40,625 matches
-
Turcescu tot are dreptate într-o privință: vom asista la o schimbare la față a presei și, pe acest fond, vor apărea și chipuri noi. Păi, România toată va trece peste vreo lună la "șocul aderării", iar presa nu va scăpa de acest tăvălug. Dorin Popa: Robert Turcescu a fost confirmat peste doar câteva minute de către Cristian Tudor Popescu, acesta declarând în premieră că, după demisia de săptămâna aceasta, crede că nu va mai fi deloc în presă peste cinci ani
by Dorin Popa în dialog cu Liviu Antonesei [Corola-publishinghouse/Science/1051_a_2559]
-
preoți de la studiile obligatorii din universitățile de stat, unde exista o mare influență raționalistă și protestantă. Mai târziu, în proaspăt-unificata Germanie (1871), Bismark a înfruntat Biserica catolică, deoarece se temea că partidul politic Zentrum (creat de catolici) ar fi putut scăpa de sub controlul și de normele statului liberal. În plus, catolicii din Est erau polonezi la origini și în consecință, se temea de o eventuală răscoală. Statul prusac dorea să impună un model economic și cultural, reglementând activitatea socială, iar puterea
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
catolică românească și care a fost trimis Sanctității Sale, răspunsul oferit de Secretariatul de stat a fost următorul: "Împreună cu documentele anexate, mi-a parvenit în mod regulat raportul (della S.V...) în data de 29 iunie, cu privire la presa catolică. Nu am scăpat din vedere să comunic conținutul raportului Sf. Părinte, care, primind cu căldură zelul arătat de S.V. într-o chestiune atât de importantă, s-a declarat foarte bucuros să aloce 50.000 lire anual, pe o perioadă de 3 ani, pentru
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
II..., p. 39). 156 Această "folosire dreaptă" se referă la cunoașterea normelor ordinii morale și la folosirea lor cu fidelitate în acest domeniu (să se țină seama de conținutul comunicării, în funcție de natura proprie a fiecărui mijloc și să nu se scape din vedere condițiile și împrejurările în care se realizeză comunicarea: scopul, persoanele, locul, timpul etc.). Se consideră de asemenea că fiecare actor implicat în acest proces are anumite îndatoriri (publicul receptor, tinerii, părinții, autorii, autoritățile civile), responsabilitatea cea mai mare
Catolicii în spaţiul public. Presa catolică din România în prima jumătate a secolului al XX-lea by Iulian Ghercă [Corola-publishinghouse/Science/908_a_2416]
-
și ideea de cronologie, finalul de orice fel, (ne)fericirea cuplului, ideea în sine de roman, de literatură, ca formă de oglindire a vieții. Autorul Desperado nu face literatură, el pretinde pentru cine are vreme să-i dea crezare că scapă din tipare (inclusiv tiparul temporal) și face viață. Post-timpul operei Desperado relectura Confruntat cu contradicția dintre dorința autorului Desperado de a-și ancora opera în real și nevoia lui de a se delimita de tot ce s-a mai făcut
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
cumplit (intriga e prea fragilă pentru a sprijini intensitatea ororii, acesta fiind, cred, neajunsul major al romanului). Colecționarul de John Fowles se petrece la momentul narării: Miranda moare captivă, într-un prezent foarte concret, după eșuarea încercărilor ei de a scăpa din temnița construită ingenios de răpitor. Dar povestea Mirandei n-ar avea niciun haz dacă nu s-ar concentra în jurul jurnalului ei, care descrie trecutul ei, iubirea acum imposibilă. Ceea ce face din Colecționarul cel mai bun roman al lui Fowles
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
îngăduia să exprime direct refuzul comunismului. Tot ce putea supraviețui în interiorul sistemului erau aluziile furișe. Când românii îi citeau pe Marin Preda, Augustin Buzura sau Marin Sorescu, căutau mai ales "șopârlele" citeau printre rânduri, fărâmiturile de rezistență la comunism ce scăpau (cu sau fără voie) printre degetele cenzorului. Universul cărților comuniste, oricât de disidente s-ar fi crezut ele, era în fond o imagine a paradisului interzis. Literatura estului se învârtea în jurul interzicerilor, al raiului refuzat și îndrăznelii supreme (fugă, exil
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
glume sclipitoare, pierdute în acest moment. Autorul Desperado comunist trebuia să revitalizeze codul care se ofilea rapid sau era descoperit, deci trebuia înlocuit pentru a putea din nou să amâne (nu putea spera la mai mult) cenzura. Îndârjirea de a scăpa de propaganda oficială, limbajul de lemn și o imensă cantitate de unelte literare interzise au condus la o complicare inevitabilă. În est, așadar, complicarea a fost o strategie Desperado cu rădăcini politice. Fiindcă scriitorii estici nu puteau citi autori vestici
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pe care eroii vestici nu-l pot înțelege, fiindcă nu l-au trăit. Acești eroi călători în estul comunist se sperie ușor și o iau la fugă. Nu există tragedie mai mare decât să se piardă și să nu mai scape din țara comunistă pe care din curiozitate nimic mai mult au făcut greșeala s-o viziteze. * Comunismul văzut ca imperiul lui Dracula și ca balaurul care pândește vestul blând, pașnic: violența descrisă de A Clockwork Orange și The Memoirs of
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
prin minte, de la roman la poezie, dramă, critică literară, psihologie, în aceeași operă. Așa se nasc romanele poetice ale Virginiei Woolf, care însă nu sunt cel mai bun exemplu al refuzului, deși Woolf e teoreticiana acestui refuz; romanele ei nu scapă tiraniei convenției anterioare. Odată ce terminăm de citit unul dintre ele, episoadele lui sofisticat amalgamate se rearanjează în mintea lectorului tocmai după cele două principii pe care Woolf le detestă: cronologie și intrigă amoroasă. Cei care evadează din convenție și realmente
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
lui) nu vor muri. Și totuși, pentru a înfrânge moartea, trebuie să se lupte cu ea de foarte de timpuriu. Ciuma îi ucide părinții, cruțându-l. Își pierde credința în Dumnezeu, pe care îl numește "acel mare Dumnezeu al spaimei". Scapă din casa cu ciumați, devine vagabond, vede "fantome" (numite Oameni Găunoși, exact ca în Eliot) și se scufundă într-o lume care e moșia nesfârșită a "mortalității". Minute, veacuri, sentimente, ființe sunt toate "țărână". Acest cuvânt se repetă obsedant în
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care-i asigură lui Tim un cămin normal până ce-și termină școala. Tim nu vrea să-și părăsească tatăl, nu vrea să plece din Londra cu un bunic despre care, în 1992, își amintește: El credea că mă apără, mă scapă de o existență dubioasă cu un tată suspect, un șarlatan care pretindea că are viziuni și se prefăcea că vindecă oameni. Tim însuși își vindecă bunica de un tremurat permanent al întregului corp, înconjurând-o cu brațele și închipuindu-și
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
recupereze epoca veche (vremea noastră). Pierderea luminii este un motiv pe care îl folosește și Alasdair Gray în Lanark. Acolo soarele răsare doar câteva clipe pe zi, iar eroul principal gonește să-l prindă, într-o nevoie disperată de a scăpa de beznă. Ca și Lanark, Documentele lui Platon se petrece în viitor. Diferența este că viitorul lui Gray este întunecat, pe când al lui Ackroyd vine după o vreme de întuneric și este un moment de lumină. Lumina nu e cu
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
a văzut deja, povestea romanului e extrem de simplă: se naște un băiețel neamț, se însoară, se face doctor, are un copil care-i moare. Intră foarte devreme în SS și merge în lagăre, ca doctor. Ucide. Nemții pierd războiul, eroul scapă de ruși ca prin urechile acului, fuge în Portugalia și se îmbarcă cu destinația Ellis Island. Își schimbă mereu identitatea. Odată devenit cetățean american, trăiește cu spaima că va fi descoperit. Moare în final (începutul cărții) paralizat pe un pat
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
înconjurat de ironie sau chiar râs, eroul Desperado are în fond sânge tragic în vine. Că-i spunem destin, suflet sau frustrare, e o chestiune de cuvinte. El e făcut pentru lacrimi în singurătate, pentru suferință nemărturisită. Lectorul nu poate scăpa din vedere acest mesaj înghețat al unui univers pustiit. Aceasta ne readuce la ideea de distopie: viitorul este văzut ca un non-prezent, o non-existență. Autorul Desperado amenință că-l va înlocui pe lector. Nu aflăm din lectură cu ce anume
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
fragmente impecabile, care pot părea minuscule, dar au o semnificație uriașă pentru povestitor. Avem sentimentul că înaintăm printr-o expoziție de tablouri ale lui Ono, iar aceste tablouri au fost așezate într-o ordine a cărei logică, pentru început, ne scapă. Ceea ce ne împinge să facem drumul înapoi pe bâjbâite pentru a descoperi adevăratul tipar al ironiei este mânia finală, "iritarea" povestitorului, ca să folosim de fapt un eufemism pentru starea lui de spirit din final. Avem de-a face cu moartea
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
și apoi s-a dezis de ea însăși o fac un creator de mare forță. Eroii ei sunt mai reali decât realul. Intrigile ei ciuntite de lipsa oricărui final sunt coșmaruri de care, odată ce i-am citit romanele, nu mai scăpăm. Visele ei frumoase și urâte, greșite ori lăudabile trec definitiv în subconștientul lecturii. "Mi s-au aplicat toate etichetele posibile, de la scriitor despre omul de culoare, la comunist, feminist mistic". La întrebarea îndreptățită a reporterului, "Dar cine e Doris Lessing
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Romanul se învârte în jurul interdicției de a folosi metode contraceptive pentru catolici, și consecințele dezastruoase ale acestui fapt pentru eroul născut cu numele predestinat de Adam Appleby (apple însemnând măr). Acesta are deja trei copii și, pentru moment, cartea îl scapă de un al patrulea, întrucât ultima pagină curmă așteptarea (nesfârșită) de o zi întreagă, spulberă disperarea ambilor soți, anunțând că nevasta nu e însărcinată. Adam reflectează, Literatura se ocupă de sex dar nu și de copii. În viață e pe
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
care îl publica și autorul avea deja o experiență în spate. Cartea are intrigă, atmosferă, personaje și chiar o vagă tentativă de a oferi un final. Timothy Young crește într-o Anglie postbelică mizeră, de unde sora lui, Kate, reușește să scape angajându-se ca secretară în armata americană. Povestirea e obsedată de sex și război. Începe cu bombardarea Angliei și se încheie cu imaginea lui Tim fericit în căsnicie, dar urmărit de o veche teamă de moarte. Romanul e scris la
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Pauzele, punctele de suspensie sunt marea, salvatoarea lui ambiguitate. Important este ceea ce spune chiar autorul încă din 1966: Eu știu absolut tot ceea ce nu se spune pe scenă. Tot atunci declară că deține cu siguranță 'controlul', că nimic nu-i scapă. Iată deci că misterul lui nu e unul al lipsei de înțeles: Trebuie să deții controlul, să nu lași nimic din mână. Și altundeva: [...] Ca scriitor dispui de o lesă. Ții în ea un câine. Lași câinele să alerge de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
copiii pierduți, nebunia) și unesc fragmentele poetice, care se leagă și dau poemului coerență. The Waste Land este de o coerență uluitoare, la fel ca Ulysses, în ciuda criticilor care au accentuat răsuflarea sacadată a vocilor, afirmând că sensul total le scapă. Eliot a scris pe voci, dar a simțit și a închegat textul cu vocea lui. Tărâm pustiu este o crucificare lentă, desăvârșită cu mare concentrare și bucurie a creației. Pe rând, narațiunea alunecă din ratare în ratare. În cele cinci
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
n-a părăsit-o. Renunțarea nu e un act Desperado. Majoritatea autorilor Desperado sunt perseverenți, se încăpățânează să rescrie toate tehnicile și limbajele. În ciuda faptului că are nenumărate trăsături Desperado, ne punem în final întrebarea dacă nu cumva Fleur Adcock scapă de fapt acestei definiții și pornește pe un drum încă nenumit. 3.3. Alan Brownjohn: Ce pune la cale limpezimea textului de După Modernism Născut în 1931 (la nouă ani după publicarea poemului Tărâm Pustiu), Alan Brownjohn este tipul poetului de După
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
pornită către nord ajunge "hăt departe / Pe o mare neiertătoare / Sub o stea ce împroașcă foc, / Menită pentru un drum fără capăt". Imaginea poetică e atât de indirectă că o descifrăm cu mare greutate. Larkin este aici neglijent, subînțelesul îi scapă din mână. Muzicalitatea, amintirea, emoția, totul îl distrage. Contemplă ideea morții cu ignoranța tinereții. Tristețea e superficială, gravitatea e neconvingătoare. Moartea poate părea pitorescă, dar e tare departe: poetul află în ea un simplu pretext ca să-și exprime nevoia de
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
refuză pe poet. Iată-ne în sfârșit aproape de Larkin: izgonit afară din cuvinte, îl sprijinim, îi împărtășim deznădejdea. Poetul privește vârsta în ochi și vede cum se unesc spaimele lui Eliot și Yeats la un loc: se cască guri, "te scapi pe tine", nimic nu poate opri sau întoarce deterioarea. Larkin e sufocat de indignare: "De ce nu urlă?" Ca și Emily Dickinson, Larkin e cel mai în formă când cercetează, ba chiar înscenează moartea. Versurile de acest fel sunt toate memorabile
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Mole. 3.10. George Szirtes: Poemul, acea nevoie disperată de a strânge sufletul în brațe George Szirtes e un poet al intensității lirice. Poemele lui sunt sfâșiate de înțelegerea că, atunci când autorul strânge în brațe femeia iubită, o aură imaterială scapă atingerii. În aceste poeme scriitorul se luptă cu imposibilul și sfârșește prin a comunica nevoia disperată de a strânge sufletul în brațe. Poemele lui George Szirtes stârnesc și exasperază lectura; în spatele meșteșugului e o intuiție profund neliniștitoare. Muzică pentru pian
by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]