40,856 matches
-
să le exacerbeze: autoritățile „marxiste” sprijinite de sovietici la Kabul n-au servit prestigiul Moscovei În lumea islamică, nici acasă și nici peste hotare. Pe scurt, Afganistanul a fost o catastrofă pentru Uniunea Sovietică. Impactul său traumatizant asupra unei Întregi generații de soldați a ieșit la lumină abia mai târziu. La Începutul anilor ’90 se estima că unul din cinci veterani ai războaielor afgane era alcoolic; mulți alții, incapabili să găsească slujbe stabile În Rusia postsovietică, au intrat pe orbita organizațiilor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
la funeraliile lui Andropov din februarie 1984 abia a reușit să-și termine cuvântarea. Treisprezece luni mai târziu s-a stins și el. Moartea În succesiune rapidă a trei vechi comuniști, toți născuți Înainte de primul război mondial, era simptomatică: dispărea generația de nomenclaturiști cu amintiri directe despre originile bolșevice ale Uniunii Sovietice, cu vieți și cariere mutilate de Stalin. Ei moșteniseră și supervizaseră un aparat birocratic autoritar și gerontocrat, a cărui prioritate decisivă era propria supraviețuire: În lumea În care crescuseră
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
partidului, fiind pe rând prim-secretar al Tineretului Comunist din regiunea Stavropol În 1956, secretar regional al comitetului organizațiilor de partid din fermele de stat și membru ales al Sovietului Suprem În 1970. Noul lider Întruchipa sentimentele multor comuniști din generația sa: fără a critica vreodată fățiș partidul sau politica acestuia, el a fost profund afectat și stimulat de revelațiile anului 1956; mai târziu, și-a văzut așteptările Înșelate de greșelile epocii Hrușciov și a fost dezamăgit de represiunea și inerția
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
că, la Începutul anilor ’50, ca student la Facultatea de Drept a Universității din Moscova, fusese prieten apropiat cu Zdenìk Mlynáø, care a jucat apoi un rol central În Primăvara de la Praga din 1968. Dar, ca toți comuniștii reformiști din generația sa, Gorbaciov era În primul rând un comunist și abia după aceea un reformator. Într-un interviu din februarie 1986 acordat ziarului comunist francez L’Humanité, declara că, pentru el, comunismul lui Lenin rămâne un ideal splendid și fără pată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
tiranie totalitară criminală. În monumentalele cartiere de locuințe construite de Hrușciov, cele mai multe familii sovietice locuiau acum, cu chirii mici, În propriile lor apartamente. Deși urâte și ineficiente, acestea le asigurau oamenilor de rând un grad de intimitate și securitate necunoscut generațiilor anterioare: ei nu mai erau chiar atât de expuși informatorilor și nu mai riscau să fie denunțați autorităților de rude sau colocatari. Pentru cei mai mulți, epoca terorii trecuse și, cel puțin În generația lui Gorbaciov, arestările În masă și epurările de
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
rând un grad de intimitate și securitate necunoscut generațiilor anterioare: ei nu mai erau chiar atât de expuși informatorilor și nu mai riscau să fie denunțați autorităților de rude sau colocatari. Pentru cei mai mulți, epoca terorii trecuse și, cel puțin În generația lui Gorbaciov, arestările În masă și epurările de partid erau de neconceput. Pentru a scăpa din strangularea exercitată de aparatul de partid și a-și continua planurile de restructurare economică, secretarul general a recurs la glasnost - „transparență” -, adică a Încurajat
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
milioane de metri cubi de reziduuri nucleare au fost deversate În bazinul hidrografic al Uralilor, contaminându-l pentru decenii Întregi. Zece mii de oameni au fost evacuați și 23 de sate rase cu buldozerele. Reactorul de la Celiabinsk făcea parte din prima generație de instalații nucleare sovietice și fusese construit prin muncă forțată Între 1948 și 195111. Alte catastrofe ecologice de o amploare asemănătoare erau poluarea Lacului Baikal, distrugerea Mării Aral, scufundarea În Oceanul Arctic și Marea Barents a navelor cu propulsie atomică ieșite
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
fost nu numai costisitoare, ci și inadecvată: așa cum explicase Gorbaciov În octombrie 1986, În cursul unei vizite În Franța, „ideologia” nu era o bază adecvată pentru politica externă. Acest punct de vedere reflecta recomandările făcute lui Gorbaciov de o nouă generație de experți sovietici În afaceri externe, Îndeosebi de colegul său Aleksandr Iakovlev, care Înțelesese că URSS putea exercita un control mai eficient asupra relațiilor sale externe prin concesii bine calculate decât printr-o confruntare zadarnică. În comparație cu problemele insolubile pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
ne surprindă. După cum am văzut, Gorbaciov fusese de la bun Început un „comunist reformist”, deși unul cu totul neobișnuit: el susținea nevoia de schimbare și reînnoire, dar ezita să atace premisele fundamentale ale sistemului În care se formase. Ca mulți din generația sa, În URSS și nu numai, el credea sincer că singurul mod de a ameliora situația era o reîntoarcere la „principiile” leniniste. Ideea că Însuși proiectul leninist ar putea fi de vină nu a fost acceptată de liderul sovietic decât
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
siguranță, să obțină eventual puțină popularitate și, mai presus de toate, să câștige suficient timp pentru a propune un program de „reforme”. La urma urmei, Zidul a fost deschis cu același scop cu care fusese ridicat și Închis cu o generație În urmă: pentru a opri o hemoragie demografică. Această tactică disperată a avut succes În 1961 și, Într-un anumit sens, și În 1989: surprinzător de puțini est-germani au rămas În Berlinul de Vest sau au emigrat În Germania Federală
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
care nu putea și nu trebuia să fie resuscitat. În Ungaria, Fidesz a fost inițial conceput după chipul și asemănarea liderului său de 26 de ani, Viktor Orbán: un partid politic al celor sub 30 de ani32. Amintirile și iluziile „generației Dubček” nu erau Împărtășite de copiii lor, care nu manifestau nici un interes pentru 1968 sau salvarea „părților bune” ale RDG. Noua generație nu voia să ofere alternative radicale la guvernare sau să provoace puterea la dialog, ci să scape pur
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
de 26 de ani, Viktor Orbán: un partid politic al celor sub 30 de ani32. Amintirile și iluziile „generației Dubček” nu erau Împărtășite de copiii lor, care nu manifestau nici un interes pentru 1968 sau salvarea „părților bune” ale RDG. Noua generație nu voia să ofere alternative radicale la guvernare sau să provoace puterea la dialog, ci să scape pur și simplu de ea. De unde aerul de carnaval remarcat În 1989 de unii observatori În Polonia și Cehoslovacia; din același motiv, revoluționarii
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
-o. Pe lângă intelectuali vest-germani ca Günter Grass și Jürgen Habermas, care se temeau pentru sufletul unei Germanii 8 reunite „mai mari”, mulți est-germani ce nu cunoscuseră altă patrie au Încercat sentimente confuze când Germania „lor” le-a fost furată. Două generații au crescut În RDG. Poate că nu credeau imaginile ei absurde, dar nu puteau fi surzi la propaganda oficială. Nu trebuie să ne surprindă că mult după 1989 copiii din școlile gimnaziale germane au continuat să creadă că trupele est-germane
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sociale. Deși mitul comunist al unității frățești impunea ca amintirile și confruntările din timpul războiului să fie uitate - cărțile de istorie din Iugoslavia lui Tito omiteau prudent războaiele civile sângeroase din trecutul țării -, această tăcere oficială a adus beneficii reale. Generația postbelică În formare a fost Încurajată să se considere „iugoslavă”, și nu „croată” sau „macedoneană”, iar mulți - mai ales dintre cei tineri, cei educați și cei din mediul urban În expansiune - au deprins obiceiul 1. Pe intelectualii mai tineri din
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
neglijat frecvent de inamicii lor). Deși nu Încape Îndoială că vechea practică otomană a naționalității definite prin religie lăsase urme (la slavii sudici ea a avut efectul de a exagera rolul creștinismului ortodox), ele erau din ce În ce mai atenuate. Deși iugoslavii din generația mai veche aveau În continuare prejudecăți (Franjo Tudjman, viitorul președinte al Croației, era de un ecumenism notoriu În această privință, disprețuindu-i fără deosebire pe sârbi, evrei și musulmani), singura discriminare generalizată din ultima vreme era probabil cea care-i
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sau vânzarea sectoarelor disfuncționale ale „economiei planificate”, conservând În paralel, cât mai mult timp posibil, caracteristicile care contau cel mai mult pentru populație: chirii ieftine, slujbe garantate, servicii sociale gratuite. Prima strategie era conformă cu teoremele pieței libere, dragi noii generații de economiști și oameni de afaceri postcomuniști. A doua era mai prudentă din punct de vedere politic. Problema era că ambele metode urmau să provoace suferințe și pierderi Însemnate pe termen scurt (și, probabil, și pe termen mai lung): În
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
unei instituții de mari dimensiuni și care știau ce au de făcut erau tot cadrele partidului: intelighenția, aparatul birocratic și nomenklatura. În mâinile acestor oameni stăteau, după 1989 ca și Înainte, destinele țărilor est-europene - cel puțin până la apariția unei noi generații postcomuniste. Însă acum ei aveau să acționeze În altă distribuție: În loc să lucreze pentru partidul unic, urmau să intre În diversele partide politice aflate În cursa pentru putere; și, În loc să fie angajați de stat, aveau să devină agenți independenți pe o
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
sfera vieții publice. Cea mai importantă ințiativă jurnalistică din statele postsovietice a fost apariția ziarelor dedicate publicării unor informații concrete: Fapte și Argumente În Moscova și Fapte În Kiev. Vârstnicii erau cei mai nepregătiți pentru tranziția spre o societate deschisă. Generația tânără era mai bine informată, datorită posturilor de televiziune și radio străine și, Într-o măsură tot mai mare, internetului. Tinerii votanți din Est erau astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
votanți din Est erau astfel mai cosmopoliți și chiar mai sofisticați, dar acest lucru provoca simultan o ruptură cu părinții și bunicii lor. La un deceniu de la declararea independenței, un sondaj făcut printre tinerii slovaci scotea la iveală prăpastia dintre generații. Tinerii erau complet rupți de trecutul de dinainte de 1989, despre care nu știau mai nimic. În schimb, se plângeau că În minunata lume nouă a Slovaciei postcomuniste părinții lor erau debusolați și neputincioși: ei nu le puteau oferi nici ajutor
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
1989, despre care nu știau mai nimic. În schimb, se plângeau că În minunata lume nouă a Slovaciei postcomuniste părinții lor erau debusolați și neputincioși: ei nu le puteau oferi nici ajutor și nici sfaturi copiilor lor. Această ruptură Între generații a avut pretutindeni consecințe politice: alegătorii mai bătrâni și săraci cedau periodic În fața farmecului partidelor care ofereau alternative nostalgice sau ultranaționaliste la noul consens liberal. Cum era de așteptat, această problemă era acută În unele regiuni ale fostei Uniuni Sovietice
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
publice (cel mult În simboluri ale tranziției), iar mulți dintre cei care au Încercat s-au dovedit ineficienți. Václav Havel a fost unica excepție, dar nici măcar el nu a reușit pe deplin. Cum spunea ironic Burke despre cu totul altă generație de revoluționari, „cei mai buni dintre ei erau doar teoreticieni”. Majoritatea erau complet nepregătiți pentru problemele politice și tehnice Încâlcite ale deceniului următor. De asemenea, erau complet nepregătiți pentru prăbușirea spectaculoasă a statutului public al intelectualității În general, pe măsură ce preferințele
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
dintre ei erau doar teoreticieni”. Majoritatea erau complet nepregătiți pentru problemele politice și tehnice Încâlcite ale deceniului următor. De asemenea, erau complet nepregătiți pentru prăbușirea spectaculoasă a statutului public al intelectualității În general, pe măsură ce preferințele cititorilor s-au schimbat și generația mai tânără s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor ’90, unele periodice odinioară influente ale vechii generații de intelectuali deveniseră, din păcate, marginale. Revista literară Zeszyty Literackie, editat la Paris de Barbara Toruñczyk (o exilată
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
nepregătiți pentru prăbușirea spectaculoasă a statutului public al intelectualității În general, pe măsură ce preferințele cititorilor s-au schimbat și generația mai tânără s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor ’90, unele periodice odinioară influente ale vechii generații de intelectuali deveniseră, din păcate, marginale. Revista literară Zeszyty Literackie, editat la Paris de Barbara Toruñczyk (o exilată poloneză din generația ’68) și mult admirat Înainte de 1989, jucase un rol major În dialogul cultural din Polonia. Acum, după ce revenise triumfal
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
s-a Îndepărtat de sursele tradiționale de informare și opinie. La mijlocul anilor ’90, unele periodice odinioară influente ale vechii generații de intelectuali deveniseră, din păcate, marginale. Revista literară Zeszyty Literackie, editat la Paris de Barbara Toruñczyk (o exilată poloneză din generația ’68) și mult admirat Înainte de 1989, jucase un rol major În dialogul cultural din Polonia. Acum, după ce revenise triumfal În capitala patriei eliberate, se lupta să-și păstreze cei 10.000 de cititori. Literární noviny, cel mai vechi și mai
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
-
comploturile, procesele-spectacol și persecuțiile din anii ’50 și, oricum, multe dintre victimele lor muriseră. Astfel de probleme, s-a spus, trebuiau lăsate mai bine În seama istoricilor, care aveau acum acces la arhive și puteau scrie povestea corect, spre folosul generațiilor viitoare. Dar, În ce privește deceniile poststaliniste, toată lumea era de acord că trebuia să aibă loc o răfuială publică cu crimele și criminalii cei mai sângeroși: liderii comuniști cehi care colaboraseră la Înăbușirea Primăverii de la Praga, polițiștii polonezi vinovați de asasinarea părintelui
[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]