraham Alnadaf
Kerem Hateimanim () [Corola-website/Science/336603_a_337932]
-
este plat. Și-a început cercetările sale în 1931. În 1947 a afirmat că Pământul este plat, afirmație pe care a susținut-o până la moartea sa în 1969. Conform teoriei sale, Pământul este un disc rotund plat care are la marginea sa un zid din gheață - acestă zonă fiind considerată Polul Sud. Dijkstra a numit Polul Sud ca "zona de apatie", lumea se termină acolo, aerul este subțire și busola nu funcționează corect. Polul Nord se află în centrul Pământului plat al
Klaas Dijkstra () [Corola-website/Science/336587_a_337916]
-
care coabitează, fiind un simbiont micoriza (formează micorize pe rădăcinile arborilor). În România, Basarabia și Bucovina de Nord crește solitar, dar de asemenea în grupuri, pe sol acid și relativ uscat numai sub mesteceni, dezvoltându-se ubicuitar, în precum la marginea pădurilor de foioase, prin grădini și parcuri, mereu acolo, unde se află și gazda lui, din iulie până în octombrie. Buretele se decolorează cu fenol maro, cu Hidroxid de potasiu după 20 de minute deschis gri-verzui, cu sulfat de fier ușor
Râșcov de mesteacăn () [Corola-website/Science/336624_a_337953]
-
numit Inspector General al Armatei a VII-a. Odată cu izbucnirea Primului Război Mondial, Kluck a fost numit la comanda Armatei I-a a Germaniei. Potrivit revizuirii Planului Schlieffen de către Moltke, Armata I-a făcea parte din aripa dreaptă și era poziționată pe marginea de vest a avangardei militare germane ce urma să se îndrepte către Belgia și Franța. Acest flanc de vest trebuia să avanseze alături de Armata a II-a a generalului Karl von Bülow către Paris. Cele două armate urmau să amenințe
Alexander von Kluck () [Corola-website/Science/336642_a_337971]
-
a-i aduce pe criminalii de război lituanieni în fața justiției, menționa, în raportul său anual, că nu există nici un progres și că organele de justiție lituaniene nu au aplicat nicio pedeapsă autorilor Holocaustului. A existat și o limitată dezbatere pe marginea locului Holocaustului în memoria națională lituaniană; de-a lungul istoriei, lituanienii au negat participarea la Holocaust sau i-au etichetat pe lituanienii participanții la genocid ca elemente extremiste izolate. Amintirile din acea vreme și la discutarea acestor evenimente în istoriografiile
Holocaustul în Lituania () [Corola-website/Science/336669_a_337998]
-
Yehuda Halevi După reprimarea de către romani a Marii revolte a evreilor și Distrugerea Templului de către romani în cursul anului 70 d.Hr. a început popularea orașului cu coloniști străini. În zonă a rămas o mică comunitate evreiască, care sălășluia pe marginile sudice ale Muntelui Sion. După răscoala lui Simon Bar Kokhba și înăbușirea ei în anul 135, evreii din Ierusalim au fost expulzați din localitate. Pe ruinele Ierusalimului s-a întemeiat orașul greco-roman Aelia Capitolina În timpul perioadei bizantine a continuat interdicția
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
și chiar din afara lui. Treptat Cartierul evreiesc a căpătat un caracter ultrareligios. Viața cotidiană în cartier are problemele ei: ulițele și spațiul în general sunt strâmte, mașinile particulare nu au acces până la case, și trebuie parcate în puținele parcări de la marginea cartierului.În toate ceasurile zilei cartierul este frecventat de un număr mare de turiști care deranjează liniștea locatarilor. În ciuda acestor dezavantaje, marea apropiere de Zidul de apus și atmosfera comunitară și religioasă, precum si stilul vechi al caselor decorate cu cupole
Cartierul evreiesc (Ierusalimul vechi) () [Corola-website/Science/336754_a_338083]
-
la Bancă Spaniei. Rudele din partea tatălui erau din Teruel, iar cele din partea mamei, erau din Mallorca. Părinții i-au transmis dragostea pentru artă, în deosebi pentru muzica. Mama cântă la pian, iar tatăl adoră opera. a moștenit o pasiune fără margini pentru opera. Totodată, a trăit înconjurată de tablouri, fiind de asemenea pasionată de pictură. Pe de altă parte, s-a mândrit întotdeauna că s-a născut la 23 aprilie, data la care șu încetat din viață Miguel de Cervantes și
Pilar de Vicente-Gella () [Corola-website/Science/336799_a_338128]
-
terasă deasupra. În anul 2002 în fața terasei au fost amplasate două tunuri de tip „Reșița”, de calibru 75 mm, la care s-a renunțat după reamenajarea pieței în 2015. Stilul clădirii este cel al barocului târziu. Semnificativi sunt pilaștrii cu margini dublate în stil corintic și ornamentele de pe fațadă. Colțul din nord-estul clădirii este rotunjit, element rococo. La etaj cazinoul dispune de o sală de bal, unde se țineau balurile ofițerilor — activitate importantă în epocă în viața socială a orașului. În
Cazinoul Militar din Timișoara () [Corola-website/Science/336832_a_338161]
-
Razele branhiostege (din fraceză "rayon branchiostège" sau latina "radius branchiostegi", plural "radii branchiostegi") sau radiile branhiostegale (din engleză "branchiostegal ray" sau germana "Branchiostegalstrahlen") sunt niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
niște baghete sau lame osoase sau cartilaginoase, care se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni. Termenul "branhiosteg" derivă din greaca "branchia" = branhie + "stegē", "stegos" = acoperiș; placă de acoperire, adică acoperișul branhiei (operculul) Razele branhiostege se găsesc la marginea inferioară a operculului la peștii actinopterigieni (inclusiv și la cei teleosteeni). Aceste radii se leagă de arcul hioid, fapt care face ca această membrană branhială să se bucure de o mare mobilitate. Radiile branhiostege au o formă variată, de obicei
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
și/sau ceratohialul, apoi se îndreptate dinainte înapoi și se suprapun cu capetele lor inferioare. Razele branhiostege se află în grosimea membranei branhială (numită și membrană branhiostegală) pe care o susțin. Membrana branhială este o cută de piele ce tivește marginea inferioară a operculului, situată în continuarea pielii care acoperă operculul. Membrana branhială și razele branhiostege formează aparatul branhiosteg care este o continuare a operculului pe partea ventrală și participă cu el în actul respirației. Mecanismul respirației la pești constă din
Raze branhiostege () [Corola-website/Science/336864_a_338193]
-
sunt pasaje structurale pe sub sau pe deasupra drumurilor, concepute pentru a facilita traversarea în condiții de siguranță a drumurilor publice de către fauna sălbatică . În ultimii ani, biologii conservaționiști și managerii de faună sălbatică au susținut construcția de ecoducte împreună cu gardurile de pe marginea drumurilor ca o modalitate de a crește permeabilitatea drumurilor și conectivitatea habitatelor, precum și scăderea numărului de accidente ce implică animale. Ecoduct este un termen-umbrelă care cuprinde pasaje inferioare, pasaje superioare, tuneluri, poduri verzi, tuneluri mici pentru amfibieni/mamifere mici, și
Ecoduct () [Corola-website/Science/336862_a_338191]
-
în această zonă o tabără unde s-au cantonat israeliții în timpul luptei dintre David și Goliat. Numele văii - Emek Haelá - înseamnă în limba ebraică Valea Terebintului sau a „Stejarului sau arborelui de fistic”, care crește în această vale și pe marginile ei. Este vorba de mai multe specii de terebinți - cel palestinian sau israelian (Pistacia palaestina), cel atlantic (Pistacia atlantica) și arbori de mastic (Pistacia lentiscus). În vestul văii, lângă așezarea Soho se află un terebint înalt de 16,8 metri
Valea Ela () [Corola-website/Science/337054_a_338383]