41,558 matches
-
dintre Buzău și Teleajen. Relieful - mai puțin accidentat (un plai cu forme domoale, acoperit de fânețe și pășuni) face ca parcursul să fie ușor accesibil. Cele mai apropiate stații de cale ferată sunt la Întorsura Buzăului și Măneciu pe liniile ferate secundare 403 respectiv 304. În apropiere se găsesc pasurile Buzău - spre nord-est, Predeluș - spre nord, Boncuța și Bratocea - spre vest. Un drum ce lega Peninsula Balcanică de spațiul intracarpatic, pornea de la Dunăre și înainta spre nord pe valea Argeșului până în
Pasul Tabla Buții () [Corola-website/Science/315277_a_316606]
-
altitudine de 14 metri, în partea de est a raionului Tatarbunar, pe malul vestic al Limanului Burnas. El se află la o distanță de 38 km est de centrul raional Tatarbunar și la 35 km sud de la stația de cale ferată Culevcea. De asemenea, numai 4 km desparte localitatea de țărmul Mării Negre. De această comună depind administrativ satele Băile Burnas, Veselia-Bâlca și Zangherovca. Satul Tuzla a fost fondat la sfârșitul secolului al XVIII-lea de către ciobanii moldoveni care mergeau cu turmele
Tuzla, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318510_a_319839]
-
Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 14 metri, în partea de est a raionului Tatarbunar, pe malul nord-estic al Lacului Hagider. El se află la o distanță de 16 km sud de la stația de cale ferată Culevcea. Satul s-a format din fuziunea satelor "Bezimenca-Mare" și "Bezimenca-Mică", în perioada ocupației sovietice. De această comună depind administrativ satele Sadove și Vesele. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și
Bezimenca, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318521_a_319850]
-
Ucraina). Are locuitori, preponderent ucraineni. Satul este situat la o altitudine de 4 metri, în partea centrală a raionului Tatarbunar, pe malul nordic al Lacului Buduri. El se află la o distanță de 26 km sud-vest de stația de cale ferată Culevcea. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Buduri (în ), în acel an el fiind redenumit "Кочкувате". Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului
Buduri, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318532_a_319861]
-
este o companie producătoare de material rulant din Buzău, România. Compania a fost înființată în anul 1973 sub denumirea de IPICCF și este singurul producător de aparate de cale și compomente de aparate de cale ferată și metrou. În perioada 1991, denumirea companiei a fost Apcarom SA. Din 1998, firma a fost preluată de concernul internațional VAE AG. Principalul acționar al companiei este VAE Gmbh, subsidiară a grupului austriac Voestalpine, care deține 92,32% din capitalul
VAE Apcarom () [Corola-website/Science/318527_a_319856]
-
raionului Tatarbunar. Teritoriul localității este traversat de râul Sărata, care se varsă în limanul Sasic în dreptul satului Tropocla. El se află la o distanță de 9 km nord de centrul raional Tatarbunar și la 12 km de la stația de cale ferată Sărata (pe linia Odesa - Ismail). Localitatea este traversată de drumul național Odesa - Ismail. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Achmanghit (în ), în acel an el fiind redenumit Білолісся. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16
Achmanghit, Tatarbunar () [Corola-website/Science/318544_a_319873]
-
vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Cilighider, care se varsă în râul Cogâlnic în apropierea satului Satu-Nou (Raionul Sărata). El se află la o distanță de 12 km nord-vest de centrul raional și stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Lichtental (în ), în acel an el fiind redenumit Svîtlodolinske. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului
Lichtental, Sărata () [Corola-website/Science/318592_a_319921]
-
partea nord-vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Babei, care se varsă în râul Sărata chiar în apropierea satului Moruzeni. El se află la o distanță de 35 km nord de centrul raional și stația de cale ferată Sărata. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Moruzeni (în ), în acel an el fiind redenumit Pșenicine. Satul Moruzeni a fost înființat în anul 1920 de către țărani moldoveni și ruși, după Unirea Basarabiei cu România la 27 martie
Moruzeni, Sărata () [Corola-website/Science/318594_a_319923]
-
dintre Ucraina și Republica Moldova. Teritoriul localității este străbătut de râul Babei, care se varsă în râul Sărata în apropierea satului Moruzeni (Raionul Sărata). El se află la o distanță de 36 km nord de centrul raional și stația de cale ferată Sărata. De această comună depinde administrativ satul Moruzeni. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al
Faraoani, Sărata () [Corola-website/Science/318593_a_319922]
-
în partea sud-vestică a raionului Sărata. Teritoriul localității este străbătut de râul Cogâlnic; în apropierea satului are loc vărsarea râului Cilighider în Cogâlnic. El se află la o distanță de 7 km vest de centrul raional și stația de cale ferată Sărata (pe linia Odesa - Ismail). Prin sat trece autostrada Odesa - Reni. Până în anul 1947 satul a purtat denumirea oficială de Satu-Nou (în ), în acel an el fiind redenumit Novoselîvka. Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai
Satu-Nou, Sărata () [Corola-website/Science/318617_a_319946]
-
m, în partea nord-vestică a raionului Sărata, la mică distanță de frontiera dintre Ucraina și Republica Moldova. Teritoriul localității este străbătut de râul Sărata. El se află la o distanță de 42 km nord de centrul raional și stația de cale ferată Sărata (pe linia Odesa - Ismail). Prin Tratatul de pace de la București, semnat pe 16/28 mai 1812, între Imperiul Rus și Imperiul Otoman, la încheierea războiului ruso-turc din 1806 - 1812, Rusia a ocupat teritoriul de est al Moldovei dintre Prut
Păuleni, Sărata () [Corola-website/Science/318616_a_319945]
-
a fost o echipă de fotbal din Arad, județul Arad. A fost fondată în 1911 și în scurt timp a devenit una din cele mai bune echipe din Arad. A fost afiliată la compania de cale ferată "Astra". S-a desființat în 2006. Clubul a fost format în Arad în 1911 când "AMEF" "(Asociația Muncitorilor pentru Educație Fizică)" a fuzionat cu "Clubul Sportiv Al Fabricii De Vagoane" păstrând prima denumire până în 1948. După Primul Război Mondial s-
Vagonul Arad () [Corola-website/Science/318663_a_319992]
-
Sistemul de fortificații al Bucureștilor era compus din 18 forturi și 18 baterii intermediare dispuse în jurul Capitalei, în formă de cerc, al cărui diametru variază între 21,5 km și 23 km. Construcțiile sunt interconectate de o cale ferată și o șosea (Șoseaua de Centură a Bucureștilor) pe latura interioară a inelului. Construirea „Cetății București” a fost un proces laborios, la care au contribuit în primul rând generalul belgian Henri Alexis Brialmont, o mare autoritate în domeniu, recunoscut pe
Sistemul de fortificații al Bucureștiului () [Corola-website/Science/318760_a_320089]
-
băutura răcoritoare Kool-Aid de către Edwin Perkins în 1927, și unde se celebrează acest fapt prin așa numitele "Kool-Aid Days" în a doua săptămână din fiecare august. Prima casă a fost clădită aici în anul 1871 și aparținea companiei de cale ferată "Burlington & Missouri River Railroad". Localitatea este denumită în anul 1877 după colonelul "Thomas D. Hastings" care a fost angajat la compania "St.Joseph & Denver Railroad" și a avut o contribuție importantă aici la legarea celor două capete de cale ferată
Hastings, Nebraska () [Corola-website/Science/318779_a_320108]
-
ferată "Burlington & Missouri River Railroad". Localitatea este denumită în anul 1877 după colonelul "Thomas D. Hastings" care a fost angajat la compania "St.Joseph & Denver Railroad" și a avut o contribuție importantă aici la legarea celor două capete de cale ferată, lucru care a contribuit la dezvoltarea a orașului. La sfârșitul anilor 1870, localitatea avea 3 hoteluri și 3.000 loc. În anul 1879 un incendiu a distrus o parte din casele de lemn ale orașului. Dezvoltarea rapidă a orașului a
Hastings, Nebraska () [Corola-website/Science/318779_a_320108]
-
este o cale ferată secundară din România. Ea a fost construită în partea de nord-est a țării, în munții Obcina Mare din Bucovina, pe valea râului Putna. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. În anul 1889
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
este o cale ferată secundară din România. Ea a fost construită în partea de nord-est a țării, în munții Obcina Mare din Bucovina, pe valea râului Putna. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. În anul 1889 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Dornești-Rădăuți de către compania Bukowinaer Lokalbahnen (Căile ferate locale ale Bucovinei), ea fiind preluată câțiva ani mai târziu de Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
construită în partea de nord-est a țării, în munții Obcina Mare din Bucovina, pe valea râului Putna. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. În anul 1889 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Dornești-Rădăuți de către compania Bukowinaer Lokalbahnen (Căile ferate locale ale Bucovinei), ea fiind preluată câțiva ani mai târziu de Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft (Noua companie de căi ferate secundare ale Bucovinei). Acestei companii i s-a acordat în anul 1895 concesiunea pentru
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
în munții Obcina Mare din Bucovina, pe valea râului Putna. Această linie de cale ferată a fost construită pe teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. În anul 1889 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Dornești-Rădăuți de către compania Bukowinaer Lokalbahnen (Căile ferate locale ale Bucovinei), ea fiind preluată câțiva ani mai târziu de Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft (Noua companie de căi ferate secundare ale Bucovinei). Acestei companii i s-a acordat în anul 1895 concesiunea pentru a continua construirea căii ferate cu ecartament
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
teritoriul austriac al Imperiului Austro-Ungar. În anul 1889 a fost pusă în funcțiune Calea ferată Dornești-Rădăuți de către compania Bukowinaer Lokalbahnen (Căile ferate locale ale Bucovinei), ea fiind preluată câțiva ani mai târziu de Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft (Noua companie de căi ferate secundare ale Bucovinei). Acestei companii i s-a acordat în anul 1895 concesiunea pentru a continua construirea căii ferate cu ecartament normal pe valea râului Suceava până la Brodina (pe atunci "Frassin"). Concesiunea cerea ca lucrările de construcție să înceapă imediat
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
Lokalbahnen (Căile ferate locale ale Bucovinei), ea fiind preluată câțiva ani mai târziu de Neue Bukowinaer Lokalbahn-Gesellschaft (Noua companie de căi ferate secundare ale Bucovinei). Acestei companii i s-a acordat în anul 1895 concesiunea pentru a continua construirea căii ferate cu ecartament normal pe valea râului Suceava până la Brodina (pe atunci "Frassin"). Concesiunea cerea ca lucrările de construcție să înceapă imediat și să fie finalizate până la 1 iulie 1898. Pornind de la această linie, din gara Gura Putnei (anterior "Karlberg") a
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
să înceapă imediat și să fie finalizate până la 1 iulie 1898. Pornind de la această linie, din gara Gura Putnei (anterior "Karlberg") a fost construită o linie secundară către localitatea Putna. Acesta a fost inaugurată la 7 iulie 1898 odată cu Calea ferată Rădăuți-Brodina. Linia secundară a fost utilizată în special pentru a facilita accesul la pădurile de pe Obcina Mare, aflate la sud de Putna; aici Fondul religionar al Bisericii Ortodoxe Române a desfășurat o exploatare forestieră intensă, pornind de la Mănăstirea Putna. La
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
accesul la pădurile de pe Obcina Mare, aflate la sud de Putna; aici Fondul religionar al Bisericii Ortodoxe Române a desfășurat o exploatare forestieră intensă, pornind de la Mănăstirea Putna. La începutul secolului al XX-lea au fost construite mai multe căi ferate cu ecartament îngust, pe valea superioară a râului Putna, dar toate acestea au fost abandonate în jurul anului 1980. După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească CFR. Calea ferată
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
al XX-lea au fost construite mai multe căi ferate cu ecartament îngust, pe valea superioară a râului Putna, dar toate acestea au fost abandonate în jurul anului 1980. După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească CFR. Calea ferată Gura Putnei-Putna are o singură linie și nu este electrificată. Ea face parte din calea ferată secundară 515 de la Dornești la Nisipitu sau Putna. Această cale ferată are o importanță turistică
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]
-
ferate cu ecartament îngust, pe valea superioară a râului Putna, dar toate acestea au fost abandonate în jurul anului 1980. După primul război mondial, Bucovina a devenit parte componentă a României; calea ferată a fost preluată de către compania românească CFR. Calea ferată Gura Putnei-Putna are o singură linie și nu este electrificată. Ea face parte din calea ferată secundară 515 de la Dornești la Nisipitu sau Putna. Această cale ferată are o importanță turistică prin faptul că facilitează accesul la Mănăstirea Putna. În
Calea ferată Gura Putnei–Putna () [Corola-website/Science/318786_a_320115]