KorAP: Find »[drukola/base=scăpa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...1616 1617 1618 ...1625 >

40,625 matches

Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286

anului 1946 că „americanii sunt Într-o ureche. Le dau rușilor chiar mai mult decât cer și se așteaptă să primească”4. Dar politica americană nu era complet inocentă. În 1945 și mult timp după aceea, Statele Unite voiau sincer să scape din Europa cât mai rapid posibil și, prin urmare, vizau Încheierea unui acord viabil care să nu implice prezența sau supravegherea americană. Acest aspect al gândirii americane postbelice e relativ uitat sau ignorat astăzi, dar prevala În calculele din epocă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
din iunie a lui Truman („M-am săturat să le cânt În strună rușilor”), reflecta frustrarea crescândă a americanilor față de dificila Uniune Sovietică. Germanii nu erau singurii Îngrijorați: englezii erau și ei neliniștiți de dorința explicită a americanilor de a scăpa de povara europeană. La Washington, nu toată lumea simpatiza Marea Britanie. La 12 aprilie 1946, vicepreședintele Henry Wallace amintea Într-o cuvântare că „În afară de limba și tradițiile literare comune, nu avem mai multe În comun cu Anglia imperialistă decât cu Rusia comunistă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
liderii supuși atacurilor, credibilitatea subminată. În alegerile parlamentare din ianuarie 1947, măsluite cu nerușinare, Blocul Democratic condus de comuniști a câștigat 80% din voturi, iar Partidul țărănesc numai 10%2. Nouă luni mai târziu, Miko³ajczyk fugea din țară pentru a scăpa cu viață. Rămășițe ale Armatei de Interior (AK) din timpul războiului au continuat câțiva ani lupta de gherilă Împotriva autorităților comuniste, dar și cauza lor era pierdută. URSS avea un interes atât de evident În coloratura politică a Poloniei, Încât

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
avantajau aparent URSS, iar relațiile dintre Moscova și Belgrad erau călduroase. Ridicând În slăvi partidul și pe Tito, Moscova deborda de entuziasm pentru izbânzile lor revoluționare și propunea Iugoslavia ca model demn de urmat. La rândul lor, liderii iugoslavi nu scăpau nici o ocazie de a-și arăta respectul pentru Uniunea Sovietică și se prezentau drept pionierii balcanici ai modelului bolșevic de revoluție și guvernare. După spusele lui Milovan Djilas, „toți Înclinam, În spirit, către URSS. și i-am fi rămas devotați

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
polonezii 104.000 km2 de pământ bun pentru agricultură În schimbul a 178.000 km2 de tranșee estice transferate Uniunii Sovietice după război? Nu reprezenta Moscova pentru polonezi garanția (unică) Împotriva Germaniei, a cărei relansare era universal anticipată? Mai mult, Polonia scăpase de minoritățile dinaintea războiului: evreii fuseseră uciși de nemți, iar nemții și ucrainenii - expulzați de ruși. Dacă Polonia era mai „poloneză” decât fusese vreodată În cursul complicatei sale istorii, era meritul Moscovei. Dar relațiile interstatale, mai ales În blocul sovietic

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
bineveniți În țările În care se Întorseseră, adesea după un lung exil: nici ca evrei, nici În calitate de comuniști. Războiul și ocupația accentuaseră ostilitatea populației locale față de evrei („De ce te-ai mai Întors?” a Întrebat-o un vecin pe Heda Margolius, scăpată de la Auschwitz și revenită În Praga abia la sfârșitul războiului 11); pe comuniștii evrei din Est se putea conta, mai mult decât pe oricine, pentru realizarea planurilor lui Stalin. În primii ani postbelici, Stalin nu a manifestat nici o ostilitate față de

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
Hilaire Belloc și G.K. Chesterton le-au urmat Evelyn Waugh și Graham Greene. Dar dacă tradiționaliștii englezi se mulțumeau să deplângă lipsa de idei a vieții moderne sau s-o evite complet, un catolic francez ca François Mauriac nu putea scăpa de schimburile polemice cu stânga politică. După război, Mauriac s-a implicat durabil În viața publică, scriind regulat În Le Figaro până spre 80 de ani (s-a stins În 1970, la 85 de ani). Argumentele sale au fost mereu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
doi ani de stăpânire germană și rezistență politică, urmate de ocupația militară de către Aliați a orașelor radicalizate, sudul Italiei a fost scos prompt din război de sosirea trupelor aliate occidentale. În Mezzogiorno, structurile sociale și administrative moștenite de la fasciști au scăpat neatinse din sângeroasa lovitură de stat prin care Mussolini a fost Înlocuit cu unul dintre generalii săi. Vechiul contrast economic și politic dintre sudul și nordul Italiei era accentuat acum de amintirile complet diferite despre război. Eșecul reformelor agrare postbelice

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
unui popor. Iosip Broz Tito (11 noiembrie 1956) La sfârșitul războiului, popoarele din Europa de Vest, care abia reușeau să se guverneze și să-și asigure subzistența, continuau să stăpânească o mare parte a globului. Această situație neverosimilă, ale cărei implicații nu scăpau elitelor indigene din coloniile europene, a avut consecințe perfide. Pentru mulți britanici, francezi sau olandezi, posesiunile imperiale alinau suferința și umilințele războiului din Europa. Ele Își demonstraseră valoarea materială În acel război ca resurse naționale vitale. Dacă n-ar fi

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
cu trei ani mai Înainte) de dispute asupra salariilor și normelor de lucru. Însă asta n-a făcut decât să alimenteze și să multiplice protestele care au continuat toată toamna, Într-o țară imperfect sovietizată, unde cei mai mulți comuniști de la vârf scăpaseră nevătămați din epurările postbelice. În octombrie 1956, Îngrijorat de perspectiva pierderii controlului asupra stării de spirit a populației, Partidul Muncitoresc Unit Polonez a decis Îndepărtarea mareșalului sovietic Konstantin Rokossowski din postul de ministru al Apărării și excluderea lui din Biroul

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
excluderea lui din Biroul Politic. În același timp, partidul l-a ales ca prim-secretar pe W³adis³aw Gomu³ka În locul stalinistului Boles³aw Bierut. Această schimbare dramatică avea și un caracter simbolic: Gomu³ka fusese Închis cu doar câțiva ani mai devreme și scăpase de proces ca prin urechile acului. Pentru publicul polonez, el reprezenta chipul „național” al comunismului polonez, iar promovarea lui a fost percepută ca un act de sfidare din partea unui partid forțat să aleagă Între baza sa națională și autoritatea superioară

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
de 31 octombrie, startul negocierilor pentru retragerea Ungariei din Tratatul de la Varșovia, soarta lui era probabil deja pecetluită. Ca mai devreme În cazul Poloniei, Hrușciov și colegii săi consideraseră dintotdeauna că trebuiau să intervină În Ungaria dacă „contrarevoluția” ar fi scăpat de sub control. Dar se pare că ezitaseră inițial să urmeze această cale. Chiar pe 31 octombrie, Prezidiul Comitetului Central a făcut o declarație În care se arăta dispus „să Înceapă negocieri corespunzătoare” cu conducerea ungară privind retragerea trupelor sovietice din

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
care au contribuit la forța comunismului”. Deposedat de charisma stranie a terorii staliniste și expus la Budapesta În toată mediocritatea sa blindată, comunismul sovietic a pierdut farmecul pe care Îl avusese pentru cei mai mulți simpatizanți și admiratori din Vest. Căutând să scape de „duhoarea stalinismului”, foști comuniști - precum poetul francez Claude Roy - și-au Întors „nările spre alte orizonturi”. După 1956, secretele istoriei nu mai puteau fi aflate În fabricile mohorâte și În colhozurile disfuncționale ale democrațiilor populare, ci În alte sfere

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sau de sfertul de milion de suedezi din centrul și nordul rural al țării, care s-au mutat la oraș În deceniul de după 1945. Mare parte din această mișcare a fost provocată de inegalitățile de venit; dar dorința de a scăpa de privațiuni, izolare, plictiseala vieții de țară și de strictețea ierarhiilor rurale tradiționale au avut și ele un rol, În special pentru tineri. Un folos accidental a fost faptul că, În consecință, salariile celor rămași În urmă și pământul aflat

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
În aceiași ani, sau scandinavii, germanii și irlandezii mai vârstnici. După primul război mondial, a existat, Într-adevăr, un flux constant de mineri și fermieri din Italia și Polonia către Franța, de exemplu; iar În anii ’30, refugiații politici au scăpat de nazism și fascism Îndreptându-se spre Vest. Dar migrația În interiorul Europei, În special În căutare de locuri de muncă, a rămas excepția. La sfârșitul anilor ’50, toate acestea s-au schimbat. Deplasarea forței de muncă peste granițe a Început

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
moderne era un hibrid de genuri locale și importate. Muzica „americană” din Marea Britanie era ușor diferită de muzica „americană” din Franța sau Germania. Preferințele francezilor au fost cu deosebire influențate de interpreții negri care au ajuns la Paris pentru a scăpa de persecuțiile de acasă - motiv pentru care imaginea Americii În cultura franceză a fost constant infuzată cu ideea de rasism. În anii ’50, impactul exemplului american asupra audienței europene se resimțea preponderent prin intermediul filmului. Publicul european avea acces aproape liber

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
s-ar putea ca germanii să fi câștigat până la urmă războiul. Saul Padover (1945) Desigur, dacă reușeam și noi să pierdem două războaie mondiale, să ne ștergem toate datoriile - În loc să avem 30 de milioane de lire sterline de plătit -, să scăpăm de toate obligațiile externe și să nu menținem forțe peste hotare, am fi fost la fel de bogați precum germanii. Harold Macmillan Bunăstarea și forța economiei britanice pe care șministrul de Finanțe britanicț Butler le lăuda În discursurile din 1953 și 1954

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
toate aceste orașe, de la Berlin la Stalingrad, a fost clasica soluție sovietică: kilometri Întregi de blocuri cenușii sau pământii din beton, ieftine, prost făcute, arhitectural amorfe, fără urmă de fior estetic (sau amenajări publice). Acolo unde centrul istoric al orașului scăpase nevătămat (ca În Praga) sau fusese reconstruit cu grijă după vechile planuri (Varșovia, Leningrad), noile construcții s-au Înălțat la marginea orașului, ca un șir de cămine suburbane ce se Întindeau până la sate. În alte părți - la Bratislava, de pildă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
sub auspiciile Institutului Marx-Engels din Moscova, ele au trecut neobservate. Treizeci de ani mai târziu, interesul pentru ele a reapărut - mai ales pentru Manuscrisele economico-filosofice (1844) și Ideologia germană (1846). Dintr-odată devenise cu putință să fii marxist și să scapi de lestul compromis al stângii occidentale tradiționale. Tânărul Marx părea preocupat de probleme surprinzător de moderne: cum să transformi conștiința „alienată” și să eliberezi oamenii de ignoranța situației și posibilităților lor reale, cum să inversezi ordinea priorităților În societatea capitalistă

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ascultate. Din ce În ce mai multe voci solicitau o inițiativă sporită din partea lucrătorilor, mai multă autonomie profesională, chiar autogestiune (self-management). Aceste probleme nu mai fuseseră pe agenda conflictelor de muncă În Europa de pe vremea Frontului Popular, În 1936. Sindicatele și partidele politice le scăpaseră din vedere, ocupate fiind cu revendicări tradiționale și mai ușor de manipulat: salarii mai mari, zile de lucru mai scurte. Dar ele se Întâlneau pe undeva cu retorica studenților radicali (cu care lucrătorii din uzină nu prea aveau altceva În

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
ilustrat un gust accentuat pentru violență, atât retorică („Nu schimba statul, zdrobește-l!”), cât și reală. Cel mai popular cântec al mișcării studențești italiene În aceste luni era, cum nu se poate mai potrivit, La violenza. Ironia situației nu a scăpat contemporanilor. Așa cum remarca regizorul Pier Paolo Pasolini după confruntările dintre studenți și poliție În grădinile romane Villa Borghese, rolurile de clasă erau acum inversate: copiii privilegiați ai burgheziei urlau sloganurile revoluționare și Îi snopeau În bătaie pe păstrătorii ordinii publice

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
forum În care astfel de opoziții puteau fi formulate. Terenul cel mai propice pentru criticile „constructive” era felul În care era organizată economia comunistă. În bună măsură fiindcă marxismul convențional era, chipurile, ancorat În economie politică, iar politica economică (odată scăpată din gheara lui Stalin) era un domeniu care tolera dezacordul intelectual. Alt motiv era că mulți intelectuali europeni din acea vreme Încă luau marxismul foarte În serios și tratau economia comunistă, discutată teoretic, ca pe un punct de plecare vital

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
oamenii În mișcare și face să avanseze lucrurile”). Era cât se poate de adevărat că acest regim nu se potrivea Occidentului. Comunismul din România era deosebit de pervers și represiv: distanțându-se de Uniunea Sovietică după 1958, Dej și Ceaușescu au scăpat și de obligația de a copia destalinizarea și reformele asociate cu epoca Hrușciov. Spre deosebire de alte state-satelit, România nu permitea nici un fel de opoziție: intelectualii bucureșteni din anii ’60, rupți de propria societate, nu erau implicați În dezbaterile interne (care nu

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
deși endemic În Europa de Est și Uniunea Sovietică - nu a făcut parte din retorica oficială comunistă. După război, mai toți evreii din estul Europei emigraseră spre vest sau În Israel. Dintre cei rămași, mulți au fugit, dacă au putut, pentru a scăpa de persecuțiile din ultimii ani ai lui Stalin. Mai existau comunități substanțiale În Polonia și (mai ales) Ungaria, dar cei mai mulți dintre membrii acestora nu erau practicanți și, de obicei, nu se considerau deloc evrei. Unii dintre cei născuți după război

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]
presa necenzurată apăreau scrierile disidenților sovietici. Studenții ruși În vizită la Praga citeau și auzeau oameni și opinii interzise de mult acasă. Praga devenea o fereastră către Occident. În iulie 1968, Moscova a ajuns la concluzia că evenimentele din Praga scăpaseră de sub controlul partidului - și poate că așa era. Într-o Întâlnire a șefilor de partid din URSS, Polonia, RDG, Bulgaria și Ungaria (dar nu și Cehoslovacia), desfășurată la Moscova pe 14 iulie, s-a hotărât ca o scrisoare amicală să

[Corola-publishinghouse/Science/1961_a_3286]