41,115 matches
-
1936 dă bacalaureatul, situându-se pe locul trei din cei trei sute de candidați prezenți. După absolvirea liceului urmează Școala de ofițeri în rezervă de la Ploiești. În vara anului 1936, aflat la Băița, lucrează la „Incantații”, ciclu liric ce se va regăsi în volumul de debut. În toamnă Ion Șiugariu se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie din București, (specialitatea Filologie modernă). În facultate a avut profesori pe Mihail Ralea, Tudor Vianu, D. Caracostea, Ion Petrovici ș.a. În martie 1938 debutează
Ion Șiugariu () [Corola-website/Science/328648_a_329977]
-
(1983) (titlu original " Le Carnaval de fer") este un roman fantastique al scriitorului francez Serge Brussolo. Pământul viitorului devine o casă a mutanților, extratereștrilor și legendelor. Se regăsesc aici marțieni care îmbină arta maeștrilor bijutieri cu cea a maeștrilor cofetari, sau venusiene obeze, a căror transpirație cauzată de febră poate readuce tinerețea și sănătatea într-un trup decrepit. Există asceți care au renunțat la orice contact impur cu
Carnavalul de fier () [Corola-website/Science/328692_a_330021]
-
ci sunt doar momemente în care anumite soluții teologice apar pentru prima oară. Sunt momente în care aceste soluții devin pentru prima dată importante și controversate în conștiința generală. La aproximativ două decenii de la „Risala” lui al-Hasan, doctrina qadarită se regăsește în Irak, la un grup numit „Shabibiyya”. Acest grup era constituit de adepții kharijitului Shabib al-Nadjrani. Acesta nu avea nicio legătură directă cu teologia lui al-Hasan, iar aspectul de doctrina este diferit. Adepții Shabibiyya credeau că acțiunile și destinele oamenilor
Qadari () [Corola-website/Science/328716_a_330045]
-
ilustrație pictura „"Natașa după baie"” (vezi galeria de imagini), realizată de Valeriu Pantazi. Mai jos câteva poezii din volumul „"Celebrări"” din anul 1978: Valeriu Pantazi a participat la expoziții de pictură, personale și de grup, după cum urmează: Picturile sale se regăsesc în colecții private din Australia, Belgia, Israel, Canada, Polonia, Olanda, Suedia, SUA, România și la Muzeul Național al Literaturii Române din București. Referitor la artă, Valeriu Pantazi rezuma totul în butada următoare: Printr-o tematică bogată, ancorată prin rădăcini adânci
Valeriu Pantazi () [Corola-website/Science/328707_a_330036]
-
făcut în ordine cronologică. Fiecare volum povestește evenimente dintr-o perioadă istorică diferită. Personajele seriei se reîncarnează într-un nou trup de la o perioadă istorică la alta, începând cu cele prezentate în volumul "The Fall of Atlantis". Mai jos se regăsesc nouă linii de "descendență" corespunzătoare personajelor principale:
Seria Avalon () [Corola-website/Science/328771_a_330100]
-
asociației. Misiunea Cluburilor Lions este crearea și menținerea unui spirit de comuniune între toți oamenii în privința ajutorului umanitar prin intermediul voluntariatului, prin implicarea în comunitate și prin cooperare la toate nivelele atât naționale cât și internaționale.In cadrul acestei asociații se regăsesc oameni de diferite profesii, bărbați și femei uniți în prietenie și dorința de a ajuta. Lionismul militează pentru crearea și menținerea spiritului de înțelegere între toți oamenii indiferent de rasă, naționalitate, religie implicându-se prin voluntariat în comunitate, încurajând membrii
Lions Clubs International () [Corola-website/Science/328806_a_330135]
-
umiditate ridicată) "Aspergillius flavus" poate produce micotoxine cu denumirea generică de aflatoxine. Când vacile consumă furaje contaminat cu aflatoxine, are loc transformarea automată a aflatoxinei B într-o formă hidroxilată numita aflatoxina M sau M. Aflatoxinele M și M se regăsesc ulterior în lapte. Prezența fungilor "Aspergillius flavus" sau "Aspergillius parasiticus" într-o anumita probă nu indică faptul că proba conține niveluri ridicate de aflatoxine. Intoxicație acută a animalelor și omului cu cantități mari de aflatoxină se manifestă prin depresie, anorexie
Aflatoxine () [Corola-website/Science/328840_a_330169]
-
moștenirea la care fiecare considera că are dreptul. Personajele care apar în primele trei capitole sunt: Jédédias Jamet este un om strict, inflexibil, de o precizie dusă la extrem, fiind primul om-orologiu dintre numeroasele personaje similare care aveau să se regăsească în Călătoriile extraordinare (cel mai celebru dintre ele rămânând Phileas Fogg). El pare o caricatură a tatălui scriitorului, Pierre Verne, la fel de intransigent cu familia sa. Acest rezumat, lăsat deoparte de Jules Verne, avea să constituie sursa de inspirație pentru alte
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
a tatălui scriitorului, Pierre Verne, la fel de intransigent cu familia sa. Acest rezumat, lăsat deoparte de Jules Verne, avea să constituie sursa de inspirație pentru alte opere ulterioare. Același gen de personaje devenite pioni care se deplasează după voia hazardului se regăsesc și în "Testamentul unui excentric", dar mai ales în "Uimitoarele peripeții ale jupânului Antifer", operă în care protagoniștii sunt purtați în cele patru vânturi în căutarea unei moșteniri. După cum remarca Daniel Compère, acest lucru dovedește coerența totală a operei verniene
Opere inedite ale lui Jules Verne () [Corola-website/Science/328846_a_330175]
-
sau 7 deschideri. Pe latura de sud, partea superioară a zidului de apărare (la 9 metri deasupra fundațiilor) este în întregime ocupată de o galerie cu arcade care evocă fațada unei vile: este un element frecvent întâlnit la palatele imperiale, regăsit de exemplu la fațada maritimă a palatului Bucoleon din Constantinopol, sau la palatul lui Dioclețian de la Antiohia. Această galerie este formată din 42 de arcade delimitate de 44 culoane surmontate pe semicapitolii. Ea este întreruptă de trei logii, în centru
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
din Roma. Analogia monumentului cu Rotonda lui Galerius de la Salonic l-a făcut pe N. Duval să pună la îndoială funcțiunea exactă a octogonului de la Split: demonstrația faptului că Rotonda nu putea fi mausoleul lui Galerius întrucât acesta a fost regăsit fără îndoială la Gamzigrad ar putea duce la o schimbare a identificării tradiționale a mausoleului de la Split. În unele tradiții medievale, octogonul nu era decât un templu al palatului și un sepulcru al lui Dioclețian s-ar putea găsi în
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
caracteristicile arhitecturale care anticipează, după părerea lor, planurile palatelor imperiale din Antichitatea târzie și epoca bizantină: importanța culoarelor cu colonade, Peristilul cu veranda sa monumentală, Vestibulul, între altele, se aseamănă cu vestibulele, sălile de recepție, rotondele și basilicile ce se regăsesc ca trăsături ale palatelor imperiale de mai târziu. Riscul acestei interpretări este acela al unui dublu anacronism, pe de o parte în istoria ceremonialului imperial și pe de altă parte în derularea vieții lui Dioclețian — el nu mai era împărat
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
se găsește și cetatea de la Drobeta, de pe malul nordic al Dunării, la care spațiul este împărțit de cele două drumuri centrale perpendiculare în patru cartiere simetrice, sau chiar, și mai aproape de schema Splitului, cetatea lui Dioclețian de la Palmyra: aici se regăsește același aranjament al străzilor, în timp ce "principia" sunt aflate către muchia interioară, și nu către poarta principală. Comparația nu este validă decât dacă se recunosc elementele "principia" în edificiile din partea sudică a palatului lui Dioclețian de la Split: Peristilul cu colonada sa
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
perioada Tetrarhiei. Voința unui împărat de a-și îmbogăți mica patrie de origine cu mari construcții, indiferent cât de modestă ar fi acea patrie, este întâlnită înainte de Tetrarhie, de exemplu cu construcția Philippopolisului din Siria de către Filip Arabul. Ea se regăsește și în secolul al VI-lea, de această dată și în Illyricum, cu efemera Justiniana Prima. Diferența în cazul celor trei ansambluri enumerate mai sus este reproducerea unei scheme arhitecturale bine definite legate de proiectul politic tetrarhic, și de idealul
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Justiniana Prima. Diferența în cazul celor trei ansambluri enumerate mai sus este reproducerea unei scheme arhitecturale bine definite legate de proiectul politic tetrarhic, și de idealul unei pensionări programate în locul de origine după exercitarea puterii pe o perioadă finită. Se regăsește astfel la Romuliana același tip de vilă fortificată ca și la Split, asociată unui mic mausoleu aflat la mică depărtare, unde au fost așezate rămășițele împăratului Galeriu după incinerarea lor pe un rug ale cărui vestigii au fost găsite de
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
decedată la 12 mai 612. Deci orașul a fost abandonat la începutul secolului al VII-lea, ceea ce nu s-a întâmplat însă și cu complexul de la Spalato. Una dintre cele mai interesante atestări ale orașului Spalato în Antichitatea târzie se regăsește în "Notitia Dignitatum" (XI) care indică existența unui "Procurator gynaecii Iovensis Dalmatiae - Aspalato". După acest catalog de demnități oficiale ale Imperiului Roman târziu, ducând înapoi până la sfârșitul secolului al IV-lea și a cărei parte occidentală nu a beneficiat, probabil
Palatul lui Dioclețian din Split () [Corola-website/Science/328803_a_330132]
-
Brăile. Populația de pe aria Brăilei, atestată arheologic, încă din secolul al IV-lea , nu dispare ci se dezvoltă, lucru atestat prin descoperirile arheologice care dovedesc continuitatea populației autohtone pe locul Brăilei în secolele V-XII . În această perioada populația se regăsește în regiunea intermediară dintre Chiscani și Baldovinești, adică pe locul Brăilei și Brăiliței. Numărul locuitorilor din această regiune crește o dată cu bunăstarea lor. Făcând comerț activ cu peștele prins în balta vecină, vânzându-l bizantinilor în schimbul perperilor de aur, trimițându-l
Istoria Brăilei () [Corola-website/Science/328831_a_330160]
-
de viituri, dar reușesc să ajungă la "Bivuacul 5000" (situat la 5 km de intrare). În august 1962, are loc raidul Clubului de speologie din Paris. Trei echipe, numărând în total 27 de oameni, descoperă "Allées Cavalières ( Aleile cavalerești)" și regăsesc râul pierdut la "Déversoir". Acesta va fi botezat "Rivière de Lavaur - Râul lui Lavaur". Expediția a ajuns la "Siphon Terminal (Sifonul terminal)": 3,4 km de galerii descoperite. La care se mai adaugă cei 900 m de galerii parcurse spre
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
Anul 1996 este marcat de parcurgerea integrală a traseului La Finou - Padirac de către Bernard Gauche ajutat de scufundatori și speologi veniți din Lot, Gironde, Charente și leș Deux-Sèvres. În 1995, Bernard traversează 16 sifoane pornind de la izbucul la Finou. El regăsește cu această ocazie un fir al Ariadnei pe care tot el îl lașase cu un an înainte, în timpul unei scufundări realizate pe fundul avenei Padirac. Pe 6 septembrie 1996, el se scufundă din nou în izbucul la Finou, încărcat cu
Avenul din Padirac () [Corola-website/Science/328856_a_330185]
-
lui Descartes și Spinoza” Se constată, așadar, că puterea gândului este transmisă de-a lungul secolelor, însă esența lucrurilor își păstrează claritatea și originalitatea în funcție de perspectivele vremii. Ceea ce naște iubirea este tocmai ceea ce Laurențiu Magnificul numea ,un appetito di bellezza’’ . Regăsim, prin urmare cauza primă care stârnește evoluția, cristalizarea iubirii și separarea îndrăgostiților de realitate, ceea ce Gasset numește „ideea dizlocării iubitei de realitate” totul concluzionându-se cu contopirea cu Marele Tot, așa cum Blaga definea întregul universal. În final se ajunge la
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
pentru a contura tabloul iubitei, iubitul va folosi întotdeauna imagini din mediul natural, din mediul în care trăiește, un mediu proxim care îi oferă în același timp substanța fizică și cea spirituală. Aceasta, poate fi o caracteristică semitică ce se regăsește de exemplu la cele două personaje din poem: EL si Ea, Solomon și Sulamita, Regele și Prințesa, care străbat întregul poem ,în ipostaze dintre cele mai disparate, într-o uluitoare și dulce alternanță de dorință, căutare, ivire, dispariție, strigăt, șoaptă
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
apropiere, îmbrățișare, amețeală, fericire și extaz” . Astfel apare metafora florii viței de vie ca reprezentare pentru neprihănirea Miresei. Autorul, Solomon, e atestat încă din primul vers al Cântarea Cântărilor “Cântarea Cântărilor care este a lui Solomon” . Alte metafore grăitoare se regăsesc în versurile: Cu timpul, viziunea asupra iubirii din spațiul oriental, se va oglindi în cel occidental Așa cum remarca și Nadia Anghelescu în incipitul revistei Romano-Arabica, nr.2, tema iubirii, a cărei surse e reprezentată de lumea beduină, a luat calea
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
îndepărtați de la Damasc, ar fi creat poezia de iubire care avea să aibă o predilecție spre a fi cântată, ceea ce probabil explică și preferința pentru metri ca ramal, ḫafīf, hazaj, Poemele sunt alcătuite din cuvinte care au rezistat trecerii timpului, regăsindu-se și în uzajul curent. Cu vizibile apropieri de sonetul european, "ġazal"-ul se impune cu anumite specificități, printre care enumerăm: un cadru fix, fiecare vers are înțeles de sine stătător, temele sunt legate intrinsec de existența sufletului prim și
Poezia ’umayyadă () [Corola-website/Science/329355_a_330684]
-
de dincolo) sunt caracterizate de arhetipuri, de imagini care definesc spațiul și mentalitatea islamică. Astfel, se impun dihotomiile lună-soare, moarte-viață, demon-înger, ori elementele ce țin de bestiar sau de vegetal. Dualitatea este reflectată până și la nivelul limbii, gândirea mistică regăsindu-se în terminologia lingvistică: litere lunare și litere solare. Timpul joacă un rol vital, reprezentând încă din perioada preislamică o forță care anima și domina universul, un fel de dinamism creator. Credința în destin și în predestinare ("qadar") este profund
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]
-
a fi oferite lui Dumnezeu. Îngerii și , sunt cei care conform tradiției, apar după înmormântare pentru a adresa mortului întrebări în legătură cu credința sa și cu viața sa spirituală. Nu găsim nimic din această concepție în Coran, totuși, originea s-ar regăsi în anumite hadithe. Religia beduinilor reprezintă cea mai veche și mai primitivă formă de religie semită, așa cum afirmă orientalistul în lucrarea “Istoria arabilor “. Cultele arabilor peninsulari cu trăsăturile lor astrale, templele ornamentate,ritualurile complicate și sacrificiile, constituie un stadiu de
Simboluri în islam () [Corola-website/Science/329364_a_330693]