40,625 matches
-
bani, cu spărgători, pe aceștia din urmă i-a evitat. Avea deja cincizeci de ani. Se ferea de hoți și de spărgători, evalua gradul de periculozitate. Primejdia o pândea mereu, mulți hoți erau prinși de autorități, ea însă reușea să scape de autorități. Se controla atent, se îmbrăca elegant când fura, să nu dea de bănuit, umbla uneori în travesti, simula cu dibăcie nevinovăția. În cele din urmă, pentru niște tacâmuri, Molly a fost denunțată și închisă la Newgate. S-a
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
găzduit dar, deprins cu furtul și pentru a se descurca în continuare, i-a furat, la plecare, două sfeșnice și argintăria. Același generos episcop îl va apăra de acuzația de furt, spunând că argintăria i-a fost dăruită. Pentru a scăpa de urmăritori, cel mai consecvent fiind inspectorul de poliție Javert, evadatul Jean Valjean și-a schimbat în câteva rânduri identitatea. Sub numele Madeleine s-a stabilit în orășelul Montreuil-sur Mer unde, cu averea făcută, a ridicat o fabrică cu două
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
să se căsătorească cu ea, le-a respins, din fidelitate față de binefăcătorul ei. Colegii îl ironizau pe Likhonin pentru fantezia eșuată de a reabilita o prostituată și el s-a gândit să renunțe la acest proiect. Fără caracter, pentru a scăpa de ea, a înscenat apropierea ei de un coleg, apoi i-a reproșat și i-a cerut să plece la părinții ei. N-a vrut să se ducă. Era convinsă că Likhonin a luat-o din capriciu din bordel, pentru
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
dedică relației lor o serie de elegii. Mustrat de conștiință, Iuri s-a gândit să-i mărturisească Toniei vinovăția relației extraconjugale, dar a fost ridicat de soldații Armatei Roșii și a fost obligat să devină medicul lor. Doctor Jivago a scăpat de această obligație, a vrut să se întoarcă la familia lui, dar aceasta plecase la Moscova. A reluat relațiile cu Lara, obsedată de trecutul ei cu Komarovski, și au trăit câțiva ani de dragoste pasională. În haosul generat de război
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
spunea președinte. I-a rămas de la el o batistă ce va fi talismanul ei. Ani de zile a visat să-l reîntâlnească. Datorită lui, fără știrea ei, copila Chiyo a intrat sub protecția unei gheișe experimentate, Mameha, și astfel a scăpat de răutățile și răzbunarea lui Hatsumomo. De acum începe pregătirea ei ca viitoare gheișă. Chiyo, devenită Sayuri, învață să deschidă și să închidă ușa, să meargă elegant, să salute, să zâmbească, să converseze, să-și poarte hainele, să-și aleagă
Curtezane şi pseudocurtezane: în mitologie, istorie, literatură by Elena Macavei [Corola-publishinghouse/Science/942_a_2450]
-
exmatriculat disciplinar, se mută la Liceul „Matei Basarab”, de unde se întoarce la „Mihai Viteazul”, absolvind în 1954. Respins în 1955 la Facultatea de Medicină, urmează trei ani Facultatea de Drept a Universității bucureștene. Participă la manifestațiile studențești din 1956 și scapă ca prin miracol de arestare. În 1958 lucrează câteva luni într-o mină de lângă Târgu Ocna. Frecventează Institutul Pedagogic, secția română-franceză (1959-1962), ulterior fiind un an profesor la Radovanu (sat lângă Oltenița), unde predă româna și istoria. În perioada 1957-1963
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290151_a_291480]
-
funcționarea efectivă (Gollwitzer și Bargh, 1996 apud Reeve, 2009) 3.1.2 Instinctul După ce instinctul a fost îmbrățișat ca o mare teorie a motivației, următoarea sarcină a fost identificarea numărului de instincte pe care le are ființa umană. Lucrurile au scăpat repede de sub control, doctrina insinctivă devenind repede speculativă pe măsură ce lista includea peste 6000 de insctincte (Bernard, 1924; Dunlap, 1919 apud Reeve, 2009). În plus, logica care susține teoria instinctului a fost identificată ca fiind circulară (Kuo, 1921; Tolman, 1923 apud
Atitudinea faţă de bani by GABRIELLA LOSONCZY () [Corola-publishinghouse/Science/365_a_564]
-
-i acorde o mare importanță din cauza inferiorității personajelor pe care le pune în scenă și a originii sale slab cunoscute. "Diversele transformări ale tragediei și cei care le-au introdus sunt lucruri foarte cunoscute; dimpotrivă, lucrurile privitoare la comedie ne scapă pentru faptul că la începuturile ei nu era luată în serios: într-adevăr, corul comic a fost tardiv furnizat de arhonte; înainte erau voluntari. Iar poeții comici despre care se vorbește sunt menționați prin tradiție într-un moment în care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
fenomen de societate, își are în mod obligatoriu locul într-o asemenea dezbatere. 2.1. Punctul de vedere al metafizicianului Platon denunță facticitatea teatrului. Toate artele mimetice nu sunt pentru el decât o palidă reflectare a realului. Nici pictura nu scapă de suspiciunea lui. Iată cum își chestionează Socrate interlocutorul cu privire la acesr lucru: "Fii atent aici. Ce scop își propune pictura relativ la fiecare obiect? Să reprezinte ceea ce este așa cum este, sau ceea ce pare așa cum pare; este ea imitarea aparenței sau a
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imperfectă", în Racine și Shakespeare. Tocmai pentru a trezi o astfel de reacție de îndoială din partea spectatorului, care ezita să conchidă asupra veracității spectacolului la care asista, își vor concepe piesele reprezentanții barocului. Convinși, invers decât Platon, că nu putem scăpa de iluzie, ei vor exploata sistematic în teatru aceste jocuri de oglindă între realitate și imaginile ei. Plecând de la aceste presupoziții filosofice, ei vor crea un procedeu dramatic de o mare fecunditate. 2.2. Punctul de vedere al moralistului Condamnarea
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
cât și comedia. Corneille, în Discursul despre cele trei unități, o definește în comedie ca "unitatea de intrigă, sau obstacol în scopurile principalilor actori", în tragedie ca "unitatea de pericol (...), fie că eroul său este doborât de el, fie că scapă cu bine". Nu că aș pretinde că nu pot fi admise mai multe pericole într-una (tragedia), și mai multe intrigi sau obstacole în cealaltă (comedia), numai să dăm în mod obligatoriu din unul în celălalt; căci atunci ieșirea din
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
uneia noi." În Examen la Horace, chiar Corneille subliniază defectele tragediei sale, care păcătuiește în privința unității de acțiune. Uciderea lui Camille creează un al doilea pericol pentru Horace, care riscă să fie condamnat ca ucigaș al surorii sale, când tocmai scăpase din primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de prostituție. Se poate totuși măsura, într-o piesă ca cea care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
care riscă să fie condamnat ca ucigaș al surorii sale, când tocmai scăpase din primul pericol, în lupta împotriva Curiaților. Corneille face aceeași constatare pentru Theodora, fecioară și martiră (Théodore, vierge et martyre), unde eroina se oferă martiriului, după ce a scăpat de prostituție. Se poate totuși măsura, într-o piesă ca cea care se inspiră din Istoria Sfântă, ca Misterele medievale, diferența de compoziție dintre mister, care prezenta în tablouri succesive toate momentele marcante ale vieții sfântului, și tragedia clasică care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
să moară de apoplexie, ca de orice boală naturală și obișnuită, sau în cazul acesta s-ar cuveni să facem multe pregătiri ingenioase. Este posibil ca un om să moară trăsnit, dar ar fi o idee proastă a poetului să scape așa de un amant pe care l-ar folosi pentru intriga unei comedii. Numai Verosimilul poate deci construi, susține și termina în mod rațional un poem dramatic." (Cartea II, cap. 2) Pentru Corneille, în schimb, dacă acțiunea este veridică, nu
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o jumătate de vers este măsura cea mai potrivită, și că cea mai mare licență nu trebuie să fie decât de un vers întreg." Un singur cuvânt chiar ar trebui să ajungă. "Chiar în cazul lucrurilor adevărate, poate să ne scape un cuvânt care nu va fi auzit de cel care ne vorbește, fie din cauza concentrării gândirii sale la ceea ce ne povestește, fie pentru că a fost prost și prea încet pronunțat." Aparteul, pe lângă asta, nu poate apărea decât atunci când este plauzibil
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
observator clarvăzător, chiar un fin clinician, care să știe să demonteze cele mai fine mecanisme ale sufletului uman, care i-a scos măștile pentru a le arăta. Molière face să defileze pe scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni ai legii necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici etc. Această constrângere de fidelitate la real căreia îi scapă în totalitate tragedia, această căutare a veridicului este
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
scenă întreaga societate a timpului său. Nimeni nu scapă satirei: medici și farmaciști, oameni ai legii necinstiți și cărpănoși, profesori, pedanți și pedante mărginiți, pețitoare, marchizi neînsemnați, libertini și falși cucernici etc. Această constrângere de fidelitate la real căreia îi scapă în totalitate tragedia, această căutare a veridicului este una din dificultățile majore de care se lovește autorul comic. "Dorante Căci, în fine, cred că este mult mai ușor să fii afectat de sentimente importante, să bravezi în versuri Soarta, să
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
imperfecțiune având legătură cu ea, cred că nu trebuie să ne opunem la expunerea pe scenă a unor oameni foarte virtuoși sau foarte răi aflați în nenorocire." (Discurs despre Tragedie) Dacă un om "foarte virtuos", persecutat de unul "foarte rău" , scapă dintr-un pericol în care acesta continuă să rămână, apare mila, fără să fie înăbușită de ura față de personajul care persecută. Configurația este atunci acceptabilă. Pentru a-și ilustra vorbele, Corneille citează ca exemplu Rodogune și Heraclius, piese în care
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Lope de Vega cu privire la reguli se manifestă și în interesul pe care-l poartă tragi-comediei. Introdusă în Spania și în Franța de către italieni, la sfârșitul secolului al XVI-lea, genul este la modă. Lipsit de regularitate prin natura lui, el scapă unei definiții riguroase. Este considerat când o tragedie care se termină cu bine, când o tragedie în care comicul se amestecă cu tragicul. Deși aceste două trăsături distinctive sunt foarte diferite, una caracterizând deznodământul, cealaltă tonalitățile, unii teoreticieni le confundă
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
de gândire, Enciclopedia. Acest lucru o dovedește înverșunarea pe care i-o stârnește ea lui Bartholo, moșneagul detestabil și mărginit din Bărbierul din Sevilla. Interogând-o cu brutalitate pe Rosine asupra Precauției inutile 13 din care ea a lăsat să scape neglijent paginile, bătrânul doctor strigă, indignat: "Bartholo Ce este Precauția inutilă? Rosine Este o nouă comedie. Bartholo Vreo dramă, ceva! Vreo prostie de un gen nou! Rosine Habar n-am. Bartholo Hm, hm, ziarele și autoritatea ne vor face dreptate
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
o ispravă serioasă în provincie. A trebuit să se ascundă de urmările pe care le-ar fi putut avea, refugiindu-se în capitală; și a venit să se instaleze la mine. Într-o zi de spectacol, cum încercam să-mi scap prizonierul de plictiseală, i-am propus să mergem la spectacol. (Nu știu la care din cele trei.) Asta nu are importanță pentru istorisirea mea. Prietenul meu acceptă. Eu îl conduc. Ajungem; dar la vederea gărzilor răspândite, a micilor ghișee obscure
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
Diderot atribuie o putere imensă performanței actorului. "Ce anume ne impresionează în spectacolul omului animat de vreo mare pasiune? continuă el puțin mai departe. Discusurile sale? Uneori. Dar ceea ce emoționează totdeauna, sunt strigătele, cuvintele nearticulate, glasurile întretăiate, câteva monosilabe care scapă la intervale, un fel de murmur din gât, printre dinți. Violența sentimentului tăind respirația și aducând tulburarea în minte, silabele cuvintelor se separă, omul trece de la o idee la alta; începe o mulțime de discursuri; nu termină niciunul; și, cu excepția
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și teatrului cotidian. Mișcarea de contestație din mai '68, eliberatoare în idealurile ei, ar vrea să instaureze noi relații cu indivizii, experimentate de unii în viața în comunitate, și, în materie teatrală, în creația colectivă. În afara dorinței lor de a scăpa de repertoriu, considerat limitator, acești artiști vor să găsească o libertate într-o operă care să fie rezultatul vocii colective și să nu mai disocieze textul de jocul scenic. Noțiunea de text scris tinde atunci să fie reconsiderată. Această creație
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
eșecul cu Les Burgraves (Burgravii) din 1843. Cât despre Vigny, dacă el triumfă cu Chatterton în 1835, nu obține pentru cele două piese precedente, scrise în 1831, La Maréchale d'Ancre Mareșala d'Ancre) și Quitte pour la peur (Am scăpat numai cu frica), decât o primire călduță. 69 În Germania s-a cunoscut influența lui Diderot și a lui Mercier prin intermediul lui Lessing. 70 "N-aș vrea să scriu sau aș vrea să fiu Shakespeare sau Schiller!" (n. tr.) 71
by MARIE-CLAUDE HUBERT [Corola-publishinghouse/Science/1110_a_2618]
-
și doar El Îl poate judeca, nu sultanul. Ni se amintește astfel de pasajul biblic În care Iisus le spune acuzatorilor săi că au putere asupra Să doar prin voința lui Dumnezeu. Meșteșugul replicii și intențiile voievodului român nu-i scăpa sultanului cărei reproșează viclenia vorbelor și-i cere ultimativ renunțarea la legea creștineasca În schimbul vieții lui și a fiilor săi. De data aceasta, răspunsul lui Brâncoveanu vine prompt și categoric, refuzând pretențiile sultanului: ,,Facă Dumnezeu ce-o vrea!/ Iar pe
Din suflet de creștin. Ediția a V-a by Florina-Olimpia Lupiș () [Corola-publishinghouse/Science/91775_a_92317]