42,455 matches
-
istoria orașului sunt reprezentate de monumente speciale. Victoria rusească asupra lui Napoleon este comemorată de două arcuri de triumf, unul fiind la Narva, alta la Poarta Moscova. În aceeași tradiție, Cimitirul Piskarevskoie a fost deschis, în 1960, ca monument al victimelor asediului de 900 de zile al Leningradului. Sankt Petersburg este înconjurat de reședințe imperiale, unele dintre ele fiind descrise în lista patrimoniului universal. Printre aceste reședințe se află localitatea Peterhof, cu marele Palat de la Peterhof ("Petrodvoreț"), parcul și faimoasele fântâni
Sankt Petersburg () [Corola-website/Science/296896_a_298225]
-
prăbușirea sistemului cursurilor de schimb fixe de la Bretton Woods. Primul pas a fost făcut în 1972, odată cu crearea așa-numitului „șarpe monetar”, care avea drept scop stabilizarea cursurilor de schimb pentru mai multe monede europene, dar care a devenit curând victima unor noi tulburări monetare și a recesiunii internaționale care a urmat primei crize petroliere din anul 1973. După ce mai multe monede au aderat la acest sistem sau l-au părăsit, „șarpele” se limita în 1977 la „zona mărcii germane”, formată
Banca Centrală Europeană () [Corola-website/Science/296911_a_298240]
-
a început construirea infrastructurii necesare în orașul propriu-zis și în Mamaia. În timpul revoluției anticomuniste române în Constanța s-au înregistrat 32 morți și 116 răniți. Municipiul a fost, împreună cu Cluj-Napoca, unul dintre centre secundare ale revoluției, fiind depășit în numărul victimelor doar de Timișoara, Brașov, Sibiu și București. Acum Constanța rămâne cel mai important oraș portuar de pe coasta română a Mării Negre, și al doilea port la Marea Neagră ca mărime din Uniunea Europeană, după Varna. Primarul municipiului este Decebal Făgădău (PSD). Consiliul local
Constanța () [Corola-website/Science/296917_a_298246]
-
luptă. În final, acest război a devenit al doilea conflict pe lista celor mai sângeroase conflicte notate de istorie (după Rebeliunea de la Taiping). Douăzeci de ani mai tarziu, însă, cel de-al Doilea Război Mondial va face și mai multe victime. O caracteristică a Primului Război Mondial este folosirea strategică pe scară largă a tranșeelor că linii de apărare pe Frontul de Vest, acestea întinzându-se de la Marea Nordului până la granița cu Elveția. Mai mult de 9 milioane de persoane au fost ucise pe
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
secolului XIX-lea se traduce în creșterea puterii distructive a armelor și în diversificarea modalităților de atac aflate la dispoziția generalilor din acea epoca. Astfel, în au loc primele bombardamente aeriene din istorie, iar în jur de 5% din totalul victimelor de război au fost civili, în timp ce în Al Doilea Război Mondial procentul acestora va fi de 50%. Primul Război Mondial s-a dovedit a fi o ruptură decisivă cu vechea ordine mondială, marcând încetarea finală a absolutismului monarhic în Europa
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
și cozi de zeci de mii de persoane se formau la pâine. Violențele împotriva civililor au început timpuriu, urmat de un val propagandistic . Experiență populației civile când vine vorba de violență trăită, poate fi pe mai multe planuri. Civilii sunt victime în toiul operațiunilor militare, fie trăiesc în zona frontului, fie proprietățile lor sunt traversate de armate. Ei devin țintă politicilor de ocupație. Avem de-a face cu obligații tot mai mari impuse de ocupanți. Un al treilea element este reprezentat
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de ocupanți. Un al treilea element este reprezentat de povară psihologică și ceea ce ajunge să fie drept colaborare cu ocupantul. Este o linie subțire între a munci pentru inamic, a colabora cu el și a supraviețui. Populația civilă ocupată devine victima atrocităților colective: deportările în masă că în Franța și în Belgia Vin sub forma luării de ostateci care să colaboreze . Civilii mai sunt folosiți și pe post de scuturi umane. Un alt element este muncă forțată și tot felul de
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
să lucreze în bordelurile armatei. Este afectat și direct populația colectivă căci erau aplicate politici de rechiziționări masive. Avem de-a face cu totalizarea războiului prin politici economice. Populația nu trebuie să trăiască într-o zonă ocupată pentru a deveni victima, dacă are naționalitatea incorectă, nepotrivită putea fi afectată. Este vorba despre inamicul intern, în general cetățenii statelor inamice. Acești civili devin ținta unor politici restrictive, li se interzice să facă afaceri și limitată libertatea de mișcare. Mai ales bărbații pe parcursul
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Se aplică acte de violență diversă, de la înec în masă, până la asasinate cu arme albe, etc. Un alt aspect este cel al violenței sexuale răspândite. Mulți au văzut violență sexuală aproape că un mecanism defensiv al agresorilor, toate ea dezumanizează victima și violență față de victimă este mai ușoară. Violență devine o formă de dezumanizare, cifra totală a victimelor este destul de greu de definit. Nu se știe exact câți armeni trăiau în imperiul otoman, cifrele turcești vorbesc de 1 mil și jumătate
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
violență diversă, de la înec în masă, până la asasinate cu arme albe, etc. Un alt aspect este cel al violenței sexuale răspândite. Mulți au văzut violență sexuală aproape că un mecanism defensiv al agresorilor, toate ea dezumanizează victima și violență față de victimă este mai ușoară. Violență devine o formă de dezumanizare, cifra totală a victimelor este destul de greu de definit. Nu se știe exact câți armeni trăiau în imperiul otoman, cifrele turcești vorbesc de 1 mil și jumătate. Din acest milion și
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
alt aspect este cel al violenței sexuale răspândite. Mulți au văzut violență sexuală aproape că un mecanism defensiv al agresorilor, toate ea dezumanizează victima și violență față de victimă este mai ușoară. Violență devine o formă de dezumanizare, cifra totală a victimelor este destul de greu de definit. Nu se știe exact câți armeni trăiau în imperiul otoman, cifrele turcești vorbesc de 1 mil și jumătate. Din acest milion și circa 400 000 mor la destinație. O parte a comunității armene au reușit
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
erau puține: taxarea, împrumutul și inflatia-tiparirea de bani. Taxarea a fost problema cea mai spinoasă căci ridicau probleme privind relațiile dintre diferite categorii sociale. Averile mari erau cele mai taxate. De aceea, taxarea nu era o opțiune populară. Statul era victima a două opțiuni divergențe. Toți locuitorii trebuiau să plătească participarea la război. Statul evita să taxeze categoriile înstărite. Se punea problema reparațiilor postbelice și costurile acestora. Taxele erau menținute la nivel acceptabil. Pe parcursul războiului , statul acoperă din veniturile curente 26-27
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
care apare opera, ce relație era între realitate și ceea ce arată românul. De multe ori devine o formă de stereotip. Este o imagine a unor realități foarte clare. S-au făcut inclusiv studii și reiese că toți autorii au fost victime. Românele au fost filtrate și au dobândit o entitate proprie . Filmele au adoptat o atitudine și mai simplificatoare . Literatura de război este extraordinar de diversă, de la memoriile unui lunetist australian, până la momente pacifiste. Se manifestă internaționalism, dar și naționalism profund
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
de centru - în special, în această perioadă: partidul centrist, liberalii și social-democrații. Astfel, cum Ludendorff ar fi acordat acestor partide mai multă putere, ei ar fi avut autoritatea să ceară un armistițiu. Luând act de cele 5.989.758 de victime germane (1.773.700 morți, 4.216.058 răniți), partidele de centru au procedat exact cum anticipase Ludendorff. Însă curând, acesta a trecut printr-o schimbare radicală și a început să declare că aceleași partide care au căpătat putere de la
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
Imperiul Otoman (la Sèvres). Astfel, unele surse oferă că data finală a războiului anul 1919; în contrast, cele mai multe comemorări ale războiului se concentrează asupra armistițiului din 1918. Trebuie menționat faptul că pe langă morțile din lupta, un număr uriaș de victime au murit datorită penuriei de medicamente. Numai în Europa au murit peste 10 milioane de soldați din cauza bolilor luate datorită condițiilor infernale din tranșee.
Primul Război Mondial () [Corola-website/Science/296816_a_298145]
-
luna mai a anului 2000, Curtea Supremă a Federației Ruse a respins cererea formulată de membri ai familiei lui Beria pentru revocarea condamnării din 1953. Cererea de revocare a condamnării a fost făcută în baza legii ruse care permite reabilitarea victimelor acuzațiilor politice false. Curtea Supremă a decis că „Beria a fost organizatorul represiunii împotriva propriului popor și de aceea nu poate fi considerat victimă”. Curtea Supremă a considerat, totodată, că Vladimir Dekanozov, Pavel Meșik și Lev Vlodzimirski au fost vinovați
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
1953. Cererea de revocare a condamnării a fost făcută în baza legii ruse care permite reabilitarea victimelor acuzațiilor politice false. Curtea Supremă a decis că „Beria a fost organizatorul represiunii împotriva propriului popor și de aceea nu poate fi considerat victimă”. Curtea Supremă a considerat, totodată, că Vladimir Dekanozov, Pavel Meșik și Lev Vlodzimirski au fost vinovați de abuz de putere, însă nu de crime împotriva statului, iar sentința lor a fost comutată postum de la pedeapsa capitală la 25 de ani
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
lui Beria, Anton Antonov-Ovseienko, a menționat într-un interviu unul dintre jocurile sexuale ale lui Beria, care avea să primească numele de „jocul florii lui Beria”. Au circulat și numeroase relatări despre violențele lui Beria, torturile și uciderea sadică a victimelor sale. De prin anii 1970, moscoviții au început să colporteze zvonuri despre osemintele găsite în curtea, pivnița sau nișele din pereții reședinței lui Beria, clădire devenită între timp sediul ambasadei Tunisiei. Asemenea povestiri au continuat să apară și în diverse
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
găsite în pivniță oseminte într-o pungă din material plastic. Membrii familiei lui Beria și fostul șef al spionajului sovietic Pavel Sudoplatov au respins ferm orice aserțiune că Beria ar fi torturat, ar fi ucis și și-ar fi îngropat victimele la reședința oficială din Moscova.
Lavrenti Pavlovici Beria () [Corola-website/Science/298199_a_299528]
-
unor membri de partid cu agenți străini, pentru ca asupra acestor membri de partid să cadă bănuiala de spionaj în ciuda faptului că nu făcuseră nimic rău, falsa învinuire fiind luată însă de bună. Astfel, chiar Guvernul Sovietic era, în viziunea sa, victima mărturiilor false. El mai spunea însă că, fără nici o îndoială, dovezile conspirațiilor celor mai mulți foști înalți demnitari, făcute pentru a pune mâna pe putere într-un moment de slăbiciune datorat războiului care se apropia, erau reale. Epurarea în Armata Roșie s-
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
a cincea coloană a celui mai probabil adversar, Germania, sau a națiunilor din "vecinătatea capitalistă ostilă". Operațiunea poloneză a NKVD-ului a fost prima de acest fel, reprezentând un tipar pentru cum s-a acționat în cazul altor minorități etnice. Victime ale Marii Epurări au căzut și 19 înalți funcționari ai Partidului Comunist din România: Ecatarina Arbore, Imre Aladar, Ioan Dic-Dicescu, Teodor Diamandescu, Alexandru Dobrogeanu-Gherea, Elena Filipovici, David Fabian, Dumitru Grofu, Jaques Konitz, Elek Köblös, Leon Lichtblau, Marcel Leonin, Gelbert Moscovici
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
al Uniunii Sovietice din februarie 1956, care a fost făcut public o lună mai târziu, Hrușciov denumea epurările "abuzuri de putere" ale lui Stalin, abuzuri care au adus pagube uriașe țării. In același discurs, el a recunoscut că multe dintre victime erau nevinovate și au fost condamnate pe baza unor mărturii false obținute prin tortură. Luarea acestei poziții a fost folositoare din punct de vedere politic pentru Hrușciov, atâta vreme cât el era angajat într-o luptă pentru putere cu rivalii care fuseseră
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
Începând din 1954, unele dintre condamnări au fost revizuite. Mihail Tuhacevski și alți generali condamnați în "Procesul Generalilor Armatei Roșii" au fost declarați nevinovați ("reabilitați") în 1957. Foștii membri ai Politburo Jănis Rudzutaks și Stanislav Kosior, ca și multe alte victime mai puțin cunoscute, au fost de asemenea declarate nevinovate pe parcursul aceluiași deceniu. Nikolai Buharin și alți condamnați în Procesele de la Moscova au fost reabilitați mai târziu, în 1988. Cartea "Reabilitarea: Procesele politice din anii 30-50" (Реабилитация. Политические процессы 30-50-х годов
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
transportului către lagărele de muncă sunt luate și ele în considerare. Un grup de frunte de apărători ai drepturilor omului din Rusia, Societatea Memorial a publicat o listă cuprinzând 1.345.796 de nume a unor oameni care au căzut victime epurărilor staliniste. Unii autori, precum Ludo Martens, susțin că realitățile epurărilor au fost mult exagerate și că aceste epurări au fost necesare luptei cu inamicii politici din acele timpuri. Ei pretind că modul de vedere preponderent asupra epurărilor este rezultatul
Marea Epurare () [Corola-website/Science/298229_a_299558]
-
fost un revoluționar bolșevic și un politician sovietic proeminent, unul dintre primii membri ai puternicului Politburo al Comitetului Central al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. S-a născut într-o familie evreiască în Moscova, Rusia. In 1935 el a devenit victimă a Marii Epurări staliniste care a eliminat aproape toți „vechii bolșevici” din guvernul sovietic. El a fost acuzat de implicare în asasinarea lui Serghei Kirov (o acuzație care a fost falsă) și a fost condamnat la zece ani de închisoare
Lev Borisovici Kamenev () [Corola-website/Science/298256_a_299585]