45,287 matches
-
austro-ungară, luând parte ca ofițer la Primul Război Mondial, din care s-a întors invalid. Consiliul Comunal al orașului Gherla era alcătuit din consilieri aleși, consilieri de drept și consilieri "„"supleanți". Spre exemplificare, arătăm că în anul 1926 acesta era alcătuit din 12 consilieri aleși (6 români, 6 minoritari), 8 consilieri de drept (4 români, 4 minoritari) și 4 consilieri "„s"upleanți" (2 români, 2 minoritari). Funcționarii Primăriei Gherla erau organizați pe servicii și birouri - Serviciul Administrativ; Biroul Arhivei, Registraturii și
Gherla () [Corola-website/Science/296963_a_298292]
-
amintește importantele instituții culturale existente în această urbe: Biblioteca Bethlen (construită în anul 1662) și Muzeul de Științe Naturale (1796). Pe teritoriul orașului s-a aflat în antichitate așezarea romană "Brucla". Prima menționare documentară datează din 1293, când populația era alcătuită în majoritate de sași. În documentele medievale, localitatea Aiud apare sub denumirile Enietten sau Engeten (în dialectul săsesc Angeten sau Anjet) și, uneori, ca Strassburg. În anul 1437, în cursul răscoalei de la Bobâlna, Aiudul fost ocupat de răsculați. În timpul reformei
Aiud () [Corola-website/Science/296991_a_298320]
-
de stejar, din copacii care se aflau în curtea bisericii, din care au fost făcuți pereții bisericii. Formă lăcașului de cult este simplă, de navă, cu absida altarului haxagonală, la fel și cea a pronaosului, cu acoperiș înalt; bârnele care alcătuiesc pereții sunt încheiate până la bolta, cu cheotori bisericești, netede, si brâu median. Fiecare bolta din naos, pronaos, altar este octogonala și are în partea superioară o trapa acționata pe scripeți de lemn, folosită pentru aerisire. În altar există și două
Dorohoi () [Corola-website/Science/296983_a_298312]
-
metri la nord și 5 metri la sud. Zona corespunde punctului de întâlnire a provinciilor fizico-geografice est, sud și central-europeană. Cea mai importantă unitate este Lunca Dunării ce se întretaie aici cu Lunca Prutului și Lunca Siretului. Lunca Siretului este alcătuită din brațe despletite ale cursului Siretului, din brațe părăsite sub formă de belciuge, ostroave incipiente și ostroave vechi sau grinduri. Dat fiind faptul că județul Galați reprezintă o poartă spre nord-est și spre sud-vest, el se găsește sub influența maselor
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
iar copii lor învață la Școala 28. Nu s-au organizat în asociații dar au la nivel de școală câteva manifestări culturale. În Galați au mai rămas câțiva urmași ai turcilor ce erau așezați prin zonele Dunării, dar majoritatea care alcătuiește astăzi comunitatea turcă din Galați sunt veniți de după revoluție, mulți dintre ei afaceriști, căsătoriți cu românce și care sprijină proiecte culturale și tradiții turcești. De curând s-a făcut un documentar despre Mărturiile civilizației turce la Galați. Sunt planuri pentru
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
din 6 iunie 1830, orașul a fost administrat de o Comisie Orășănească formată din spătarul Dumitrache Codreanu, paharnicul Paraschiv Șerban și paharnicul A Oaprișan. Se mai numea și Comisia Poliției. În decembrie 1831, comisia a fost înlocuită de Sfatul Municipal, alcătuit din 3 membri. Primul sfat la Galați a fost alcătuit din Petrache Altântovici, Iordachi Mantu, Ioan Siminovici (aleși în 1832). Prima lege comunală, privind organizarea și administrarea comunelor urbane, cu adevărat modernă, a fost promulgată în 1864. În baza acestei
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Comisie Orășănească formată din spătarul Dumitrache Codreanu, paharnicul Paraschiv Șerban și paharnicul A Oaprișan. Se mai numea și Comisia Poliției. În decembrie 1831, comisia a fost înlocuită de Sfatul Municipal, alcătuit din 3 membri. Primul sfat la Galați a fost alcătuit din Petrache Altântovici, Iordachi Mantu, Ioan Siminovici (aleși în 1832). Prima lege comunală, privind organizarea și administrarea comunelor urbane, cu adevărat modernă, a fost promulgată în 1864. În baza acestei legi, au fost aleși primarii și președinții de comisii interimare
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
niveluri, este prevăzut cu o cameră pentru ascunderea valorilor, cu două metereze și o ușă de acces, probabil, spre un balcon. Al doilea nivel era prevăzut cu ferestre și metereze. Un alt element de apărare la "Precista" este podul întărit, alcătuit din două părți, una deasupra naosului și a doua deasupra altarului. Podul este prevăzut cu 28 de metereze. În zidărie, printre rândurile de cărămidă, este folosită piatra, tehnica nefolosită la alte biserici moldovenești ridicate în aceeași perioadă. Biserica ,Precista" a
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
elemente ale bisericii sunt catapeteasma și icoanele. Pictura originală nu se mai pastrează. Este singura sinagogă rămasă în municipiu. A fost renovată de curând. Există de peste 45 de ani. Este un teatru de repertoriu cu profil dramatic, cu trupă permanentă alcătuită din 25 de actori, 2 regizori, un scenograf. Pentru realizarea producției teatrul apelează de asemenea la colaboratori prestigiosi pe plan național - regizori, scenografi, compozitori. Teatrul are ateliere de productie proprii; sala proprie cu 300 de locuri, cu scenă de tip
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
Eternitatea. Este extrem de curat, toate mormintele sunt îngrijite exemplar și este "dotat" și cu o cutie poștală, pentru a putea ține legătura cu comunitatea germană din oraș, care se îngrijește de monument și de morminte. Pe plăcile de marmură care alcătuiesc ansamblul monumental sunt scrise toate numele soldaților nemți. Se află aproape de mausoleul Armatei Române, este mult mai mic și găzduiește între gardurile lui, aproximativ 15 morminte ale soldaților francezi morți pe câmpurile Galațiului. Se găsește tot în Cimitirul Eternitatea. Are
Galați () [Corola-website/Science/296943_a_298272]
-
vedere economic, ocupă aproximativ 170 km². Cărbunii de aici sunt de vârstă terțiară și se găsesc la Lupeni, Uricani, Vulcan, Petrila, Aninoasa, Lonea, Paroșeni, Livezeni, Taia, etc. Referindu-ne la stratigrafia acestui bazin, menționăm că sedimentele care-l formează sunt alcătuite dintr-un orizont bazal de conglomerate, calcare, nisipuri argiloase de culoare roșcată, acoperite la rândul lor de șisturi argiloase și grezoase vărgate. Grosimea acestui orizont este de aproximativ 100-125 m și apare la zi în sudul și estul acestui bazin
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
de aproximativ 300 m, format din blocuri de gresii și strate de argilă, dintre acestea găsindu-se stratele de cărbuni mai ales în partea inferioara a orizontului. Orizontul superior, care are și el o grosime de cca 300 m, este alcătuit din gresii, conglomerate, nisipuri și argile și nu cuprinde resturi organice. Cărbunii din Bazinul Văii Jiului, considerați în trecut drept cărbuni bruni, potrivit clasificării internaționale în vigoare, sunt repartizați astăzi la grupa huilei.
Petrila () [Corola-website/Science/296993_a_298322]
-
iazurile de la Fetești, Moara, Bunești sau Siminicea). În fundamentul orașului, la adâncimea de 1500 metri, se găsește scufundată marea unitate geostructurală a Platformei Ruse, acoperită de depozite sedimentare necutate, de vârstă paleozoică, mezozoică și terțiară, cele mai noi straturi care alcătuiesc relieful actual fiind de vârstă sarmatică și cuaternară. Structurile depozitelor sarmatice (gresii și calcare oolitice) reflectă regimul de platformă. Straturile sunt necutate, cu o ușoară înclinare sub 1° de la nord-vest către sud-est. În zona vetrei orașului relieful este și mai
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
decembrie 2011. Dat fiind faptul că Suceava, fiind municipiu de rang II, nu poate avea o zonă metropolitană în adevăratul sens al cuvântului, s-a recurs la o organizare sub forma unei asocieri, denumită Asocierea „Zona Metropolitană Suceava”. Ea este alcătuită din municipiul Suceava și următoarele localități: Orașul: Comunele: Comuna Șcheia, deși se învecinează cu municipiul Suceava, iar teritoriile intravilane ale celor două localități sunt practic unite, nu face parte din zona metropolitană, în urma refuzului autorităților locale din Șcheia de a
Suceava () [Corola-website/Science/296956_a_298285]
-
de pământ era „Societatea de comerț și industrie a petroleului Moinești-Tazlău-Solonțul”. La acea vreme, pe teritoriul actual al municipiului mai funcționau și comunele Văsâești (în aceeași plasă) și Valea Arinilor (în plasa Trotușul a aceluiași județ). Comuna Valea Arinilor era alcătuită din satele Lucăcești (reședința), Valea Arinilor, Tazlău, Chiliile, Asău și Gârlele, cu o populație totală de 2833 de locuitori. Existau și aici 16 fierăstraie de apă, 14 fabrici de petrol, o fabrică de cherestea cu aburi, două școli mixte (la
Moinești () [Corola-website/Science/296998_a_298327]
-
hidrofile lemnoase (salcie, plop, arin) și ierboase (rogoz, pipirig, piciorul cocoșului, coada calului, izmă). În sud-estul localității crește laleaua pestriță, iar spre vest, dincolo de zonele joase ale depresiunii, apar pădurile cu floră și faună specifice. Aici predomină pădurile de conifere, alcătuite din molid, brad, pin, zâmbru, lariță și mesteacăn. Prima atestare documentară a localității Rădăuți apare într-un hrisov din data de 16 noiembrie 1393, din timpul domniei lui Roman I (1391-1394). Existența localității este însă mult mai veche, în aceste
Rădăuți () [Corola-website/Science/296987_a_298316]
-
Băicoi era o comună rurală, formată din satele Băicoi, Cotoiu, Tufeni și Găgeni, totalizând 3257 locuitori. În comună se aflau 2 biserici (una zidită de localnici, alta de principesa Trubetzkoi), și o școală datând de la 1856. Restul localităților orașului actual alcătuiau comuna Țintea, ambele comune făcând parte din plasa Filipești a județului Prahova. Tot atunci, comuna Țintea avea în componență satele Țintea, Dâmbu și Liliești, totalizând 1240 de locuitori. Ea avea atunci o școală și trei biserici, precum și o pepinieră de
Băicoi () [Corola-website/Science/297014_a_298343]
-
propunerea de a strânge într-un singur loc toate artefactele arheologice ce vor fi găsite pe teritoriul orașului. Urmare a acestui demers, până în primul război mondial vor începe primele cercetări arheologice conduse de Prof. arheolog A.T. Laurian, când se alcătuiește un plan cu zone protejate ale orașului (ce nu va fi respectat), va lua ființă Societatea de Istorie și Arheologie ce avea ca scop „a face ceva în folosul comun, fiindcă muzeul ce avem să ființăm este declarat de la început
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
găsești decât departe, sus, în amontele fluviului". Începând cu 1909 și până în 1911, generalul Alexandru Averescu preia comanda Diviziei 1 de Infanterie cu garnizoana în Turnu Severin. Izbucnind Războaiele balcanice (1912-1913), la 28 Iulie 1913, o parte din membrii delegației (alcătuită din dl Pacici, dl Panas, generalul Vukotici, generalul Coandă și colonelul Cristescu) pentru Pacea de la București din 10 august 1913, sunt primiți în portul Severinului cu aclamații. La 28 iulie 1914 Imperiul Austro-Ungar atacă Serbia. Începe Primul Razboi Mondial. La
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
locuitorilor sunt ortodocși (90,79%). Pentru 7,77% din populație, nu este cunoscută apartenența confesională. În 1899, 5% din populația orașului sunt evrei. Comunitatea ebraică din Turnu Severin, constituită din evrei veniți din Bulgaria, Serbia, Grecia, Turcia și Austro-Ungaria, era alcătuită în două rituri religioase: (ritul "spaniol"), sefarad, și (ritul "german"), așkenaze. Încă dinaintea constituirii orașului modern, evreii erau prezenți și în Cerneți, stabiliți din 1829. În 1910, în Turnu-Severin erau înregistrați 172 de negustori evrei, 3 croitori, 1 dulgher și
Drobeta-Turnu Severin () [Corola-website/Science/296950_a_298279]
-
simetric cu maghiarul "Balázsfalva" (Blașfalău, aidcă satul lui Balázs). Până la Unirea Transilvaniei cu România, Blajul a fost printre puținele orășele din Ardeal , alături de Năsăud, cu o populație majoritar românească. La început secolului al XVII-lea populația localității era redusă, fiind alcătuită la 1650, anul primului recensământ, din membrii celor 20 de familii de rândași ai curții nobiliare. Intrat în posesiunea magnatului Apafi, Blajul a trecut, după moartea principelui Mihai Apafi al II-lea, în stăpânirea statului, care l-a cedat în
Blaj () [Corola-website/Science/297009_a_298338]
-
din țară, cu care comunică, atât prin calea ferată Calafat-Golenți, cât și prin moderna șosea asfaltată 55A. La sud și sud-est, orașul se învecinează cu localitățile Smârdan și Ciupercenii Noi, ambele înființate la sfârșitul secolului trecut și care în prezent alcătuiesc o singură comună - Ciupercenii Noi. Din punct de vedere fizico-geografic, orașul se găsește situat într-o regiune de șes, respectiv în Câmpia Română și anume la extremitatea sud-vestică a Câmpiei Olteniei, mai exact în Câmpia Băileștilor. Câmpia Română (a Dunării
Calafat () [Corola-website/Science/297011_a_298340]
-
Banat, a răspuns deciziilor lui Otto Roth astfel: ""Noi, românii, nu putem primi propunerea domnului Otto Roth. Aspirațiile neamului nostru ne îndeamnă să urmăm altă cale. Vom constitui Consiliul nostru național."" Fruntașii românilor părăsesc consfătuirea și, într-o întrunire separată, alcătuiesc Consiliul Militar Național Român, având ca președinte pe dr. Aurel Cosma. Tot în ziua de 31 octombrie s-a constituit Sfatul Național Militar al Șvabilor din Banat, având ca lider pe locotenentul colonel Albert Fuchs. În seara de 31 octombrie
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
considerare Rusia și Georgia, Catedrala din Timișoara ocupă locul opt în lume. În perioada interbelică se construiesc și noi cartiere de vile în jurul centrului, unde se resimte influența stilului modern interbelic, a stilului brâncovenesc sau chiar francez. Aleea personalităților este alcătuită din 24 de busturi de bronz: de la Carol Robert de Anjou, care și-a stabilit capitala la Timișoara, la comandanți de oști, primari, precum și medici, ingineri, scriitori, muzicieni și artiști, care au contribuit la dezvoltarea orașului și renumele regiunii Ordinea
Timișoara () [Corola-website/Science/296958_a_298287]
-
pe fond albastru, este reprezentată o construcție religioasă simbolizând mănăstirea "Sfinții Voievozi", iar pe câmpul din stânga jos, pe fond roșu, este plasat un pergament desfășurat, purtând un sigiliu. Scutul este timbrat în partea superioară de o coroană murală de argint, alcătuită din șapte turnuri crenelate, însemn specific al centrelor urbane - municipiu reședință de județ. Spre sfârșitul secolului al XIX-lea, începutul secolului al XX-lea, Slobozia începuse să capete alură de comună urbană, datorită dezvoltării economice care a determinat și progresul
Slobozia () [Corola-website/Science/296947_a_298276]