40,902 matches
-
la serviciile sale. În vremea șederii la Hollywood a contribuit la fondarea trupei Actors' Laboratory Theatre, menită să producă spectacole de calitate și pe coasta de est. El a continuat să colaboreze cu alți producători de cinema, odată și cu Universal Pictures la mijlocul anilor 1940. În 1948 Bromberg a jucat in filmul lui Howard Hawks "S-a născut o stea". În anii „vânătorii de vrăjitoare” de la sfârșitul anilor 1940 și începutul anilor 1950 în S.U.A au atras atenția participarea
J. Edward Bromberg () [Corola-website/Science/334087_a_335416]
-
metaforă . Despre citatele lui Ionuț Caragea s-au mai pronunțat criticul Cezarina Adamescu , scriitorul și traducătorul Constantin Frosin , dar și alți scriitori reprezentativi ai genului aforistic precum Valeriu Butulescu și Vasile Ghica . Scriitorul și diplomatul Nicolae Mareș, antologist al aforismului universal, afirmă că Ionuț Caragea este unul dintre numele din aforistica românească contemporană (alături de cel al lui Valeriu Butulescu) care i-au reținut în mod deosebit atenția pentru definițiile inteligente pe care le dă unor trăiri, fapte sau evenimente și îl
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
este unul dintre numele din aforistica românească contemporană (alături de cel al lui Valeriu Butulescu) care i-au reținut în mod deosebit atenția pentru definițiile inteligente pe care le dă unor trăiri, fapte sau evenimente și îl include în Cartea Înțelepciunii Universale, un dicționar de maxime și aforisme publicat la editura eLiteratura în 2014. În septembrie 2015, Ionuț Caragea publică la editura eLiteratura din București, antologia " În așteptarea păsării", în care sunt incluse 319 poezii și 1000 de citate și aforisme scrise
Ionuț Caragea () [Corola-website/Science/334112_a_335441]
-
cu peste 100 de milioane de exemplare vândute. Al doilea și al treilea volum din serie, "Cincizeci de umbre întunecate" și "Cincizeci de umbre descătușate" au fost publicate în 2012. O adaptare cinematografică omonimă a cărții a fost produsă de "Universal Pictures", "Focus Features", "Michael De Luca Productions" și "Trigger Street Productions", fiind lansată pe 13 februarie 2015, filmul având și el un succes remarcabil.
E. L. James () [Corola-website/Science/334108_a_335437]
-
pseudonim exotic cu sonoritate străină era explicată de Aderca prin dorința sa de a nu fi confundat cu vreunul dintre scriitorii români compromiși de propria lor imoralitate, precum și prin aspirația sa de a pătrunde într-un spațiu cultural de receptare universală. Romanul era precedat de o introducere sub formă epistolară intitulată „Provocarea”, care părea o scrisoare deschisă adresată de autor unui prieten, Nic, "„mai mult om de știință”". Provocarea era semnată A., cu inițiala numelui, negând astfel pseudonimul asumat. Prietenul, real
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
din scrierile filozofului german Friedrich Nietzsche: "„În vreun colț îndepărtat al Universului plin de nenumărate sisteme solare sclipitoare s-a ivit odată o stea pe care unele viețuitoare inteligente au descoperit rațiunea. A fost clipa superbă și înșelătoare a istoriei universale. Dar numai un minut. Steaua, abia după două respirații ale Universului, îngheță și viețuitoarele inteligente trebuiră să piară. ...Cum de nu iscodește cineva un astfel de basm?...”". Ulterior, scriitorul a revizuit textul în vederea unei eventuale republicări, optând, potrivit criticului Ovid
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
cele mai reușite scrieri SF în limba română din perioada interbelică. Văzut din perspectiva istoriei literaturii române, el are un rol de document literar și trebuie să beneficieze de un regim mult mai favorabil în prezent în contextul creșterii interesului universal pentru subiectele științfico-fantastice. Decorul distopic al orașelor scufundate sugerează drama omenirii condamnate la dispariție și necesitatea găsirii unei soluții de colonizare a altor planete. Progresul tehnico-științific nu poate împiedica degradarea constantă a planetei, care va deveni nelocuibilă într-un timp
Orașele scufundate () [Corola-website/Science/334109_a_335438]
-
în ianuarie 1846 în revista "Arthur's Ladies' Magazine". Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată sub titlul „Sphinxul” în vol. "Scrieri alese" (vol. II), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, și reeditată în 1965 în volumul "Aventurile lui Gordon Pym" de Editura pentru Literatură din București, Colecția BPT, iar apoi de mai multe ori. Cu prilejul reeditărilor ulterioare, editorii au optat pentru titlul „Sfinxul”. O altă traducere a
Sfinxul (povestire) () [Corola-website/Science/334176_a_335505]
-
Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea, printre care americanii Charles Sanford Skilton și Edgar Stillman Kelley și a fost adaptat pentru corul londonez de
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Eldorado a fost pus pe muzică de mai mulți compozitori ai secolului al XIX-lea, printre care americanii Charles Sanford Skilton și Edgar Stillman Kelley și a fost adaptat pentru corul londonez de Joseph Harold Hinton. În 1993 "Eldorado", împreună cu
Eldorado (poem) () [Corola-website/Science/334218_a_335547]
-
data căreia este prea îndepărtată pentru a fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
fi judicios recunoscută”. Prima traducere în limba română a fost realizată de Dan Botta și publicată în anul 1963 sub titlul „Sonet — Către știință” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. O altă traducere a fost realizată de Mihu Dragomir și publicată sub titlul „Sonet științei” în Colecția „Povestiri științifico-fantastice” (nr. 250, 1965), periodic de literatură pentru tineret editat de revista „Știință și Tehnică”. <poem>Science! true daughter of Old Time
Sonet — Către știință () [Corola-website/Science/334224_a_335553]
-
Poemele lui Edgar Allan Poe", editat de Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul "Lolita" (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava Annabel Leigh „într-un regat lângă mare
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
Fundația pentru Literatură și Artă „Regele Carol al II-lea” din București. Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. „Annabel Lee” a fost o sursă de inspirație pentru Vladimir Nabokov, mai ales pentru romanul "Lolita" (1955), în care naratorul, fiind copil, se îndrăgostește de bolnava Annabel Leigh „într-un regat lângă mare”. Inițial, Nabokov și-a intitulat romanul "The
Annabel Lee () [Corola-website/Science/334233_a_335562]
-
1896, nr. 3. Poezia a fost tradusă apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul romanticizează
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
apoi de Emil Gulian (publicată în decembrie 1937 sub titlul „Somnoroasă”) în "Revista Fundațiilor Regale" și de Dan Botta (publicată în 1963 sub titlul „” în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”). Balada povestește întâmplările și impresiile pe tot parcursul ei din perspectiva unui narator. Abordarea narativă, cu toate acestea, este extrem de dificil de înțeles și este modificată constant în întregul baladă. În timp ce naratorul romanticizează atmosfera și moartea iubitei sale și realizează
Adormita () [Corola-website/Science/334262_a_335591]
-
de la „Școala de Belle Arte” din Chișinău, pictorul (și custodele-șef la deschiderea din 1939) Auguste Baillayre. Pe lîngă calitatea de fondator, Baillayre a oferit o donație substanțială constituită din 342 de lucrări ale unor artiști, atât naționali, cât și universali. În 1975 au fost achiziționate opere ale pictorilor Orest Kiprenski („Fata cu fructe”), Vladimir Makovski („La cârciumă”), stampe de grafică de Albreсht Durer, William Hogarth, Katty Kolvitz, Piotr Utkin, Vasili Perov, Filipp Maliavin, ș.a.
Muzeul Național de Artă al Moldovei () [Corola-website/Science/334240_a_335569]
-
traducere în limba română a fost realizată de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului a încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de tradus, adică „impresiunile de artă ce provin
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
de Emil Gulian și publicată în decembrie 1937 în "Revista Fundațiilor Regale". Poemul a fost tradus apoi de Dan Botta și publicat în 1963 în volumele "Scrieri alese", editate de Editura pentru Literatură Universală din București, în colecția „Clasicii literaturii universale”. Traducerea lui Emil Gulian a fost criticată de Vladimir Streinu care i-a reproșat traducătorului a încercat să treacă în limba română armonii lingvistico-muzicale imposibil de tradus, adică „impresiunile de artă ce provin exclusiv din ermetismul estetic al altei limbi
Clopotele (poem) () [Corola-website/Science/334225_a_335554]
-
Verișoara Bérénice” în revista "Noua Revistă Română", vol. VIII, nr. 17, 5 septembrie 1910. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Berenice” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. În „Berenice”, Poe a
Berenice (povestire) () [Corola-website/Science/334268_a_335597]
-
anul II, 1904, nr. 543-545) și în "Presa" (anul I, 21 martie 1923, nr. 6). O traducere mai nouă a fost realizată de Mihu Dragomir și Constantin Vonghizas (publicată în vol. "Scrieri alese", editat în 1969 de Editura pentru Literatură Universală din București, traducerea fiind reeditată și de alte edituri). O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Decizia naratorului de
Morella (povestire) () [Corola-website/Science/334274_a_335603]
-
vol. "Povestiri Extraordinare", editat în 1911 de Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Spațiul în care se
William Wilson (povestire) () [Corola-website/Science/334284_a_335613]
-
unde în Richmond a asistat el la reprezentația Jucătorului automat de șah. Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O altă traducere a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată în volumul "Masca Morții Roșii: schițe, nuvele, povestiri (1831-1842)", editat în 2012 de Editura Polirom din Iași. Eseul este important prin
Jucătorul de șah al lui Maelzel () [Corola-website/Science/334303_a_335632]
-
Editura Cartea Românească din București, în Biblioteca „Minerva”, nr. 118. Povestirea a fost tradusă apoi de Ion Vinea și publicată sub titlul „Inima care-și spune taina” în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată și de alte edituri. O traducere nouă a fost realizată de Liviu Cotrău și publicată sub titlul „Inima destăinuitoare” în volumul "Misterul lui Marie Rogêt și alte povestiri", editat în 2005 de Editura Polirom din Iași
Inima care-și spune taina () [Corola-website/Science/334308_a_335637]
-
thereby that grapes were made to eat and lips to open”. Versiunea finală a povestirii lui Poe a avut un epigraf în versuri mai lung din volumul "Les Premiers Traits de l'erudition universelle" ("Cele mai importante caracteristici ale înțelepciunii universale") al baronului Jakob Friedrich von Bielfeld (1717-1770). Prima traducere în limba română a fost realizată de Ion Vinea și a fost publicată în vol. "Scrieri alese" (vol. I), editat în 1963 de Editura pentru Literatură Universală din București, fiind reeditată
Bon-Bon (povestire) () [Corola-website/Science/334325_a_335654]