435,226 matches
-
pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină II și , totodată , metabolizează bradikinina la metaboliți inactivi . Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a- și exercita activitatea . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
și/ sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale ( nu s- a observat nicio interacțiune toxicologică semnificativă ) : modificări renale , caracterizate prin creșteri ușoare ale concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină și hiperplazie/ hipertrofie a aparatului juxtaglomerular , care sunt consecința directă a acțiunii irbesartanului asupra sistemului renină- angiotensină ; scădere ușoară a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) ; s- au observat decolorare a mucoasei gastrice , ulcere și necroze focale ale mucoasei gastrice la câțiva șobolani dintr- un studiu de toxicitate cu durata de 6 luni
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
kg și zi . Aceste leziuni nu s- au observat la maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuță Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nicio relevanță . Pentru irbesartan nu s- a evidențiat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidențiat efecte toxice
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
antihipertensiv aditiv , scăzând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component utilizat în monoterapie . Irbesartanul este un antagonist eficace și selectiv al receptorilor pentru angiotensină II ( subtip AT1 ) , activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 22 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină II și , totodată , metabolizează bradikinina la metaboliți inactivi . Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a- și exercita activitatea . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
și/ sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale ( nu s- a observat nicio interacțiune toxicologică semnificativă ) : modificări renale , caracterizate prin creșteri ușoare ale concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină și hiperplazie/ hipertrofie a aparatului juxtaglomerular , care sunt consecința directă a acțiunii irbesartanului asupra sistemului renină- angiotensină ; scădere ușoară a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) ; s- au observat decolorare a mucoasei gastrice , ulcere și necroze focale ale mucoasei gastrice la câțiva șobolani dintr- un studiu de toxicitate cu durata de 6 luni
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
kg și zi . Aceste leziuni nu s- au observat la maimuța Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuță Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nicio relevanță . Pentru irbesartan nu s- a evidențiat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidențiat efecte toxice
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
antihipertensiv aditiv , scăzând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component utilizat în monoterapie . Irbesartanul este un antagonist eficace și selectiv al receptorilor pentru angiotensină II ( subtip AT1 ) , activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 35 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină II și , totodată , metabolizează bradikinina la metaboliți inactivi . Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a- și exercita activitatea . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
și/ sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale ( nu s- a observat nicio interacțiune toxicologică semnificativă ) : modificări renale , caracterizate prin creșteri ușoare ale concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină și hiperplazie/ hipertrofie a aparatului juxtaglomerular , care sunt consecința directă a acțiunii irbesartanului asupra sistemului renină- angiotensină ; scădere ușoară a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) ; s- au observat decolorare a mucoasei gastrice , ulcere și necroze focale ale mucoasei gastrice la câțiva șobolani dintr- un studiu de toxicitate cu durata de 6 luni
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
kg și zi . Aceste leziuni nu s- au observat la maimuță Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuță Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nicio relevanță . Pentru irbesartan nu s- a evidențiat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidențiat efecte toxice
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
antihipertensiv aditiv , scăzând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component utilizat în monoterapie . Irbesartanul este un antagonist eficace și selectiv al receptorilor pentru angiotensină II ( subtip AT1 ) , activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor 49 plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină II și , totodată , metabolizează bradikinina la metaboliți inactivi . Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a- și exercita activitatea . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
și/ sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale ( nu s- a observat nicio interacțiune toxicologică semnificativă ) : modificări renale , caracterizate prin creșteri ușoare ale concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină și hiperplazie/ hipertrofie a aparatului juxtaglomerular , care sunt consecința directă a acțiunii irbesartanului asupra sistemului renină- angiotensină ; scădere ușoară a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) ; s- au observat decolorare a mucoasei gastrice , ulcere și necroze focale ale mucoasei gastrice la câțiva șobolani dintr- un studiu de toxicitate cu durata de 6 luni
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
kg și zi . Aceste leziuni nu s- au observat la maimuță Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuță Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nicio relevanță . Pentru irbesartan nu s- a evidențiat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidențiat efecte toxice
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
antihipertensiv aditiv , scăzând tensiunea arterială într- o măsură mai mare decât fiecare component utilizat în monoterapie . Irbesartanul este un antagonist eficace și selectiv al receptorilor pentru angiotensină II ( subtip AT1 ) , activ după administrare pe cale orală . Se consideră că blochează toate acțiunile angiotensinei II mediate prin receptorul AT1 , indiferent de originea sau calea de sinteză a angiotensinei- II . Antagonizarea selectivă a receptorilor pentru angiotensină II ( AT1 ) determină creșterea concentrațiilor plasmatice de renină și de angiotensină II și scăderea concentrației plasmatice de aldosteron
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
pct . 4. 5 ) . Irbesartanul nu inhibă ECA ( kininaza II ) , o enzimă care generează formarea de angiotensină II și , totodată , metabolizează bradikinina la metaboliți inactivi . Irbesartanul nu necesită activare metabolică pentru a- și exercita activitatea . Hidroclorotiazida este un diuretic tiazidic . Mecanismul acțiunii antihipertensive a diureticelor tiazidice nu este pe deplin cunoscut . Tiazidele acționează asupra mecanismelor renale tubulare de reabsorbție a electroliților , crescând direct eliminarea sodiului și a clorului în cantități aproximativ echivalente . Prin favorizarea diurezei , hidroclorotiazida reduce volumul plasmatic , crește activitatea reninei
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
și/ sau au fost secundare scăderii tensiunii arteriale ( nu s- a observat nicio interacțiune toxicologică semnificativă ) : modificări renale , caracterizate prin creșteri ușoare ale concentrațiilor plasmatice de uree și creatinină și hiperplazie/ hipertrofie a aparatului juxtaglomerular , care sunt consecința directă a acțiunii irbesartanului asupra sistemului renină- angiotensină ; scădere ușoară a parametrilor eritrocitari ( eritrocite , hemoglobină , hematocrit ) ; s- au observat decolorare a mucoasei gastrice , ulcere și necroze focale ale mucoasei gastrice la câțiva șobolani dintr- un studiu de toxicitate cu durata de 6 luni
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
kg și zi . Aceste leziuni nu s- au observat la maimuță Macaccus ; scăderea concentrației plasmatice a potasiului , din cauza hidroclorotiazidei și prevenită parțial atunci când hidroclorotiazida s- a administrat în asociere cu irbesartan . Majoritatea efectelor menționate mai sus par să fie datorate acțiunii farmacologice a irbesartanului ( blocarea angiotensinei II inhibă eliberarea de renină , cu stimularea celulelor secretoare de renină ) și apar și la inhibitorii enzimei de conversie a angiotensinei . Aceste efecte nu par să aibă relevanță pentru utilizarea în doze terapeutice a asocierii
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
renale . Mai mult , irbesartanul a indus hiperplazie/ hipertrofie a celulelor juxtaglomerulare ( la șobolani la doze ≥ 90 mg/ kg și zi , la maimuță Macaccus la doze ≥ 10 mg/ kg și zi ) . Toate aceste modificări au fost considerate ca fiind determinate de acțiunea farmacologică a irbesartanului . La om , pentru dozele terapeutice de irbesartan , hiperplazia/ hipertrofia celulelor juxtaglomerulare nu par să aibă nicio relevanță . Pentru irbesartan nu s- a evidențiat mutagenitate , clastogenitate sau carcinogenitate . Studiile cu irbesartan efectuate la animale au evidențiat efecte toxice
Ro_546 () [Corola-website/Science/291305_a_292634]
-
de interacțiune Diuretice și alte antihipertensive : alte antihipertensive pot crește efectele hipotensive ale irbesartanului ; cu toate acestea , Irbesartan BMS a fost administrat în condiții de siguranță în asociere cu alte antihipertensive , cum sunt beta- blocantele , blocantele canalelor de calciu cu acțiune de lungă durată și diureticele tiazidice . Suplimente de potasiu și diuretice care economisesc potasiu : pe baza experienței cu alte medicamente care acționează asupra sistemului renină- angiotensină , utilizarea concomitentă a diureticelor care economisesc potasiu , a suplimentelor de potasiu , a substituenților de
Ro_509 () [Corola-website/Science/291268_a_292597]