42,154 matches
-
Criciova, Cornuțel și Zorile funcționează în biserici pre-existente, în timp ce pentru restul au fost construite clădiri noi, cu excepția celei de la Remetea Mică, care ține slujbele religioase în biserica romano-catolică din localitate. Bisericile ortodoxe ucrainene sunt biserici construite de credincioșii ucraineni după Revoluția din decembrie 1989. Slujbele bisericești sunt ținute în limba ucraineană, dar în satele în care sunt și români se slujește și se predică și în limba română. Ritul după care se slujește este ritul ortodox ucrainean cu calendarul pe stilul
Vicariatul Ortodox Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317450_a_318779]
-
evidența preoților noștri și nu au legături de jurisdicție cu noi”". În perioada regimului comunist, în anul 1963, au fost desființate școlile în limba ucraineană, bisericile ucrainene rămânând singurele instituții publice în care s-a vorbit în limba ucraineană. După Revoluția din decembrie 1989 și abrogarea actului de desființare a Bisericii Române Unite cu Roma, Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean a fost reînființat în 1996, cu sediul la Rădăuți. El a fost plasat în jurisdicția Episcopiei române unite a Maramureșului, cu sediul la
Vicariatul Greco-Catolic Ucrainean din România () [Corola-website/Science/317452_a_318781]
-
au provenit mai mulți preoți fie la Mănăstirea Teodoreni, fie la bisericile învecinate. Preotul Ioan Scriban, care a fost slujitor la Mănăstirea Teodoreni până la jumătatea secolului al XIX-lea, a avut patru copii: În urma unei epidemii de holeră izbucnite după Revoluția din 1848 au decedat mai mulți săteni din Burdujeni, printre care și preotul Ioan Scriban. Din cauza faptului că persoanele decedate de această boală nu erau primite pentru a fi înmormântate în cimitirul satului, familia Scriban a hotărât să doneze un
Biserica Sfânta Treime din Suceava () [Corola-website/Science/317467_a_318796]
-
Charles Edward a devenit major. Noul duce a continuat să folosească titlul britanic, Duce de Albany însă pentru că a ales să stea de partea germanilor împotriva britanicilor în Primul Război Mondial, titlurile sale britanice au fost retrase în 1919. După ce Revoluția germană din Noiembrie a dus la sfârșitul monarhiei în 1918, cele două ducate au devenit două state diferite și independente, Statul liber Coburg și Republica Gotha (mai târziu Statul liber Gotha). Dar liderii lor au crezut că noile țări nu
Saxa-Coburg și Gotha () [Corola-website/Science/321782_a_323111]
-
și prima sa declarație de presă făcută de către un nobil german de la izbucnirea războiului. El a spus: El a condus Armata a cincea până în noiembrie 1916, pe o perioadă de doi ani care a inclus Bătălia de la Verdun. După izbucnirea Revoluției germane din 1918 atât împăratul Wilhelm al II-lea cât și Prințul Moștenitor au semnat documentele de abdicare. Frederic Wilhelm a plecat în exil în insula Wieringen în Olanda. În 1923 s-a întors în Germania după ce a dat asigurări
Wilhelm, Prinț Moștenitor al Germaniei () [Corola-website/Science/321792_a_323121]
-
moral. Soțul Ceciliei a servit pe frontul de vest sub comanda directă a feldmareșalul Hindenburg. În ultima fază a războiului mari dificultăți au afectat poporul german. Pentru Cecilie, care prin mama ei avea legături de familie strânse cu curtea rusă, revoluția rusă din martie 1917 a afectat-o foarte mult. Unchii ei, Marii Duci Serghei, Nicolae și George au fost toți uciși. Situația politică și economică în ultimul an de război a devenit și mai fără speranță. La 6 noiembrie 1918
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
înfrângerea Germaniei la sfârșitul războiului. Cecilie cu copiii ei locuiau la Potsdam în timpul perioadei revoluționare. S-a mutat cu copii și cu soacra ei în siguranța relativă a Palatului Neues. Aici era când împărăteasa Auguste Viktoria și-a informat nora: "Revoluția a izbucnit. Kaiserul a abdicat. Războiul este pierdut". Fosta Prințesă Moștenitoare germană privea realist noua situație politică cu care se confrunta familia ei și Germania. Fosta împărăteasă a plecat în exil alăturându-se soțului ei. Cecilie era pregătită să facă
Ducesa Cecilie de Mecklenburg-Schwerin () [Corola-website/Science/321791_a_323120]
-
-lea al Germaniei și al primei lui soții, Ducesa Augusta Viktoria de Schleswig-Holstein. În timpul Insurecției de Paști de la Dublin, Irlanda din 1916 unii lideri republicani au vrut să-i acorde tronul Prințului Joachim. După declarația de independență a Georgiei în urma revoluției ruse din 1917, Joachim fost pentru scurt timp considerat de către reprezentantul german Friedrich Werner von der Schulenburg și regaliști georgieni ca un candidat la tronul georgian. Prințul Joachim s-a căsătorit cu Prințesa Marie-Auguste de Anhalt (1898-1983), fiica lui Eduard
Prințul Joachim al Prusiei () [Corola-website/Science/321831_a_323160]
-
văr primar al țarului Nicolae al II-lea. Ei au avut dificultăți în a se accepta căsătoria la curtea imperiala din Sankt-Petersburg, împărăteasa era nimeni alta decât sora primului soț al Victoriei-Melita. Ea și Kiril au reușit să fugă în timpul Revoluției Ruse.<br> Singurul copil al Victoriei-Melita cu Ernest, Elisabeta, a murit la vârsta de opt ani de febră tifoidă. Cu Kiril a avut trei copii: Maria (1907-1951) căsătorită cu prințul Friedrich-Karl de Leiningen, Kira (1909-1967) căsătorită cu Louis-Ferdinand al Prusiei
Descendenții reginei Victoria a Regatului Unit () [Corola-website/Science/321802_a_323131]
-
este realizat din bronz de sculptorul Wladimir Hegel (între anii 1899-1901) și a fost dezvelit la 13 septembrie 1901 pe Dealul Spirii, în fața Arsenalului Armatei, fiind închinat eroilor pompieri care au ripostat trupelor otomane venite să înăbușe Revoluția de la 1848. La ceremonia de inaugurare au participat și 17 eroi care se mai aflau în viață. Lucrarea a fost plătită prin subscripție deschisă, gestionată de o comisie, al cărei președinte a fost Eugeniu Carada. Pe latura din față a
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
actuală. În prezent, este înscris în Lista monumentelor istorice 2010 - Municipiul București - la nr. crt. 2269, , sub denumirea "Monumentul pompierilor din Dealul Spirii". La 13 septembrie 1848 trupele otomane ce intrau în București pentru a calma situația explozivă provocată de revoluție sunt întâmpinate de compania de pompieri, cu un efectiv de 166 pompieri, aflată sub comanda căpitanului Pavel Zăgănescu. Turcii, având un efectiv de aproximativ 5000 de ostași, conduși de Kerim Pașa, veneau dinspre Cotroceni și coborau către cazarma din dealul
Monumentul Eroilor Pompieri din București () [Corola-website/Science/321834_a_323163]
-
Viena din 1815, Marele Ducat al Luxemburgului fusese în uniune personală cu Regatul Țărilor de Jos. Într-o concesie făcută Prusiei, Luxemburgul urma să fie membru al Confederației Germane, și câteva mii de soldați prusaci aveau să fie staționați acolo. Revoluția Belgiană dusese la împărțirea Luxemburgului în două, și a amenințat controlul olandez asupra restului teritoriului. Ca urmare, regele Willem I a înglobat Luxemburgul în uniunea vamală germană, Zollverein, pentru a dilua influența economică și culturală franceză și belgiană în Luxemburg
Criza luxemburgheză () [Corola-website/Science/321839_a_323168]
-
împărțit în 12 "denari", care, fără rarele excepții (de exemplu "gros"-ul Sfântului Ludovic), vor fi, practic, singurele care vor circula. Dar moneda "sistemului de cont" « £sd » (1 livră = 20 sous de 12 deniers) va rămâne neschimbată în Franța până la Revoluția Franceză, iar în Regatul Unit, până în 1971. Prin evoluție fonetică, termenul de "solidus" va deveni "soldus", apoi "solt" (în secolul al XI-lea), "sol", din secolul al XII-lea până în secolul al XVIII-lea, apoi "sou". La o mie de
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
vom reîntâlni și în francul elvețian, în Canada și, în general, în toate țările francofone în expresii legate de bani. În 1787, puterea de cumpărare a unui "sou" era aproximativ egală cu aceea a unui euro, din anul 2005. După Revoluția Franceză, francezii au continuat să numească "sou" a douăzecea parte dintr-un franc. Astfel, piesa de "cinci franci" era denumită "cent sous", „o sută de sous”. Din ciuntire în devaluare, vechiul "sou" din aur, apoi din argint, va deveni o
Sou () [Corola-website/Science/321854_a_323183]
-
Lazare Nicolas Marguerite Carnot (n. 13 mai 1753 - d. 2 august 1823) a fost un politician, inginer și matematician francez. A fost promotorul geometriei moderne și a efectuat studii profunde în matematică și inginerie devenind academician. A participat la Revoluția franceză și a deținut diferite funcții politice. Nicolas Léonard Sadi Carnot, pionier al termodinamicii a fost fiul său. De asemenea, nepotul său, Marie-François-Sadi Carnot, a fost președinte al Franței. S-a născut la Noray (Côte d'Or) într-o familie
Lazare Carnot () [Corola-website/Science/321852_a_323181]
-
cât și cei care l-au ajutat să scape sunt pe urmele lui, dar Cargill reușește să scape seducând-o pe fata celui care îl ține prizonier, Lela Bouvey. În continuare petrece câteva luni ca nomad, punând la cale o revoluție politică, înainte de a fi recapturat și trimis înapoi în timpul său. Ann Reece îl eliberează din nou și îl programează sub hipnoză să saboteze mijloacele de protecție ale Orașului Umbrelor, permițând Planiacilor organizați de el să îl distrugă. Însă organizația Interilor
Făuritor de univers () [Corola-website/Science/321891_a_323220]
-
familiei Caraman pentru atentatul din anul 1987. Toate aceste evenimente și continua opresiune cu mai multe vizite la sediul securității nu face altceva decât să-l înverșuneze pe, deja mult încercatul Caraman, care în Decembrie 1989 devine membru activ al Revoluției Române fiind prezent pe străzile Bucureștiului, la Televiziunea Română, Radio și Piața Victoriei. În 1990 devine membru P.N.Ț.C.D și participă la mișcările de stradă antiguvernamentale din Piața Universității. Cristian Caraman este în continuare solist al Teatrului Național de
Cristian Caraman () [Corola-website/Science/321900_a_323229]
-
Mijlociu, după mai bine de un mileniu de la inventarea scrisului. La începutul mileniului al II-lea î.Hr, pe la începutul Regatului Mijlociu, se poate observa că scrisul era folosit în mai multe straturi ale societății decât înainte- reprezentând probabil o revoluție socială și tehnică ce a stat la temelia literaturii în Egipt. După Prima Perioadă Intermediară, care este recunoscută drept o perioadă a unor schimbări sociale- cu instaurarea unei noi ordini sociale- literatura a început să fie scrisă, deși nu din
Originile literaturii egiptene () [Corola-website/Science/321927_a_323256]
-
din Ordinul MFA. Inițial, brigada avea sediul la Baia Mare, însă la 1 noiembrie 1964 sediul a fost mutat la Brașov. În următorii cinci ani au mai fost înființate brigăzile 1 VM Bistrița, 4 VM Curtea de Argeș și 5 VM Alba-Iulia. După Revoluția din 1989, au fost înființate Brigada 7 Vânători de Munte Petroșani și 61 Vânători de Munte. În urma unor reorganizări, în prezent mai sunt active doar Brigada 2 și 61 Vânători de Munte. Forțele Terestre Române au în prezent două brigăzi
Vânători de munte () [Corola-website/Science/321917_a_323246]
-
Romă antică. Însuși Paris, fiul lui Priam, este considerat frigian și reprezentat purtând căciulă frigiana, purtată și de zeul Mithra. Boneta frigiana de culoare roșie și cu vârful îndoit înainte, a fost adoptată și de revoluționarii francezi, care au facut Revoluția franceză din 1789, ca simbol al luptei pentru libertate. Aceasta s-a raspandit ulterior peste tot acolo unde au ajuns armatele Franței. În prezent, Marianne purtând boneta frigiana a devenit un simbol al Republicii Franceze. Boneta frigiana a fost folosită
Bonetă frigiană () [Corola-website/Science/321946_a_323275]
-
apoi acceptat de întregul popor francez. Potrivit unei alte versiuni, primul model al "Mariannei" ar fi fost o fată din Sigolsheim, în Alsacia. Primele reprezentări ale unei femei purtând o bonetă frigiană, alegorie a "Libertății" și a "Republicii", apar în timpul Revoluției Franceze. De-a lungul timpului, reprezentările diferă potrivit cu epocile în care au fost realizate și cu preocupările poporului francez, și nu poartă, în mod sistematic, totalitatea simbolurilor. De la începutul secolului al XX-lea, imaginea Mariannei va fi gravată și pe
Marianne () [Corola-website/Science/321945_a_323274]
-
15 iunie 1953 la Beijing, familia trăgându-se din districtul administrativ Fuping, regiunea Shaanxi. Este fiul cel mai tânăr al lui Xi Zhongxun, unul dintre fondatorii mișcării de gherilă comuniste din provincia Shaanxi din nordul Chinei, devenit ulterior vice-prim-ministru. În timpul Revoluției Culturale, când Xi avea 10 ani, tatăl lui a fost persecutat, fiind trimis să lucreze la o fabrică din Luoyang, iar în 1968 a fost închis. Lipsit de protecția tatălui, în 1969 Xi a fost trimis să lucreze în satul
Xi Jinping () [Corola-website/Science/321960_a_323289]
-
maniera naivă și idealistă a unui tânăr boem. Camera de filmat reia, pornind din gara Montmartre, elementele vieții de suburbie pariziană, dar cu diferențe: orașul civilizat, preotul (întruchipat de tată), prostituatele dispar, iar drogații au fost înlocuiți de muzicieni - copiii revoluției. Scena în care novicele intră în anturajul lui Toulouse, este o scenă cu o compoziție complexă. Sunt folosite unghiuri înalte pentru a reda momentul din perspective diferite, fie a lui Christian, fie a lui Lautrec; unghi opus unghiului în timpul conversațiilor
Moulin Rouge! (film) () [Corola-website/Science/321997_a_323326]
-
Neuilly, în Neuilly-sur-Seine, Franța, curând după Restaurația Bourbonilor. A devenit o prințesă regală, "Prințesa de Orléans", după ascensiunea la tron a tatălui ei în 1830. Istoricul radical Jules Michelet i-a predat istorie Clementinei, care și-a petrecut orele glorificând Revoluția franceză elevei sale. În 1836, existau zvonuri că prințesa Clémentine se va căsători cu verișorul ei, Ferdinand al II-lea al celor Două Sicilii, după ce va trece perioada lui de doliu după soție. Regele Leopold al II-lea al Belgiei
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]
-
pe Clémentine și ambasadorul belgian baronul O'Sullivan, reprezentându-l pe August. La 20 aprilie 1843, Prințesa Clémentine s-a căsătorit cu Prințul August la Castelul Saint-Cloud, în prezența a multor membri ai regalității europene. Cuplul a avut cinci copii: Revoluția franceză de la 1848 a dus la sfarsitul domniei tatălui ei și prințesa a părăsit Franța împreună cu tatăl ei și mulți membri ai familiei regale. S-a instalat în Anglia, apoi la Cobourg și în cele din urmă la Viena, unde
Clementine de Orléans () [Corola-website/Science/321333_a_322662]