435,226 matches
-
la șobolan , care a fost negativ , nu sunt disponibile date privind efectele combinației abacavir și lamivudină la animale . Nici abacavirul , nici lamivudina nu au avut efecte mutagene în testele bacteriene , dar , ca mulți analogi nucleozidici , aceștia au o astfel de acțiune în testele in vitro la mamifere , cum ar fi testul pe celulele din limfomul de șoarece . Acest lucru este în concordanță cu activitatea cunoscută a altor analogi nucleozidici . Rezultatele testului in vivo cu micronuclei la șobolan cu abacavir și lamivudină
Ro_569 () [Corola-website/Science/291328_a_292657]
-
de exemplu îndepărtarea substanței neabsorbite din tractul gastro- intestinal , monitorizare clinică ( inclusiv efectuarea unei electrocardiograme ) și , dacă este necesar , instituirea tratamentului de susținere a funcțiilor vitale . 9 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Janumet asociază două medicamente antihiperglicemice cu mecanisme de acțiune complementare , pentru îmbunătățirea controlului glicemic la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 : sitagliptinfosfat , un inhibitor al dipeptidil peptidazei 4 ( DPP- 4 ) și clorhidratul de metformin , un membru al clasei biguanidelor . Sitagliptin Sitagliptin fosfat este un inhibitor puternic și înalt
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
stimulată eliberarea de insulină și nu este inhibată secreția de glucagon . Sitagliptinul este un inhibitor puternic și înalt selectiv al enzimei DPP- 4 , iar la concentrații terapeutice nu inhibă enzimele înrudite DPP- 8 sau DPP- 9 . În ceea ce privește structura chimică și acțiunea farmacologică , sitagliptinul diferă de analogii de PGL- 1 , insulină , sulfoniluree sau meglitinide , biguanide , agoniști de receptor gamma activat de proliferare a peroxizomilor ( PPARγ ) , inhibitori ai alfa- glucozidazei și analogi amilin . Per global , sitagliptinul a îmbunătățit controlul glicemic atunci când s- a
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei și glicogenolizei Metforminul stimulează sinteza intracelulară de glicogen , acționând asupra glicogen- sintetazei . Metforminul crește capacitatea de transport a anumitor tipuri de transportori membranari ai glucozei ( GLUT- 1 și GLUT- 4 ) . La om , independent de acțiunea sa asupra glicemiei , metforminul are efecte favorabile asupra metabolismului lipidelor . Acest efect a fost observat la doze terapeutice în studii clinice controlate , pe termen mediu sau lung : metforminul scade valorile colesterolului total , LDL colesterolului și trigliceridelor . - o reducere semnificativă a
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
de exemplu îndepărtarea substanței neabsorbite din tractul gastro- intestinal , monitorizare clinică ( inclusiv efectuarea unei electrocardiograme ) și , dacă este necesar , instituirea tratamentului de susținere a funcțiilor vitale . 25 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Janumet asociază două medicamente antihiperglicemice cu mecanisme de acțiune complementare , pentru îmbunătățirea controlului glicemic la pacienții cu diabet zaharat de tip 2 : sitagliptinfosfat , un inhibitor al dipeptidil peptidazei 4 ( DPP- 4 ) și clorhidratul de metformin , un membru al clasei biguanidelor . Sitagliptin Sitagliptin fosfat este un inhibitor puternic și înalt
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
stimulată eliberarea de insulină și nu este inhibată secreția de glucagon . Sitagliptinul este un inhibitor puternic și înalt selectiv al enzimei DPP- 4 , iar la concentrații terapeutice nu inhibă enzimele înrudite DPP- 8 sau DPP- 9 . În ceea ce privește structura chimică și acțiunea farmacologică , sitagliptinul diferă de analogii de PGL- 1 , insulină , sulfoniluree sau meglitinide , biguanide , agoniști de receptor gamma activat de proliferare a peroxizomilor ( PPARγ ) , inhibitori ai alfa- glucozidazei și analogi amilin . Per global , sitagliptinul a îmbunătățit controlul glicemic atunci când s- a
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
de glucoză hepatică prin inhibarea gluconeogenezei și glicogenolizei Metforminul stimulează sinteza intracelulară de glicogen , acționând asupra glicogen- sintetazei . Metforminul crește capacitatea de transport a anumitor tipuri de transportori membranari ai glucozei ( GLUT- 1 și GLUT- 4 ) . La om , independent de acțiunea sa asupra glicemiei , metforminul are efecte favorabile asupra metabolismului lipidelor . Acest efect a fost observat la doze terapeutice în studii clinice controlate , pe termen mediu sau lung : metforminul scade valorile colesterolului total , LDL colesterolului și trigliceridelor . - o reducere semnificativă a
Ro_535 () [Corola-website/Science/291294_a_292623]
-
acționează asupra ADN - ului celular , împiedicând producerea altor copii ale ADN- ului și producerea de proteine . Acest lucru înseamnă că celulele canceroase nu se mai pot multiplica și , în final , mor . Myocet se acumulează la nivel tumoral , unde se concentrează acțiunea sa . Clorhidratul de doxorubicină este disponibil încă din anii 1960 . În Myocet , clorhidratul de doxorubicină este conținut în microparticule lipidice numite „ lipozomi ” . Aceasta reduce efectele negative asupra cordului și intestinelor , ceea ce determină o probabilitate mai mică de apariție a efectelor
Ro_656 () [Corola-website/Science/291415_a_292744]
-
de severitatea simptomelor . Măsurile recomandate includ inducerea vărsăturilor și/ sau lavajul gastric . Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul supradozajului . 8 Trebuie monitorizate frecvent valorile concentrațiilor serice ale electroliților și creatininei . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
de severitatea simptomelor . Măsurile recomandate includ inducerea vărsăturilor și/ sau lavajul gastric . Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul supradozajului . Trebuie monitorizate frecvent valorile concentrațiilor serice ale electroliților și creatininei . 19 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune : Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
de severitatea simptomelor . Măsurile recomandate includ inducerea vărsăturilor și/ sau lavajul gastric . Administrarea de cărbune activat poate fi utilă în tratamentul supradozajului . 30 Trebuie monitorizate frecvent valorile concentrațiilor serice ale electroliților și creatininei . 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Mecanism de acțiune : Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
Telmisartanul este un antagonist activ și specific al receptorilor angiotensinei II ( de tip AT1 ) , eficace după administrare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , cu afinitate foarte mare , de pe locul său de legare la nivelul subtipului de receptor AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angiotensinei II . Telmisartanul nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartanul nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 sau alți receptori AT
Ro_563 () [Corola-website/Science/291322_a_292651]
-
de substituție enzimatică . Terapia de substituție enzimatică asigură pacienților enzima deficitară . Substanța activă din Naglazyme , galsulfaza , este o copie a enzimei umane , arilsulfataza B . Naglazyme ajută la decompunerea carbohidraților GAG și oprește acumularea lor în celule . Unul din beneficiile acestei acțiuni , pe lângă ameliorarea simptomelor MPS VI , este îmbunătățirea distanței care poate fi parcursă de persoanele cu MPS VI . 7 Westferry Circus , Canary Wharf , London E14 4HB , UK Tel . ( 44- 20 ) 74 18 84 00 Fax ( 44- 20 ) 74 18 86 13
Ro_662 () [Corola-website/Science/291421_a_292750]
-
dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
mortalității și morbidității cardiovasculare . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină - aldosteron . În cazul hidroclorotiazidei , debutul diurezei are loc în 2 ore , iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra mortalității și morbidității cardiovasculare . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice La subiecți sănătoși , administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă și telmisartan nu pare să
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
toate tipurile de ambalaj să fie comercializate . 6. 6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Ocazional , s- a observat că stratul exterior al blisterului se separă de stratul interior , între compartimentele blisterului . Dacă acest fenomen se observă , nu este necesară nici o acțiune . 7 . DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Bayer HealthCare A G D- 51368 Leverkusen Germania 8 . NUMĂRUL( ELE ) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 15 EU/ 1/ 02/ 214/ 001- 005 9 . DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
mortalității și morbidității cardiovasculare . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de potasiu asociată cu aceste diuretice , probabil prin blocarea sistemului renină- angiotensină - aldosteron . În cazul hidroclorotiazidei , debutul diurezei are loc în 2 ore , iar efectul maxim are loc la circa 4 ore , acțiunea persistând aproximativ 6- 12 ore . Nu se cunosc până în prezent efectele asocierii în doză fixă de telmisartan/ hidroclorotiazidă ( HCTZ ) asupra mortalității și morbidității cardiovasculare . 5. 2 Proprietăți farmacocinetice La subiecți sănătoși , administrarea concomitentă de hidroclorotiazidă și telmisartan nu pare să
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
toate tipurile de ambalaj să fie comercializate . 6. 6 Precauții speciale pentru eliminarea reziduurilor Ocazional , s- a observat că stratul exterior al blisterului se separă de stratul interior , între compartimentele blisterului . Dacă acest fenomen se observă , nu este necesară nici o acțiune . 7 . DEȚINĂTORUL AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ Bayer HealthCare A G D- 51368 Leverkusen Germania 8 . NUMĂRUL( ELE ) AUTORIZAȚIEI DE PUNERE PE PIAȚĂ 30 EU/ 1/ 02/ 214/ 006- 010 9 . DATA PRIMEI AUTORIZĂRI SAU A REÎNNOIRII AUTORIZAȚIEI Data primei
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
dozei terapeutice . Telmisartanul este un antagonist specific al receptorilor angiotensinei II , subtipul 1 ( AT1 ) , activ după administare pe cale orală . Telmisartanul deplasează angiotensina II , având afinitate foarte mare pentru situsul său de legare de receptor la nivelul subtipului AT1 , responsabil de acțiunile cunoscute ale angitensinei II . Telmisartan nu are activitate agonistă parțială la nivelul receptorului AT1 . Telmisartanul se leagă selectiv de receptorul AT1 . Legarea este de lungă durată . Telmisartan nu prezintă afinitate pentru alți receptori , inclusiv receptorii AT2 și alți receptori AT
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]
-
mortalității și morbidității cardiovasculare . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul efectului antihipertensiv al diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele afectează mecanismele reabsorbției electrolitice la nivelul tubilor renali , crescând direct excreția de sodiu și clor , în cantități aproximativ egale . Acțiunea diuretică a hidroclorotiazidei determină reducerea volumului plasmatic , crește activitatea reninei plasmatice , crește secreția de aldosteron , crescând în consecință pierderea urinară de potasiu și bicarbonat și scăderea concentrației plasmatice a potasiului . Administrarea în asociere cu telmisartanul tinde să inverseze pierderea de
Ro_560 () [Corola-website/Science/291319_a_292648]