42,681 matches
-
actor într-un serial dramatic”. În 1995, Bakula a apărut pe coperta revistei "Playgirl". În 1997, el și-a împrumutat vocea personajului Danny Cât din "Cats Don't Dance", un film animat foarte apreciat, dar puțin cunoscut, în care acesta cântă o melodie alături de Natalie Cole. În 1998, Bakula a interpretat rolul aruncătorului veteran Gus Cantrell, în filmul "", ultimul din trilogia "Major League". El a jucat de asemenea rolul lui Jim Olmeyer, partnerul de acelasi sex al lui Jim Berkley, interpretat
Scott Bakula () [Corola-website/Science/325133_a_326462]
-
Sandrei Boynton, intitulat „Pentru toate vârstele, mai putin 43”. Printre celalte prestații muzicale ale lui Bakula se numără cea de la Hollywood Bowl din 1996 și 2004, cea de la Carnegie Hall în 1995, cu ocazia unui spectacol caritabil în care a cântat melodia "Anyone Can Whistle" a lui Stephen Sondheim, și cea de la gala premiilor Kennedy Center Honors în 1993 și 2003, în onoarea lui Sondheim și a lui Carol Burnett. a declarat pentru publicația "TV Guide Magazine" că ar putea juca
Scott Bakula () [Corola-website/Science/325133_a_326462]
-
un succes pentru Pro TV, iar postul a decis să producă și un al doilea sezon. Primul din cele 5 episoade înregistrate cuprinzând audiții pe nevăzute a fost difuzat pe 27 septembrie 2011. La începutul emisiunii, cei patru antrenori au cântat împreună melodia „Don't Stop Me Now” a formației Queen. Episodul al doilea a fost difuzat pe 4 octombrie 2011. Episodul al treilea a fost difuzat pe 11 octombrie 2011. Episodul al patrulea a fost difuzat pe 18 octombrie 2011
Vocea României (sezonul 1) () [Corola-website/Science/325141_a_326470]
-
pierdut, fără vreo copie cunoscută rămasă. Jackie a arătat un filmuleț într-un interviu din 1961. Acesta conținea trei scene care îl implicau pe Jackie și alți câțiva copii. Se luptă cu cineva mai mare ca vârstă, apoi începe să cânte. Câteva imagini din acest film sunt prezentate în "Jackie Chan: My Story".
Big and Little Wong Tin Bar () [Corola-website/Science/325145_a_326474]
-
cu necunoscută care i-a înmânat ceasul cu opt ani în urmă. Urmând firul enigmei,ajunge la casa Laurei Roberts (Teresa Wright), fostă menajeră a actriței,unde, printre lucrurile Elisei descoperă o cutiuța muzicală de forma construcției Grand Hotel, care cântă melodia lui favorită, "Rapsodie pe o temă de Paganini" și o carte despre călătoria în timp, scrisă de fostul lui profesor de la universitate, dr. Gerard Finney (George Voskovec). Aflând că Elise a citit cartea de câteva ori, Richard devine obsedat
Undeva, cândva (film) () [Corola-website/Science/325179_a_326508]
-
sa de 16 ani pe nume Lili își manifestă dorința de a se căsători, iar Stănică îl recomandă tatălui acesteia pe Felix Sima, în special pentru că dorea a aduce în rândurile familiei sale și oameni culți. Felix visează că Otilia cântă la pian, însă spre surprinderea sa totul pare a fi realitate. Revăzându-se, cei doi povestesc îndelung, în timp ce Felix se simte tot mai atras de Otilia și de schimbarea acesteia. Moș Costache are planurile sale cu cei doi tineri, începând
Enigma Otiliei () [Corola-website/Science/325228_a_326557]
-
timp care nu este dedicată activităților profesionale, casnice, de afaceri sau educaționale și este o perioadă de odihnă activă după acestea. Diferența între activitățile recreative și cele obligatorii sau necesare nu este strictă și depinde de fiecare persoană, așadar, a cânta, a dansa, a găti pentru unii poate fi o activitate făcută în scop recreativ în timp pentru unii pot fi sarcini profesionale. În timpul timpului liber multe persoane își ocupă timpul cu pasiuni, tabieturi. Odihna activă este un timp esențial pentru
Recreere () [Corola-website/Science/325248_a_326577]
-
împletit pasiunea pentru matematică cu noua pasiune pentru muzica, urmând lecții de canto cu profesorul Dan Priscornic. Au urmat participări la Festivalul de Jazz de la Sibiu și la alte manifestări artistice. A avut numeroase colaborări cu Johnny Răducanu. A mai cântat: cu Stanley Jordan, Benny Rietveld, Theodosii Spassov, Burton Greene, Lars Danielsson, Darius Brubeck, Cătălin Târcolea, Guido Manusardi, Ion Baciu Jr., Lucian Marian, Marius Mihalache. Debutează în 1993 la Festivalul Internațional de Jazz de la Sibiu, unde primește Premiul pentru debut. Primii
Teodora Enache () [Corola-website/Science/325257_a_326586]
-
linie cu tradiția muzicii cubaneze și caraibiene, cântecul constă dintr-un refren plus o serie de cinci strofe (catrene), rimând ABBA, cu fiecare linie în vers octosilabic. Există mai mult de 200 de versiuni ale acestui cântec. Cântecul a fost cântat și de Los Calchakis, Compay Segundo, Soledad Bravo, Óscar Chávez, Nathalie Cardone, Robert Wyatt, Inés Rivero, Silvio Rodríguez, Ángel Parra, Celso Piña, Walter Cesar, Xesco Boix, Wayna taki, Veronica Rapella (a cărei interpretare este cunoscută pentru o greșeală des întâlnită
Hasta Siempre, Comandante () [Corola-website/Science/325287_a_326616]
-
Olimareños, Julio Cesar Barbosa, Los Machucambos, Ciganos D'Ouro, Maria Farantouri, Jan Garbarek, Wolf Biermann, Boikot, The Buena Vista Social Club, George Dalaras, Giovanni Mirabassi și Al Di Meola, Ahmet Koç, Mohsen Namjoo printre alții. Deși Victor Jara nu a cântat niciodată acest cântec, cu toate acestea, mulți îi atribuie lui, în mod greșit, versiunea lui Carlos Puebla. În unele versiuni, cum ar fi și versiunea Buena Vista Social Club din 2003, ultimele versuri au fost schimbate din ""y con Fidel
Hasta Siempre, Comandante () [Corola-website/Science/325287_a_326616]
-
Cea de-a doua zi de festival a fost un adevărat succes. Formațiile Heavy Duty, Diamonds are Forever, Proof, Persona, Targ3t, Negura Bunget, Luna Amară și Paraziții au smuls sute de aplauze de la public, iar băieții de la Suie Paparude au cântat aproape două ore pe scena Selectro. Dacă seară au parte de concerte, în timpul zilei, iubitorii de natură se pot da cu tiroliana și bucură de senzațiile țări oferite de traseele special amenajate prin copacii din Gurasada Park. Nu lipsesc nici
Route68 Summerfest () [Corola-website/Science/325309_a_326638]
-
și este primul copil al cuplului format din afaceristul Rob Grant și soția sa Pat (o directoare de vânzări); Lâna are un frate și o soră mai mică: Charlie și Caroline. Provenind dintr-o familie iubitoare de muzică, Lâna a cântat de la o vârstă fragedă la serbările școlii și în corul bisericii; ea avea să declare într-o serie de interviuri că a fost puternic influențată de muzică unor cântăreți precum Britney Spears, Elvis Presley sau Kurt Cobain. Deși a avut
Lana Del Rey () [Corola-website/Science/324525_a_325854]
-
scrie versuri și poezii, a fost influențată de muzică unor cântăreți precum Bob Dylan sau Leonard Cohen și s-a implicat adesea în programe de ajutorare a persoanelor dependente de alcool și narcotice. Pe parcursul șederii sale în New York, interpreta a cântat adesea în cluburi și restaurante sub numele Lizzy Grant, iar în anul 2008 a obținut un contract de management cu casa de discuri 5 Points. Prin intermediul acestei companii ea a lansat primul său disc EP, intitulat "Kill Kill", la data
Lana Del Rey () [Corola-website/Science/324525_a_325854]
-
piesei „Born to Die”, compoziție care a primit recenzii favorabile din partea criticilor de specialitate și s-a bucurat de succes comercial în teritorii precum Regatul Unit, Danemarca, Franța sau Finlanda. Pentru a-și promova materialele discografice în SUA, interpreta a cântat în cadrul emisiunii televizate "Saturday Night Live" din data de 14 ianuarie 2012. Recitalul sau a fost criticat de către presă, unii jurnaliști punând la îndoială abilitățile sale interpretative; totuși, gazda emisiunii din acea seară Daniel Radcliffe i-a luat apărarea Lanei
Lana Del Rey () [Corola-website/Science/324525_a_325854]
-
vocii sale. Registrele sale grave sunt ferme, iar falsetul este fermecător de lin și ușor.” Având o întindere vocală ce măsoară trei octave (Do-Do), Lâna Del Rey se încadrează în profilul mezzosopranelor. Odată cu înregistrarea albumului "Born to Die", interpreta a cântat compoziții specifice contraltelor deoarece „oamenii nu mă luau în serios, așa că am început să cânt mai grav, crezând că așa voi ieși în evidență. Acum cânt destul de jos pentru o femeie”. În iulie 2014, Lâna del Rey a recunoscut că
Lana Del Rey () [Corola-website/Science/324525_a_325854]
-
Având o întindere vocală ce măsoară trei octave (Do-Do), Lâna Del Rey se încadrează în profilul mezzosopranelor. Odată cu înregistrarea albumului "Born to Die", interpreta a cântat compoziții specifice contraltelor deoarece „oamenii nu mă luau în serios, așa că am început să cânt mai grav, crezând că așa voi ieși în evidență. Acum cânt destul de jos pentru o femeie”. În iulie 2014, Lâna del Rey a recunoscut că s-a culcat cu mulți bărbați din industria muzicală, însă a ținut să precizeze că
Lana Del Rey () [Corola-website/Science/324525_a_325854]
-
Rey se încadrează în profilul mezzosopranelor. Odată cu înregistrarea albumului "Born to Die", interpreta a cântat compoziții specifice contraltelor deoarece „oamenii nu mă luau în serios, așa că am început să cânt mai grav, crezând că așa voi ieși în evidență. Acum cânt destul de jos pentru o femeie”. În iulie 2014, Lâna del Rey a recunoscut că s-a culcat cu mulți bărbați din industria muzicală, însă a ținut să precizeze că succesul ei pe plan muzical nu se datoreaza acestora.
Lana Del Rey () [Corola-website/Science/324525_a_325854]
-
fobiei sale legate de zbor și ocean pe care o avea din copilărie. În schimb, Noda Megumi sau "Nodame", este un student la pian la Momogaoka, cunoscut pentru multitudine și comportament excentric. În ciuda faptului că e talentată, Nodame preferă să cânte după ureche decât după notele muzicale, astfel ea este considerată ca fiind neglijentă și jucăușă. Când se întâlnesc din întâmplare, Nodame se încadrează rapid în dragoste, dar este nevoie de mai mult ca Chiaki să aprecieze calitățile neobișnuite ale lui
Nodame Cantabile () [Corola-website/Science/324554_a_325883]
-
de curățare sunt atroce până la punctul în care îi cresc ciuperci pe haine și oricine care îndrăznește să mănânce mâncarea ei are intoxicație (cu toate că nu a fost otrăvită). Cu toate acestea, ea este un pianist talentat, care în primul rând cântă după ureche într-un stil cantabile. În relație cu Chiaki, ea îl urmează în mod constant peste tot pretinzând că e "soția" lui și se sprijină pe el ca să o ajute prin multe situații lipicioase. Ea uneori din obsesie, trebuie
Nodame Cantabile () [Corola-website/Science/324554_a_325883]
-
ureche într-un stil cantabile. În relație cu Chiaki, ea îl urmează în mod constant peste tot pretinzând că e "soția" lui și se sprijină pe el ca să o ajute prin multe situații lipicioase. Ea uneori din obsesie, trebuie să cânte la pian, neglijând totul în a face acesr lucru. Precum și faptul că ea pare să se bucure de manga și filme copilărești. Ei îi este în mod constant foame, și este hrănită cu mâncarea lui Chiaki, ea de asemenea fură
Nodame Cantabile () [Corola-website/Science/324554_a_325883]
-
ce a participat la Expoziția Universală de la Paris ca vioară a doua în orchestra lui Sava Pădureanu), Barbu Ciolac, Alexandru Ciolac și al chitaristului Fotache Ciolac zis „Prințul” (chitarist de mahala de la sfârșitul sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților”). Începe să cânte, mai întâi, în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din centrul vechi (Lipscani și Blănari). În 1890 își formează propriul taraf. Din același an cântă la diferite restaurante de cartier, nunți țărănești
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
sec. XIX, compozitorul „Sârbei avocaților”). Începe să cânte, mai întâi, în taraful tatălui său ca vioară a doua, la nunți bucureștene dar și în cârciumile din centrul vechi (Lipscani și Blănari). În 1890 își formează propriul taraf. Din același an cântă la diferite restaurante de cartier, nunți țărănești de la marginea Bucureștiului, din 1892 începând să fie solicitat de către localurile centrale, mai pretențioase. În 1894 pleacă în primul său turneu în străinătate, în Belgia, revistele muzicale din România începând să scrie apreciativ
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
din 1892 începând să fie solicitat de către localurile centrale, mai pretențioase. În 1894 pleacă în primul său turneu în străinătate, în Belgia, revistele muzicale din România începând să scrie apreciativ despre taraful său. Întors în București, în 1895, începe să cânte la „Berăria cooperativă” de lângă Teatrul Național, dar și la restaurantele „Elyseu”, „Continental”, „Terasa” și „Iordache” (la ultimul cunoscându-l pe violonistul Jan Kubelik, cu care leagă o strânsă prietenie). În 1900, la Expoziția din Paris atât Ionescu Iordache (bucătarul și
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
pe violonistul Jan Kubelik, cu care leagă o strânsă prietenie). În 1900, la Expoziția din Paris atât Ionescu Iordache (bucătarul și patronul de la „Iordache”), cât și reprezintă Pavilionul Românesc. În același an este invitat de președintele Franței, Emile Loubet, să cânte în grădina palatului Elysee, unde primește 2000 de franci și este decorat Ofițer de Academie. În 1901 compune prima sa horă „Hora din Văleni”. În 1902 îl cunoaște pe George Enescu, acesta culegând de la el o serie de cântece populare
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
nebună”, „Lățeasca” și „Hora miresei” (ultima fiind o variațiune pe tema folclorică, semnată de însuși Ciolac). Printre admiratorii lui Cristache Ciolac din această perioadă se numără scriitorii Alexandru Vlahuță, Octavian Goga și Barbu Delavrancea. Din vara lui 1902 începe să cânte la Sinaia, în parcul casei boierului Mitică. În jurul anului 1914, Cristache Ciolac deține supremația tuturor lăutarilor bucureșteni, fiind aproape unanim recunoscut drept cel mai bun lăutar violonist din București. În această perioadă este ascultat de oameni ca Sarah Bernardt, Ignaz
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]