41,330 matches
-
latină. Ideile sale au fost preluate de ardelenii aflați în lupta pentru emancipare. Către sfârșitul secolului al XVIII-lea, Inocențiu Micu-Klein și corifeii Școlii Ardelene i-au preluat ideile. Stolnicul Constantin Cantacuzino (1640-1714) în lucrarea "Istoria Țării Românești" afirmă existenței conștiinței romanității la români, susținând că românii cred că sunt urmași ai romanilor și se mândresc cu această descendență glorioasă. Reprezentanții Școlii Ardelene s-au pronunțat pentru originea latină a poporului român, dar au susținut dispariția prin exterminare și alungare a
Originile românilor () [Corola-website/Science/297296_a_298625]
-
fluviului. Comerțul sud-dunărean s-a intensificat după cucerirea Bulgariei de către turci. Este de menționat faptul că Mircea interzice prin dispozițiile sale să fie luate despăgubiri de la compatrioții negustorilor datori, precum era obiceiul în evul mediu. Prin titlul său, Mircea avea conștiința că este un domnitor și stăpânitor ortodox, ales de Dumnezeu și uns de Biserica Răsăritului. Prin această formulare era subliniată și independența țării, căci domnitorul fusese pus pe tronul său de către singur Dumnezeu, prin hotărârea adunării elective, nu de vreun
Mircea cel Bătrân () [Corola-website/Science/297281_a_298610]
-
mai mult timp literaturii, dar, atâta cât este, opera lui de critic marchează profund una dintre cele mai înfloritoare epoci din istoria literaturii române: perioada marilor clasici. Rolul Junimii, al lui Maiorescu însuși, este legat de creația și impunerea în conștiința publicului a unor scriitori ca Eminescu, Creangă, Caragiale, Slavici, Duiliu Zamfirescu și alții. În privința comportării, a felului de a fi i s-a reproșat lui Maiorescu răceala, lipsa pasiunii, atitudinea olimpiană, care părea să ascundă un suflet uscat; este celebră
Titu Maiorescu () [Corola-website/Science/297354_a_298683]
-
s-a datorat studenților români care activau la Budapesta în cadrul Societăți „Petru Maior”: Al. Ciura, semnatarul articolului „În loc de program” din primul număr, și Goga, cel care în 1933 a afirmat că titlul revistei „era înrudit cu starea sufletească și cu conștiința literară din acele vremi”. Majoritatea creațiilor incluse de Goga în volumul "Poezii" (1905) au apărut în revista "Luceafărul", în paginile căreia poetul s-a afirmat ca talent literar autentic. În 1904 a apărut în "Luceafărul" (an III, nr. 4, 15
Octavian Goga () [Corola-website/Science/297356_a_298685]
-
au adâncit sensibilitatea poetică a contemporaneității. În România, suprarealismul a fost teoretizat și practicat de revistele Alge și urmuz. Suprarealismul urmărea prin programul său pătrunderea artei în planul subconstientului, al visului, al delirului în care spațiile umane scapă de controlul conștiinței. Generația a doua a suprarealiștilor români D.Trost și Gherasim Luca scriu și publică diverse manifeste, astfel încât curentul, care-și consumase in anii treizeci vigoarea la Paris, în 1947 își mută capitala la București. Cel mai de seamă poet suprearealist
Suprarealism () [Corola-website/Science/297390_a_298719]
-
în comparație cu vioara. Într-un articol prilejuit de debutul recent al sezonului muzical bucureștean din 1936, în care George Enescu avea programate 10 recitaluri, patru concerte simfonice și șase camerale, cronicarul Mihail Sebastian scria: „George Enescu impune respectul artei, o înaltă conștiință a valorilor, o mare disciplină a muncii. [...] Extraordinar artist, Enescu este, deopotrivă, un excepțional educator. Vocația sa dirijorală se vede că răspunde nu numai necesității de exprimare personală, dar și unei nevoi de a transmite celorlalți o tehnică de lucru
George Enescu () [Corola-website/Science/297377_a_298706]
-
o denumire foarte veche, preistorică, de origine geto-dacă sau proto-românească . În 1538 cetatea Tighina este cucerită de turci, care o redenumesc Bender - cuvânt de origine persană ce semnifică: "„port”", "„oraș portuar”", "„oraș fluvial”", "„loc de acostare a navelor”". Totuși, în conștiința neamului românesc străvechea localitate a rămas memorabilă peste veacuri cu denumire Tighina. Acest nume și-a găsit confirmarea documentară și a circulat în graiul populației locale timp de secole . Moldovenii nicicând nu i-au zis Bender, ci au continuat să
Tighina () [Corola-website/Science/297400_a_298729]
-
d nu se referă cu predilecție la război și religie, derivă în general de la verbul „a depune efort”. Djihad se face cu inima, prin cuvânt, cu mâinile și cu sabia Există două tipologii ale djihadului: cel major ( dus în planul conștiinței), fiind compus din djihad moral ( individual și comunitar) și spiritual ( ascetism, misticism), și cel minor ( dus în plan existențial - lupta armată) și este compus din djihad intern și extern ( ofensiv și defensiv). Se considera că războiul cu sabia era cel
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
și comunitar) și spiritual ( ascetism, misticism), și cel minor ( dus în plan existențial - lupta armată) și este compus din djihad intern și extern ( ofensiv și defensiv). Se considera că războiul cu sabia era cel mai puțin elevat, iar djihadul în cadrul conștiinței era cel mai meritoriu. Islamologii occidentali consideră că djihad-ul nu a fost niciodată un fenomen pur religios, ci mai degrabă o ideologie folosită de clasa politică din statele musulmane, din epoca timpurie a Islamului până în zilele noastre. Ideologia politică otomană
Imperiul Otoman () [Corola-website/Science/297279_a_298608]
-
națională. Apoi, sintagma „renaștere nordică” a fost folosită pentru a desemna ceva distinct de cea italiană, comparând calitatea unei opere cu cea a maeștrilor italieni, dar văzută în antiteza. Se poate spune că după publicarea Vieților, artiștii au lucrat având conștiința unei istorii bazate pe un canon. Moștenirea Renașterii: diferență față de canon tratată că deviație sau înapoiere Există studii care tratează opera artiștilor italieni nu ca expresie a geniului individual, ci a geniului națiunii sau chiar al rasei, l’opera dell
Istoriografia de artă și canonul occidental () [Corola-website/Science/296074_a_297403]
-
unei pături intelectuale alienate față de locul și de oamenii dintre care provin. Trăind într-un orizont de așteptare orientat spre Vest, comparându-se în permanență cu occidentalul, această clasă instruită și doar uneori înstărită a dezvoltat în timp o dublă conștiință (adică o nevroză indusă prin cultură), ale cărei consecințe politice se resimt din plin. Celebrarea națiunii, de cealaltă parte, reprezintă doar o altă fațetă a aceluiași fenomen, câtă vreme națiunea a fost principalul vector pentru internalizarea matricei imperiale și a
De aici, de la margine: pentru o metodă decolonială în discursurile culturale din România () [Corola-website/Science/296077_a_297406]
-
Times New Român,șerif;"><spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, programul care își propunea să revoluționeze cultură pe trei fronturi: în munca (prin contopirea artistului și muncitorului), in viata de zi cu zi (acasă și la muncă) și în conștiința maselor (prin construirea conștiinței revoluționare) (Zenovia Sohor). Această viziune a dat naștere la o serie de experimente radicale, în care piese cu subiecte inspirate din istoria luptei revoluționare (greve, proteste etc.) au fost jucate de echipe de artiști proveniți exclusiv
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
spân style="font-size: medium;"><spân lang="ro-RO">, programul care își propunea să revoluționeze cultură pe trei fronturi: în munca (prin contopirea artistului și muncitorului), in viata de zi cu zi (acasă și la muncă) și în conștiința maselor (prin construirea conștiinței revoluționare) (Zenovia Sohor). Această viziune a dat naștere la o serie de experimente radicale, în care piese cu subiecte inspirate din istoria luptei revoluționare (greve, proteste etc.) au fost jucate de echipe de artiști proveniți exclusiv din rândurile muncitorilor, care
Teatru proletar în Germania și Uniunea Sovietică () [Corola-website/Science/296106_a_297435]
-
de tratare al compoziției monumentale e deplină în tabloul cu episodul în care apare rolul Anei Ipătescu în Revoluția de la 1848; (...) Pe figură și în gesturile ei se ghicește o hotărâre de neînfrânt. Energia ei impetuoasa, elanul ei, izvorăsc din conștiința legăturii cu masele. Gura ei întredeschisa pronunța desigur cuvinte de îndemn, care au un efect imediat în sufletul celor care o înconjura. Figurile acestora, pline de vitalitate, ca și cea a eroinei, de altminteri, sunt admirabil desenate, „pe caracter” cum
Gen, tradiție și realism socialist - studiu de caz, Ana Ipătescu (1) () [Corola-website/Science/296104_a_297433]
-
să vrea să stea aici? Dacă acolo că refugiat, azilat, emigrant, iti dădea ceva care nu era standard, te revoltai, știi? Nu li se părea aiurea să te revolți. Standarde normale, egale cu ale nemților. Așa că sunt foarte grijulii. Au conștiința că așa trebuie să facă, nu? Muncă Am stat la Husum, la granița cu Danemarca, aproape un an, timp în care primeam banii ăștia (180 de mărci), dar nu îți ajungeau pentru că nu îți ajungeau. Trebuia să trimiți și acasă
Te așteptai să-ți dea ce e mai bun () [Corola-website/Science/296092_a_297421]
-
în volumul semnat de Svetlana Aleksievici.</p> „Femeile noastre trebuie să fie mai puternice decât bărbații.” Nu doar că în Vremuri second-<b>h</b><b>and</b> vorbesc mai mult femeile, dar în cazul multora dintre vorbitoare, apare clar conștiința unui destin comun, a cărui specificitate ține în primul rând de apartenența de gen:</p> ” Am înțeles că o femeie poate vorbi despre umilințele ei, dar un bărbat nu, unei femei îi e mai ușor să recunoască, fiindcă undeva, în
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
au fost înșelați în anii '90 creează coeziune prin declanșarea un reflex autocritic nemilos. Ne-am vândut țara (sau „am dat socialismul”) pe cârnați, jeanși, banane, haleală etc. sunt afirmațiile care apar probabil cel mai des în mărturiile protagoniștilor, alături de conștiința unui fel de raportare fantasmatică la vremurile noi care se anunțau: Primele reviste glossy le-am citit ca pe clasici, cu credința pioasă că sub coperta aceea, între foile acelea, se afla o viață minunată.”( p.166) Uneori, această raportare
Vremuri Second-Hand, de Svetlana Aleksievici – Istorii afective, de revendicat () [Corola-website/Science/296112_a_297441]
-
Scriitorilor pe anul 1971. În 1974 este ales membru corespondent al Academiei Române. Apare ediția a doua a romanului " Marele singuratic" în 1976, iar în 1977 publică "Viața ca o pradă", un roman autobiografic amplu care are drept temă principală cristalizarea conștiinței unui artist. În 1980, la editura pe care o conducea, publică ultimul său roman: "Cel mai iubit dintre pământeni". Între 1975 și 1980 locuiește în București pe strada (pictor) Alexandru Romano nr.21. Pe 16 mai 1980 moare la vila
Marin Preda () [Corola-website/Science/297558_a_298887]
-
memoria genocidurilor din trecut (genocidul sclavagist, genocidul colonialist, genocidul armenilor din 1915-1918, genocidul grecilor din Anatolia în 1923, genocidul comunist), izbindu-se de indiferența generală a Occidentului față de aceste genociduri, se arată iritat de prezența „doar” a memoriei Holocaustului în conștiința colectivă a țărilor apusene. Intrând într-o logică de „punere în concurență” a memoriei genocidurilor, Goma a început să militeze pentru „asumarea responsabilității evreilor pentru crimele comise contra românilor” și se declară împotriva „distorsionării istoriei în vederea instituirii unui mit exclusiv
Paul Goma () [Corola-website/Science/297562_a_298891]
-
prozatorilor români", poate cea mai cunoscută și mai comentată dintre cărțile sale, un exemplu de analiză stilistică în care este anticipată acribia formalismului sau a structuralismului. În 1942 publică la Editura Cugetarea volumul "Introducere în teoria valorilor, întemeiată pe observația conștiinței". După reforma învățământului din 1947 este scos de la catedra sa de Estetică și preia cursul de istorie a literaturii universale, devenind un precursor al comparatismului literar de la Facultatea de Litere a Universității din București. Între 1946 și 1947 a fost
Tudor Vianu () [Corola-website/Science/297566_a_298895]
-
s-ar fi produs, observând că destule versuri, sintagme sau poezii rămân neînțelese. Unicitatea lui Eminescu, poet al visului dublu, teurgic și mitologic n-a mai fost repetată de nimeni și niciodată". Acest univers mirific va fi mereu prezent în conștiința criticului și atunci când va comenta lirica secolului XX, care se îndruma pe alte căi decât ale romantismului eminescian. Deși orientat spre modernism, Streinu îi acordă lui Al. Macedonski un spațiu destul de limitat în cadrul capitolului Orientarea estetizanta din Istoria literaturii române
Vladimir Streinu () [Corola-website/Science/297567_a_298896]
-
politice. Din 1990 devine director și editorialist al revistei România Literară. Cronicar al revistei "Contemporanul" din 1962 până în 1972, perioadă din care datează textele în care „limbajul, marcat de aceleași poncife ale dogmatismului, capătă o notă personală“ („Poeții noștri au conștiința că exprimă un umanism superior și, din această perspectivă, ei simt nevoia să reconsidere universul, traducând în mari simboluri ideile, valorile etice ale comunismului... etc.“, „Laudă creației“, "Contemporanul", nr. 44, 1. nov. 1963), demonstrează același M. Nițescu. Cronicar al revistei
Nicolae Manolescu () [Corola-website/Science/297568_a_298897]
-
realismului sau naturalismului, o căutare a unei realități psihologice sau spirituale, iar nu o înregistrare a unor evenimente exterioare surprinse în secvența lor logică. În roman, termenul este legat de operele lui Franz Kafka sau James Joyce (vezi: tehnica fluxului conștiinței, "stream of consciousness"). În teatru, August Strindberg este considerat un precursor al mișcării expresioniste, deși termenul poate fi aplicat unui grup de dramaturgi germani din primele decenii ale secolului al XX-lea, incluzând pe Georg Kaiser, Ernst Toller și Frank
Expresionism () [Corola-website/Science/297586_a_298915]
-
fost să se petreacă în anii de demult, dar și din grija ca aceștia să nu rămână "„asemenea fiarelor și dobitoacelor celor mute și fără minte“". E de accentuat importanța pe care o acordă cronicarul istoriei în trezirea și creșterea conștiinței naționale a poporului, "Letopisețul Țării Moldovei" constituind începutul istoriografiei în limba română. Versiunea originală a circulat într-un mediu foarte restrâns și s-a pierdut foarte de timpuriu, la baza tuturor copiilor ulterioare din a doua jumătate a sec. al
Grigore Ureche () [Corola-website/Science/297577_a_298906]
-
protest al „tinerilor furioși” împotriva unei lumi ieșite din matcă, debusolate, care își consumă energiile haotic, într-o enormă dezlănțuire de forțe. imaginea „omului profilat pe cer”, reprezentând infernul existenței umane, este a unei ființe telurice uriașe, emanație a adâncurilor conștiinței, hrănită din toate atrocitățile veacului. Ca și în alte poeme, apocalipsul pe care îl anunță poetul nu este întâmplător, el constituie reacția lui intimă în fața unui univers compact, de o grea materialitate. Există și reacția contrară, mai ales în poeziile
Ion Caraion () [Corola-website/Science/297588_a_298917]