40,625 matches
-
cuvinte, povestirea Judecătorilor poate avea o bază istorică, ba chiar este plauzibilă. Este însă foarte dificil să o demonstrăm în mod convingător. Onestitatea ne obligă să recunoaștem că și în acest caz faptele concrete care stau la baza povestirilor ne scapă în mare parte. II. Monarhia lui David și Solomon 1. David și Solomon: mari regi sau mici conducători locali? Astăzi figura lui David este și ea mult redimensionată. Regatul lui David și Solomon nu putea să aibă proporțiile despre care
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
și republicanii spanioli? Și ziarele țării basce? Un al treilea grup de mărturii ar putea proveni din povestirile celor care au supraviețuit, ale martorilor oculari. Mărturiile pot să vină de la oameni culți sau simpli, implicați sau neutri, fericiți că au scăpat de dezastru sau care plâng pierderea unei persoane dragi. Aceste povestiri pot fi spuse imediat după eveniment sau mulți ani după. Și în acest caz, opiniile și mai ales felul de a povesti vor fi foarte diferite. În al patrulea
Cuvântul lui Dumnezeu în povestirile oamenilor by Jean Louis Ska () [Corola-publishinghouse/Science/100975_a_102267]
-
necâștigând nimic prin perseverența exercițiului. În centrul atenției se află un defect fizic, realmente irecuperabil, al unui personaj, defect care îl împiedică pe acesta să-și urmeze aspirațiile și sentimentele. Printr-un concurs de împrejurări imposibile în viața reală, eroul scapă de complexul său și își atinge idealul, care se dovedește a fi cu totul altceva decât își imaginase. Urmează, firesc, dezamăgirea. În zadar eroul și-a eliminat handicapul, nimicnicia condiției umane nu poate fi depășită. Personajele lui B. au, de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285736_a_287065]
-
și îmi spune că bucătarul a pregătit și ciorbă de burtă. Ah, zic eu, atunci comand ciorbă de perișoare!”[Miroiu, 2006, p. 178]. Uitându-ne la un astfel de exemplu, condiția independenței față de alternativele irelevante pare intuitivă și pare a scăpa numeroaselor critici aduse în literatura TAS (pentru pozițiile critice, a se consulta partea a treia a acestei lucrări). footnote>, chiar și condiția de independență față de alternativele irelevante pare complet intuitivă. Deși interpretarea tare nu pare a lăsa loc de optimism
Paradoxuri libertariene în Teoria Alegerii Sociale Preferinţe individuale și preferinţe sociale by Mihai UNGUREANU () [Corola-publishinghouse/Science/211_a_268]
-
unul al nostru în fața lor. În mod obiectiv este ceva de făcut, înlăuntrul câtorva lucruri care sunt de făcut. Dar la acest „ceva“ nu am acces, nu îl cunosc; în incapacitatea mea de a detecta caracterul său optim, el îmi scapă, se ascunde. Inventarul lucrurilor care sunt de făcut există: știu că de făcut nu sunt decât aceste două sau mai multe lucruri. Dar pe care dintre ele este bine să-l fac? Nehotărârea este incapacitatea de a acționa într-un
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
mai e nimic de făcut, înseamnă că am renunțat prea devreme, înseamnă că ceva firav, ascuns, neînsemnat, ceva care pesemne că nici nu are aparența facerii - mai este de făcut. Ceva modest, ceva palid, ceva nespectaculos, ceva care ne-a scăpat din vedere tocmai pentru că era atât de neînsemnat, ceva la care lumea nu se gândește pentru că acest lucru nu este în calea lumii - mai este de făcut; ceva care, retranșându-se în alt registru al facerii, poate să devină promisiunea unei
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
odată încheiată, Creația, gestul prin care am fost chemați să împiedicăm căderea lucrurilor în indistincție și în neființa „anonimatului“. „Ceva ce nu are nume“ mă domină prin nenumitul lui. El nu poate fi preluat în proiect, căci ființa lui îmi scapă. Nenumită fiind, ea nu poate fi fixată în granițele ei, ea rămâne in-finită. Preluarea în proiect are nevoie de familiaritatea finitului, pe care doar numirea mi-o poate oferi. Numirea lucrurilor pe care nu noi le-am făcut reprezintă preluarea
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
dacă o primesc și, primind-o, nu am „semnat“ pentru primirea ei. În plus, eu nu pot preciza cine anume mi-a dat libertatea; mi a dat-o desigur „cineva“, dar mi-a dat-o cineva a cărui identitate îmi scapă, așa cum deopotrivă îmi scapă și sensul acestei „donații“: de ce anume acel cineva, pe care nu l pot determina, mi-a dat libertatea? Ce trebuie să fac cu libertatea care mi-a fost dată? Și atunci, pot eu răspunde pentru ceva
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
primind-o, nu am „semnat“ pentru primirea ei. În plus, eu nu pot preciza cine anume mi-a dat libertatea; mi a dat-o desigur „cineva“, dar mi-a dat-o cineva a cărui identitate îmi scapă, așa cum deopotrivă îmi scapă și sensul acestei „donații“: de ce anume acel cineva, pe care nu l pot determina, mi-a dat libertatea? Ce trebuie să fac cu libertatea care mi-a fost dată? Și atunci, pot eu răspunde pentru ceva care mi-a fost
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
de un patos cosmotic. Numai că, între acestea toate, sculptura este cel mai decis atentat la adresa haosului, pentru că în ea voința de limitare și modelare, ca principiu psihic al cosmo-genezei, își capătă expresia simbolică absolută, devine pentru sine. Nouă ne scapă esența sculpturii atunci când o asimilăm artei, iar arta, la rândul ei, o înțelegem ca activitate regională, înscrisă oarecum suplimentar în cercul activităților umane, în orice caz la capătul muncilor dedicate supraviețuirii sau „cuceririi naturii“. Însă dacă forma l-a creat
Despre limitã by Gabriel Liiceanu () [Corola-publishinghouse/Science/583_a_1233]
-
femeiești, feminine și feministe”, P. se agită pentru drepturile semenelor ei, punându-și speranțe în „femeia nouă”, cu felul ei de a fi „curajos, nou, întreprinzător”. Cu o retorică de căuzașă, ea cere și un „teatru nou”, „un teatru comprimat, scăpat de regulile învechite, descătușat și îndrăzneț”. Debutul într-ale literaturii și-l făcuse în 1929, la „Vitrina literară”. Mai colaborează, cu proză, publicistică și, foarte rar, cu versuri, la „Adevărul literar și artistic”, „Țara noastră”, „Munca literară și artistică”, „Familia
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
facă situația insuportabilă. Bătrînul Brătianu a ilustrat aceasta relatînd o poveste populară în care o vulpe care se strecoară într-o livadă printr-o spărtură în gard se îngrașă atît de mult încît nu mai poate ieși din ea ca să scape. Grădinarul aruncă vulpea într-un colț și o înfometează pînă cînd slăbește suficient de mult ca să poată ieși prin spărtură. "Este exact ceea ce facem noi cu evreii noștri", spunea Brătianu 29. Prin 1910, din totalul de 70 217 emigranți care
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Marx și ale prințului Kropotkin 34. N-a uitat niciodată formalismul și uscăciunea învățămîntului religios de la liceu. L-a ridiculizat pe dascălul respectiv, un preot, folosindu-se de o carte scrisă de fratele său, episcop de Roman 35. Rareori a scăpat Iorga ocazia în operele lui de a-și exprima ostilitatea față de religia organizată. Citind cele șapte volume ale Memoriilor sale, cele trei volume ale cărții lui O viață de om așa cum a fost și memoriile sale politice publicate sub titlul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
Cantacuzino. Apoi la Vicenza, Verona și la Roma, capitala imperiului. Pentru el (ca și pentru oricine altcineva), trecutul măreț făcea la Roma ca prezentul să fie comparativ insignifiant. Pentru un agnostic antireligios ca Iorga, bogățiile bisericii constituiau un afront. Nu scăpa ocazia să facă ori de cîte ori putea un calambur pe seama ei. Milano, singurul oraș modern din Italia zilelor acelea, îi repugna din toate punctele de vedere. Neapole a fost cel mai sudic punct al călătoriilor lui Iorga, și și-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
România de după 1800, deoarece era convins că influențele străine dăunaseră modelelor și proceselor organice. Iorga a condamnat "Regulamentul Organic" al lui Nicolae Pavlovici țarul Nicolae I -, considerîndu-l o instituție străină odioasă 55. Numai Nicolae Bălcescu și el naționalist romantic a scăpat de blamarea, aproape fără excepție, de către Iorga a liderilor de la 184856. Iorga susținea că Brătienii au stînjenit evoluția organică a României, fiind indiferenți față de țăranul român. El nu era de acord cu unele științe moderne, numid sociologia un "azil de
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
din închisoare de soldații ruși răzvrătiți, se adresa mulțimilor. Însoțit de Buzdugan, Iorga a dat fuga și l-a găsit pe Rakovski în plină activitate oratorică. Iorga era optimist: după părerea lui, românii îl considerau pe Rakovski drept un animal scăpat din cușcă 78. Dar Buzdugan adusese știri mai amenințătoare; unitățile rusești staționate în afara Iașului plănuiau arestarea familiei regale române. Trupele erau sub influența studentului anarhist Rashal și a prietenei acestuia. Rashal venise de la St. Petersburg, unde se făcuse remarcat prin
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
-lea. "Ei bine, voi pleca", a spus regele; "oricum, sînt inutil aici". Următoarea acțiune a lui Iorga a fost să se întîlnească cu cîțiva politicieni, împreună cu care s-a decis să se adreseze direct rușilor 83. La 21 martie, trupe scăpate de sub control și răzvrătite, sub conducerea "bolșevică"84, l-au eliberat pe Rakovski dintr-o închisoare românească. Comandamentul rusesc (Stavka), generalii Șcerbacev și Golovin au condamnat (pe 22 martie) acest fapt și au încercat să restabilească disciplina. Comandanții ruși le-
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
bine Budapesta și scria: Ce putem spune despre Budapesta?", descriindu-i superbele clădiri publice, podurile, bulevardele largi și sfătuindu-i pe români să învețe de la dușman 11. După părerea lui Iorga, forțele române fuseseră bine primite. Ungurii erau fericiți să scape de teroarea bolșevică, iar românii s-au comportat exemplar la Budapesta. Petru, fiul lui Iorga, ofițer de carieră, a intrat în Budapesta o dată cu trupele române și i-a scris numeroase scrisori de acolo tatălui său12. Acesta este unul din motivele
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
el era "cel mai periculos om pe care (Argetoianu) îl cunoscuse vreodată". Argetoianu îl considera pe Aristide Blank ca fiind perceptiv și inteligent și își amintea că în perioada de la Iași acesta pretindea că suferă de un astm incurabil ca să scape de serviciul militar. S-a vindecat imediat după încheierea armistițiului. Politica lui consta în a cumpăra orice și pe oricine aflat în preajma regelui. Îți trebuie timp ca să cunoști pe cineva. Argetoianu nu era animat de antisemitism. El vorbea despre industriașul
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
în atitudinile sale, așa cum erau mulți dintre contemporanii săi din București. Pe parcursul acestui deceniu, presiunile asupra lumii lui Iorga au fost aproape insuportabil de puternice. Putea cineva salva sau sluji țara în vreun fel în acești ani cînd totul era scăpat de sub control în România Mare? Exista vreo alternativă constructivă? Nimic nu este mai ușor decît să împarți laude și blamuri după o jumătate de veac. În cele din urmă, însumările tuturor acestor presiuni au dus la dezmembrarea României Mari. Iorga
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
fi devenit niciodată șeful unui guvern. Carol l-a pus pe Iorga în fruntea guvernului datorită Depresiunii și a propriilor lui ambiții pe care nu și le putea satisface pe loc. Prin primăvara lui 1931, Criza (ca și cauzele ei) scăpase de sub controlul Guvernului Național Țărănesc. În perioada 1929-1932, venitul național al României a scăzut cu 45%, exportul de la 29 miliarde în 1929 la 14 miliarde, chiar dacă exportul crescuse de la șapte milioane la opt milioane tone metrice, ceea ce reflecta scăderea prețului
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
lansat un avertisment: o republică are nevoie de o clasă de mijloc, pe care o mînă de intelectuali nu o pot înlocui. Atunci cînd acest lucru va deveni evident, se va instala anarhia. Cinci ani mai tîrziu, cînd anarhia a scăpat din lanț, Iorga scria: "Fascismul spaniol va încerca să înrobească gîndirea, așa cum face orice dictatură". Dar Iorga era înspăimîntat de spectacolul ororilor dezlănțuite. El era de părere că influența sovietică nu explica acest lucru, explicația fiind caracterul național. Întreba însă
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
aceea, și i-au plătit [lui Mihai Racoviță] mai multe pungi de bani. Între timp, boierii din Istanbul s-au alarmat (aflînd despre toată povestea aceasta) și au obținut de la vizir un "firman" care poruncea eliberarea (evreilor), iar vinovații au scăpat teferi". Giurescu continua descrierea incidentului, afirmînd că: "... evreii s-au plîns, considerîndu-se înșelați și jefuiți" etc.168 S-ar părea că, în această privință, Noua școală de istorie recunoscînd o acuzație de crimă rituală s-a întors în plin Ev
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
postură precară i-a învățat atît pe cehi cît și pe români să devină virtuozii supraviețuirii. Capacitatea de supraviețuire a românilor transformă chiar și rămînerile în urmă în oportunități și reușește întotdeauna să-i facă să rămînă în picioare, ceea ce scapă uneori capacității de înțelegere a occidentalilor. Așa cum am văzut, Brătianu și-a intitulat cartea O enigmă și un miracol istoric: poporul român. Este adevărat că în timpul Evului Mediu (mai ales în perioada dominației otomane) au avut loc numeroase migrații ale
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]
-
legionare, mai ales a celor cu care autorul acestei cărți a avut șansa să intre în legătură. Privind retrospectiv lucrurile, faptul că versiunea Legiunii este adevărată sau nu constituie o chestiune abstractă, o teorie. Remarcile sună foarte aproape de ceea ce îi scăpa de obicei din gură lui Iorga atunci cînd se afla într-o stare de spirit agitată. (Adevărat sau nu, legionarii au crezut-o). "Pretextul" de care avea nevoie Călinescu i-a fost furnizat de Codreanu. Iorga a scris un editorial
by NICHOLAS M. NAGYTALAVERA [Corola-publishinghouse/Science/1017_a_2525]