40,634 matches
-
peste câteva săptămâni a dispărut brusc, lăsând un cadou primit de la noi - un aparat de ras Gillette pe perna de care era prins cu un ac de gămălie un bilet. Rareori mi se Întâmplă să nu știu precis dacă o amintire este a mea proprie sau mi-a parvenit la a doua mână, dar În acest caz am cu adevărat Îndoieli, mai ales pentru că, mult mai târziu, când avea chef să-și depene amintirile, mama se referea amuzată la flacăra pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
Întâmplă să nu știu precis dacă o amintire este a mea proprie sau mi-a parvenit la a doua mână, dar În acest caz am cu adevărat Îndoieli, mai ales pentru că, mult mai târziu, când avea chef să-și depene amintirile, mama se referea amuzată la flacăra pe care, fără să știe, o aprinsese. Parcă Îmi amintesc o ușă Întredeschisă dând spre salon și acolo, În mijlocul pardoselei, Ordo, Ordo al nostru, stă Îngenuncheat și Își frânge mâinile În fața tinerei, frumoasei și
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
scrise cu creionul și câteva tipărituri, care s-au aflat În păstrarea grijulie a mamei, la Praga, până la moartea ei, survenită acolo, după care, Între 1939 și 1961, au trecut prin diverse vicisitudini. Cu ajutorul acestor documente și al propriilor mele amintiri, am alcătuit scurta biografie a tatei care urmează. Vladimir Dmitrievici Nabokov, jurist, publicist și politician, fiul lui Dmitri Nikolaevici Nabokov, ministru de Justiție, și al baronesei Maria von Korff, s-a născut la 20 iulie 1870 la Țarskoe Selo lângă
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
fi imposibil să consemnăm efectiv miile de articole publicate de tata În diverse periodice ca Rech sau Pravo. Într-un capitol ulterior mă refer la cartea sa de interes istoric, despre o vizită semioficială În Anglia În timpul războiului. Câteva din amintirile lui despre anii 1917-1919 au apărut În Arhiv russkoi revoliuții, publicată de Hessen la Berlin. Pe 16 ianuarie 1920, a ținut o conferință la King’s College din Londra, despre „Regimul Sovietic și viitorul Rusiei“ care a fost publicată după
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
se uscase complet gâtul după ce am recitat ceea ce memorasem și că acela a fost primul și ultimul meu discurs politic. Cu două luni Înainte de moartea tatei, revista emigrației. Teatr i jizn (Teatru și viață) a Început să publice În foileton amintirile lui din copilărie (acum el și cu mine ne suprapunem pentru o perioadă mult prea scurtă). Găsesc acolo descrieri excelente ale teribilelor accese de furie ale pedantului lui profesor de latină de la Al Treilea Gimnaziu, ca și a pasiunii foarte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cu steaua lui tavanul verde-pal al frumosului nostru salon - și o săptămână de vacanță de Paști, În timpul căreia micul dejun era Înveselit de ouă Încondeiate. Întrucât zăpada și gerul țineau din octombrie până În aprilie, nu e de mirare că tonalitatea amintirilor mele din școală este hibernală. Când Ivan Întâi (care a dispărut Într-o bună zi) sau Ivan al doilea (care va apuca ziua când Îl voi trimite cu mesaje romantice) venea să mă trezească pe la 8 dimineața, lumea exterioară era
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
cerut tatei o mașină solidă pe care premierul s-o poată folosi În caz că ar fi fost silit să plece În pripă: dar bătrânul și plăpândul nostru Benz nu era bun iar Wolseley-ul dispăruse În mod jenant, și păstrez cu drag amintirea acestei solicitări (recent negată de eminentul meu prieten, dar În mod cert formulată de aghiotantul său) numai dintr-un punct de vedere compozițional - din cauza amuzantului ecou tematic al rolului jucat de Christina von Korff În episodul Varennes din 1791. Deși
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
care l-a făcut Îndată ce ne-am aflat singuri În grădină, a fost să scoată degajat o țigară „ambrată“ dintr-o elegantă tabacheră de argint, invitându-mă să remarc pe partea interioară aurită formula 3 x 4 = 12, gravată În amintirea celor trei nopți pe care le petrecuse, În sfârșit, cu contesa G. Acum era Îndrăgostit de tânăra soție a unui bătrân general din Helsingfors și de fiica unui căpitan din Gatcina. Am asistat cu un fel de disperare la fiecare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
măriți și scriitori ruși cu barbă) ce atârnau În sălile de clasă bine aerisite ale școlii din sat pe care o vizitasem o dată sau de două ori; și - continuând o catalogare care nedreptățește simplitatea eterică a Întregului proces - pulsația unei amintiri cu totul irelevante (un pedometru pe care-l pierdusem) a pornit dintr-o celulă cerebrală Învecinată, iar savoarea firului de iarbă pe care-l mestecam s-a amalgamat cu cântecul cucului și cu decolarea fluturelui din lalea și În tot
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
ne așezam pe ultimul rând de scaune În unul dintre cele două cinematografe (Pariziana și Piccadilly) de pe bulevardul Nevski. Arta progresa. Valurile mării erau vopsite Într-un albastru bolnăvicios și În timp ce năvăleau, lovindu-se Înspumate de o stâncă neagră din amintirile mele (Rocher de la Vierge, Biarritz - ce ciudat este - mă gândeam - că revăd plaja copilăriei mele cosmopolite), o mașinărie specială imita zgomotul valurilor, producând un fel de clipoceală care nu prea reușea să se sincronizeze cu scena respectivă, acompaniind trei, patru
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
confrunt acum. Cu excepția a două sau trei mici aventuri amărâte pe care le-am schițat În capitolele anterioare, adolescența mea și a lui s-au intersectat rareori. El este doar o umbră pe fundalul celor mai bogate și mai detaliate amintiri ale mele. Eu eram cel râzgâiat; el martorul răsfățului meu. Născut, prin operație cezariană, la zece luni și jumătate după mine, pe 12 martie 1900, s-a maturizat mai devreme decât mine și fizic părea mai mare. Ne-am jucat
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
atunci a luat nenumărate lecții de muzică, se ducea cu tata la concert și petrecea ore-n șir cântând fragmente din opere pe pianul de sus, În auzul tuturor. Eu mă furișam În spatele lui și-l Înghionteam În vertebre - o amintire oribilă. Am urmat școli diferite; el a mers la gimnaziul de odinioară al tatei și a purtat reglementara uniformă neagră, la care, la cincisprezece ani a adăugat un retuș ilegal: ghetre gri-șoarece. Cam tot pe-atunci i-am găsit pe
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
pe la mine ca să stăm de vorbă, În rue Boileau, unde locuiam În două odăi sărăcăcioase Împreună cu tine și copilul nostru, dar s-a Întâmplat (lipsise un timp) să afle de plecarea noastră În America abia după ce plecasem. Cele mai deprimante amintiri ale mele sunt asociate cu Parisul și m-am simțit extrem de ușurat când l-am părăsit, dar regret că Serghei a trebuit să-și bălmăjească nedumerirea față de un portar indiferent. Știu puține lucruri despre viața lui În perioada războiului. La
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
uleiul binecuvântat nu se va aprinde, că reflexia ar putea rata și petala va pluti singură mai departe, dar de fiecare dată această delicată contopire avea loc cu precizia vrăjită cu care un cuvânt al poetului Întâlnește la jumătatea drumului amintirea lui sau a unui cititor. Când, după o absență de aproape șaptesprezece ani, am revizitat Anglia, am comis teribila greșeală de a mă duce să văd Cambridge-ul, din nou, nu la Începutul splendidei vacanțe de Paști, ci Într-o zi
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
În SUA este pentru mine, acum când privesc Înapoi, o sursă constantă de uimire recunoscătoare). Vizita a fost un eșec În toate privințele. Am luat dejunul cu Nesbit Într-un mic local, care ar fi trebuit să fie plin de amintiri, dar care, din pricina unor schimbări diverse, n-a fost. El se lăsase de fumat. Trecerea timpului Îi Îmblânzise trăsăturile și nu mai semăna cu Gorki sau cu traducătorul lui Gorki, ci aducea puțin cu Ibsen, minus vegetațiile simiene. O supărare
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
start demnă de dispreț, de vreme ce viețuiește În afara unei administrații naționale; și de aceea era privit cu dezaprobarea absurdă cu care anumite grupuri religioase privesc un copil născut În afara căsătoriei. Nu toți consimțeam să fim bastarzi și fantome. Tare plăcute sunt amintirile păstrate cu drag de unii emigranți ruși despre modul În care i-au insultat sau păcălit pe diverși Înalți funcționari din diverse ministere, Préfectures și Polizeipraesidiums! La Berlin și la Paris, cele două capitale ale exilului, rușii alcătuiau colonii compacte
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
-se jucăușă de la iazul cu rațe sau de la iazul cu nuferi, pentru a se Înscrie apoi În cortegiul de platani, În cutare sau cutare punct, unde parcul contractase o fixație de edil și visa un monument. Rădăcinile, rădăcinile verdeții din amintire, rădăcinile memoriei și ale plantelor spinoase, rădăcinile - Într-un cuvânt - sunt În stare să parcurgă lungi distanțe Învingând unele obstacole, pătrunzând prin altele și strecurându-se În crăpături Înguste. Astfel au străbătut grădinile și parcurile Împreună cu noi, Europa Centrală. Alei
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
eroic. Nimeni nu ne-a obligat niciodată să ne modelăm după destine pilduitor-consomoliste. De fapt, în mod curios, cei din generația mea n-au apucat să-i urască pe sovietici, nici măcar să-i cunoască direct. Nu am nici un fel de amintiri personale despre „ohrana stalinistă”, nici despre soldați puși pe găinării și violuri. Am înțeles frica părinților mei, dar n-am împărtășit-o niciodată. Mie nu mi-a vârât nimeni sovietici pe gât și cred că n-am văzut picior de
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
am știut cum să reacționez. Nu-mi venea deloc să plâng după el, așa cum făcusem la moartea bunicului, cu puțin timp în urmă. Părinții nu păreau triști, ci doar îngrijorați că „vine altul și o cârmește iarăși spre ruși”. Singura amintire vie despre momentul morții primului șef de stat din viața mea a rămas teribila durere de picioare, fiindcă a trebuit să fac de gardă la portretul îndoliat al Tovarășului. Venirea lui Ceaușescu drept succesor nu m-a dumirit mai mult
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
până la a o acuza de poliție politică este un drum de cu totul altă natură. Știu că junii jurnaliști nu înțeleg acea lume și cred că jurnaliștii maturi au uneori interese să fie amnezici. În consecință voi resuscita propriile mele amintiri despre acea perioadă despre care este acuzată Mona Muscă de către noii inchizitori. Aceștia sunt, de regulă, fie tineri și nerăbdători să dărâme mituri politice ca să instaureze altele, fie maturi și tare ipocriți sau interesați, unii nu tocmai de „adevăr”, cuvânt
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
de întoarcere: cutii de coca și bere, pungi de cartofi prăjiți. Nici un coș de gunoi nu subminează acele urme și nici timpul, căci nu sunt biodegradabile. În rest, Sinaia geme de demonstrații de prosperitate privată. Brașovul e burg. Sau măcar amintirea unuia. Te tolănești într-un scaun pe o terasă așteptând comanda. Te destinzi. Piața se umple de porumbei. O imagine fugară de Piață San-Marco. Zâmbești oaspeților a egalitate civilizatorie. Două-trei minute. Apoi nici o conversație nu mai e coerentă. Interlocutorii tăi
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
că s-a glumit prea mult pe seama unui așa-zis antisemitism al criticului. Cotidianul, 14-15 iulie 2001 Laurențiu Ulici Nu numai pentru că Laurențiu Ulici a scris despre el, adică despre Pigeon vole (Porumbelul zboară), i-a păstrat Ed Pastenague o amintire tandră și recunoscătoare. Ce-i drept, articolul acela îl recitim și azi cu plăcere. Trebuie spus că lui Ulici, excelent jucător de șah, îi era mai ușor decât altor critici să înțeleagă și să scrie cu justețe despre această carte
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
judecată statul român și aș care și despăgubiri. Una n-o exclude pe cealaltă, am spus eu enigmatic. Cotidianul, 24-25 noiembrie 2001 Piața Universității Mulți își aduc aminte cu nostalgie de primăvara anului 1990 și de manifestațiile din piață. Sunt amintiri mai puternice și mai persistente decât cele din decembrie 1989. E și firesc să fie așa! În decembrie, că a fost revoluție în toată regula sau numai pe jumătate (și cealaltă jumătate?), cert este că exista un risc considerabil să
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
ales cei care n-au făcut mare lucru în viața lor, au stat toată viața cam în același loc; da, dar au văzut atâtea lucruri interesante și care merită să fie povestite... Mă rog, eu nu vorbesc de literatura memorialistică: amintiri, jurnale, însemnări, aforisme etc. Dar mă gândesc chiar la romane și nuvele. Ori la poezii. De pildă, marii noștri critici, aproape toți au scris... beletristică. Mai ales marele George Călinescu. Ce romane superbe în plin realism socialist! Sau Marin Mincu
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]
-
a dreptul caricatural. Prietenii sunt uitați acolo, în groapa lor - dacă ni-i mai amintim, din când în când, mai ales seara, înainte să adormim, dacă trec în vârful picioarelor prin mintea noastră obosită după atâta luptă pentru existență, oricum amintirea rămâne în cugetul nostru, nu e comunicată și altora. De ce să-i deranjăm pe ceilalți? Au și ei morții lor... Uneori sunt aceiași? Poate, dar nu suntem siguri. Și cum să fim siguri, dacă nu-i pomenim? Îl pomenim doar
Capitalism de cumetrie by Dumitru Țepeneag () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1891_a_3216]