435,226 matches
-
dozei de amlodipină în timpul tratamentului cu inductor și după întreruperea acestuia . A se avea în vedere în cazul utilizării concomitente Alte informații În monoterapie , amlodipina a fost administrată în condiții de siguranță împreună cu diuretice tiazidice , betablocante , inhibitori ECA , nitrați cu acțiune pe termen lung , nitroglicerină administrată sublingual , digoxin , warfarină , atorvastatină , sildenafil , medicamente antiacide ( hidroxid de aluminiu gel , hidroxid de magneziu , simeticonă ) , cimetidină , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene , antibiotice și medicamente hipoglicemiante orale . Interacțiuni legate de valsartan Nu se recomandă utilizarea concomitentă Litiu S-
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
Asocierea acestor substanțe are un efect antihipertensiv aditiv , reducând tensiunea arterială mai mult decât oricare dintre componente în mod individual . Amlodipină Amlodipina din Dafiro inhibă pătrunderea transmembranară a ionilor de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace sau vasculare . Mecanismul de acțiune antihipertensiv al amlodipinei se datorează unui efect direct de relaxare a musculaturii vasculare netede producând reducerea rezistenței vasculare periferice și scăderea tensiunii arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
de sau nu blochează alți receptori hormonali sau alte canale de ioni cunoscute ca fiind importante pentru reglarea activității cardiovasculare . Administrarea valsartanului pacienților cu hipertensiune arterială determină o scădere a tensiunii arteriale fără a afecta pulsul . La majoritatea pacienților declanșarea acțiunii antihipertensive are loc la 2 ore după administrarea unei singure doze orale , iar scăderea maximă a tensiunii arteriale se obține în 4- 6 ore . Efectul antihipertensiv durează peste 24 ore după administrare . În timpul administrării repetate , scăderea maximă a tensiunii arteriale
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
dozei de amlodipină în timpul tratamentului cu inductor și după întreruperea acestuia . A se avea în vedere în cazul utilizării concomitente Alte informații În monoterapie , amlodipina a fost administrată în condiții de siguranță împreună cu diuretice tiazidice , betablocante , inhibitori ECA , nitrați cu acțiune pe termen lung , nitroglicerină administrată sublingual , digoxin , warfarină , atorvastatină , sildenafil , medicamente antiacide ( hidroxid de aluminiu gel , hidroxid de magneziu , simeticonă ) , cimetidină , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene , antibiotice și medicamente hipoglicemiante orale . Interacțiuni legate de valsartan Nu se recomandă utilizarea concomitentă Litiu S-
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
Asocierea acestor substanțe are un efect antihipertensiv aditiv , reducând tensiunea arterială mai mult decât oricare dintre componente în mod individual . Amlodipină Amlodipina din Dafiro inhibă pătrunderea transmembranară a ionilor de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace sau vasculare . Mecanismul de acțiune antihipertensiv al amlodipinei se datorează unui efect direct de relaxare a musculaturii vasculare netede producând reducerea rezistenței vasculare periferice și scăderea tensiunii arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
de sau nu blochează alți receptori hormonali sau alte canale de ioni cunoscute ca fiind importante pentru reglarea activității cardiovasculare . Administrarea valsartanului pacienților cu hipertensiune arterială determină o scădere a tensiunii arteriale fără a afecta pulsul . La majoritatea pacienților declanșarea acțiunii antihipertensive are loc la 2 ore după administrarea unei singure doze orale , iar scăderea maximă a tensiunii arteriale se obține în 4- 6 ore . Efectul antihipertensiv durează peste 24 ore după administrare . În timpul administrării repetate , scăderea maximă a tensiunii arteriale
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
dozei de amlodipină în timpul tratamentului cu inductor și după întreruperea acestuia . A se avea în vedere în cazul utilizării concomitente Alte informații În monoterapie , amlodipina a fost administrată în condiții de siguranță împreună cu diuretice tiazidice , betablocante , inhibitori ECA , nitrați cu acțiune pe termen lung , nitroglicerină administrată sublingual , digoxin , warfarină , atorvastatină , sildenafil , medicamente antiacide ( hidroxid de aluminiu gel , hidroxid de magneziu , simeticonă ) , cimetidină , medicamente antiinflamatoare nesteroidiene , antibiotice și medicamente hipoglicemiante orale . Interacțiuni legate de valsartan Nu se recomandă utilizarea concomitentă Litiu S-
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
Asocierea acestor substanțe are un efect antihipertensiv aditiv , reducând tensiunea arterială mai mult decât oricare dintre componente în mod individual . Amlodipină Amlodipina din Dafiro inhibă pătrunderea transmembranară a ionilor de calciu la nivelul musculaturii netede cardiace sau vasculare . Mecanismul de acțiune antihipertensiv al amlodipinei se datorează unui efect direct de relaxare a musculaturii vasculare netede producând reducerea rezistenței vasculare periferice și scăderea tensiunii arteriale . Datele experimentale sugerează că amlodipina se leagă atât de situsurile dihidropirinice cât și cele non- dihidropirinice . Funcția
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
de sau nu blochează alți receptori hormonali sau alte canale de ioni cunoscute ca fiind importante pentru reglarea activității cardiovasculare . Administrarea valsartanului pacienților cu hipertensiune arterială determină o scădere a tensiunii arteriale fără a afecta pulsul . La majoritatea pacienților declanșarea acțiunii antihipertensive are loc la 2 ore după administrarea unei singure doze orale , iar scăderea maximă a tensiunii arteriale se obține în 4- 6 ore . Efectul antihipertensiv durează peste 24 ore după administrare . În timpul administrării repetate , scăderea maximă a tensiunii arteriale
Ro_239 () [Corola-website/Science/290998_a_292327]
-
activă conținută de Extavia , interferon beta 1b , aparține grupului de „ interferoni ” . Interferonii sunt substanțe produse în mod natural de organism , care ajută organismul în lupta împotriva diferitelor atacuri , cum ar fi infecțiile virale . Nu se cunoaște încă exact modul de acțiune al Extavia în cazul SM , dar interferonul beta pare să regleze sistemul imunitar ( sistemul natural de apărare al organismului ) și să prevină recurențele de SM . Interferonul beta 1b este produs printr- o metodă cunoscută sub denumirea de „ tehnologia ADN- ului
Ro_341 () [Corola-website/Science/291100_a_292429]
-
afecțiuni hepatice severe . Cum acționează Faslodex ? Majoritatea tipurilor de cancer la sân se dezvoltă ca răspuns la hormonul estrogen . Substanța activă din Faslodex , fulvestrantul , este un antiestrogen . Aceasta se atașează la receptorii de estrogen de pe suprafața celulelor , unde blochează efectele acțiunii hormonului și determină o scădere a numărului de receptori de estrogen . Drept rezultat , celulele tumorale nu mai sunt stimulate de estrogen să crească , iar dezvoltarea tumorii este redusă . Faslodex este absorbit lent în organism , fiecare injecție având efecte mai mult
Ro_353 () [Corola-website/Science/291112_a_292441]
-
activități selective agoniste sau antagoniste asupra țesuturilor responsive la estrogeni . El acționează ca agonist asupra țesutului osos și parțial asupra metabolismului colesterolului ( scăderea colesterolului total și LDL ) , dar nu și în hipotalamus sau în țesuturile uterine sau mamare . Ca și acțiunile estrogenilor , acțiunile biologice ale raloxifenului sunt mediate de legarea cu înaltă afinitate de receptorii estrogenici și de reglarea expresiei genice . Această legare determină expresia diferențiată a unor multiple gene reglate de estrogeni , în diferite țesuturi . Datele recente sugerează că receptorul
Ro_324 () [Corola-website/Science/291083_a_292412]
-
agoniste sau antagoniste asupra țesuturilor responsive la estrogeni . El acționează ca agonist asupra țesutului osos și parțial asupra metabolismului colesterolului ( scăderea colesterolului total și LDL ) , dar nu și în hipotalamus sau în țesuturile uterine sau mamare . Ca și acțiunile estrogenilor , acțiunile biologice ale raloxifenului sunt mediate de legarea cu înaltă afinitate de receptorii estrogenici și de reglarea expresiei genice . Această legare determină expresia diferențiată a unor multiple gene reglate de estrogeni , în diferite țesuturi . Datele recente sugerează că receptorul estrogenic poate
Ro_324 () [Corola-website/Science/291083_a_292412]
-
intrării în studiu . Dozele de Emselex 7, 5 mg și 15 mg au fost asociate cu îmbunătățiri semnificative statistic față de placebo , în ceea ce privește unele aspecte ale calității vieții , care au fost evaluate prin utilizarea Chestionarului Kings Health incluzând impactul incontinenței , limitările acțiunilor , limitările sociale și măsurile privind severitatea . În cazul ambelor doze de 7, 5 mg și 15 mg , reducerea mediană exprimată procentual față de intrarea în studiu în ceea ce privește numărul de episoade de incontinență pe săptămână a fost similar la pacienții de sex
Ro_297 () [Corola-website/Science/291056_a_292385]
-
intrării în studiu . Dozele de Emselex 7, 5 mg și 15 mg au fost asociate cu îmbunătățiri semnificative statistic față de placebo , în ceea ce privește unele aspecte ale calității vieții , care au fost evaluate prin utilizarea Chestionarului Kings Health incluzând impactul incontinenței , limitările acțiunilor , limitările sociale și măsurile privind severitatea . În cazul ambelor doze de 7, 5 mg și 15 mg , reducerea mediană exprimată procentual față de intrarea în studiu în ceea ce privește numărul de episoade de incontinență pe săptămână a fost similar la pacienții de sex
Ro_297 () [Corola-website/Science/291056_a_292385]
-
înghițirea capsulelor de Emtriva . Emtriva conține substanța activă emtricitabină . Această substanță activă este un medicament antiretroviral utilizat în tratamentul infecției cu HIV . Emtricitabina este un inhibitor nucleozidic de reverstranscriptază ( transcriptaza inversă ) ( INRT ) care acționează prin interferarea cu mecanismul normal de acțiune al unei enzime ( reverstranscriptaza ) care este esențială pentru ca virusul HIV să se poată reproduce . Emtriva poate scădea cantitatea de virus HIV din sânge ( încărcătura virală ) . De asemenea , poate ajuta la creșterea numărului de celule T numite celule CD4 . Pentru tratamentul
Ro_300 () [Corola-website/Science/291059_a_292388]
-
înghițirea capsulelor de Emtriva . Emtriva conține substanța activă emtricitabină . Această substanță activă este un medicament antiretroviral utilizat în tratamentul infecției cu HIV . Emtricitabina este un inhibitor nucleozidic de reverstranscriptază ( transcriptaza inversă ) ( INRT ) care acționează prin interferarea cu mecanismul normal de acțiune al unei enzime ( reverstranscriptaza ) care este esențială pentru ca virusul HIV să se poată reproduce . Emtriva poate scădea cantitatea de virus HIV din sânge ( încărcătura virală ) . De asemenea , poate ajuta la creșterea numărului de celule T numite celule CD4 . Pentru tratamentul
Ro_300 () [Corola-website/Science/291059_a_292388]
-
au evidențiat pentru doze mai mari de fulvestrant alte efecte în afară de cele care au legătură în mod direct sau indirect cu activitatea antiestrogenică ( vezi pct . 5. 3 ) . 4 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică : Antiestrogeni , codul ATC : Mecanism de acțiune Fulvestrant este un antagonist competitiv al receptorilor estrogenici ( RE ) cu o afinitate comparabilă cu cea a estradiolului . Fulvestrant blochează acțiunea trofică a hormonilor estrogeni , fără ca el să aibă vreo activitate parțial agonistă ( asemănătoare cu cea a estrogenului ) . Mecanismul de acțiune
Ro_355 () [Corola-website/Science/291114_a_292443]
-
cu activitatea antiestrogenică ( vezi pct . 5. 3 ) . 4 5 . 5. 1 Proprietăți farmacodinamice Grupa farmacoterapeutică : Antiestrogeni , codul ATC : Mecanism de acțiune Fulvestrant este un antagonist competitiv al receptorilor estrogenici ( RE ) cu o afinitate comparabilă cu cea a estradiolului . Fulvestrant blochează acțiunea trofică a hormonilor estrogeni , fără ca el să aibă vreo activitate parțial agonistă ( asemănătoare cu cea a estrogenului ) . Mecanismul de acțiune este asociat cu fenomenul de scădere a densității ( down- regulation ) proteinelor receptoare estrogenice . Studiile clinice efectuate la femeile aflate în
Ro_355 () [Corola-website/Science/291114_a_292443]
-
acțiune Fulvestrant este un antagonist competitiv al receptorilor estrogenici ( RE ) cu o afinitate comparabilă cu cea a estradiolului . Fulvestrant blochează acțiunea trofică a hormonilor estrogeni , fără ca el să aibă vreo activitate parțial agonistă ( asemănătoare cu cea a estrogenului ) . Mecanismul de acțiune este asociat cu fenomenul de scădere a densității ( down- regulation ) proteinelor receptoare estrogenice . Studiile clinice efectuate la femeile aflate în postmenopauză , care prezintă cancer primar al sânului au demonstrat că fulvestrant realizează în cazul tumorilor cu receptori estrogenici o scădere
Ro_355 () [Corola-website/Science/291114_a_292443]
-
după cum urmează : frecvente ( ≥ 1/ 100 și < 1/ 10 ) , mai puțin frecvente ( ≥ 1/ 1000 și < 1/ 100 ) . În cadrul fiecărei grupe de frecvență , reacțiile adverse sunt prezentate în ordinea descrescătoare a gravității . 4. 9 Supradozaj Având în vedere mecanismul de acțiune al Fasturtec , supradozajul va duce la concentrații plasmatice de acid uric mici sau nedetectabile și la o creștere a producerii de peroxid de hidrogen . Pacienții la care se suspicionează un supradozaj trebuie supravegheați în vederea hemolizei și la acești pacienți trebuie
Ro_357 () [Corola-website/Science/291116_a_292445]
-
cuprins între 0, 05 mg/ kg și 0, 20 mg/ kg Fasturtec , a fost observată o scădere importantă dependentă de doză a concentrațiilor plasmatice de acid uric . Un studiu comparativ de fază III cu doza recomandată a arătat că debutul acțiunii Fasturtec este semnificativ mai rapid comparativ cu cel al allopurinolului . La 4 ore după prima doză s- a constatat o diferență semnificativă ( p < 0, 0001 ) a valorii procentuale medii a concentrației plasmatice de acid uric față de valorile inițiale la
Ro_357 () [Corola-website/Science/291116_a_292445]
-
monohidrat . Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză , deficiență de lactază ( Lapp ) sau sindrom de malabsorbție la glucoză - galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune • Modul de acțiune sugerează că efectele L- dopa , agoniștilor dopaminergici și anticolinergicelor pot fi potențate de către tratamentul concomitent cu antagoniști ai NMDA , cum ar fi memantina . Efectele barbituricelor și neurolepticelor pot fi reduse . Administrarea concomitentă a memantinei cu antispastice , dantrolen sau baclofen , poate
Ro_275 () [Corola-website/Science/291034_a_292363]
-
cu Proteus bacteria ale tractului urinar . Excipienți : Picăturile orale conțin sorbitol . Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la fructoză nu trebuie să utilizeze acest medicament . 11 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune • Modul de acțiune sugerează că efectele L- dopa , agoniștilor dopaminergici și anticolinergicelor pot fi potențate prin tratamentul concomitent cu antagoniști ai NMDA , cum ar fi memantina . Efectele barbituricelor și neurolepticelor pot fi reduse . Administrarea concomitentă a memantinei cu antispastice , dantrolen sau baclofen , poate
Ro_275 () [Corola-website/Science/291034_a_292363]
-
monohidrat . Pacienții cu afecțiuni ereditare rare de intoleranță la galactoză , deficiență de lactază ( Lapp ) sau sindrom de malabsorbție la glucoză - galactoză nu trebuie să utilizeze acest medicament . 4. 5 Interacțiuni cu alte medicamente și alte forme de interacțiune • Modul de acțiune sugerează că efectele L- dopa , agoniștilor dopaminergici și anticolinergicelor pot fi potențate de către tratamentul concomitent cu antagoniști ai NMDA , cum ar fi memantina . Efectele barbituricelor și neurolepticelor pot fi reduse . Administrarea concomitentă a memantinei cu antispastice , dantrolen sau baclofen , poate
Ro_275 () [Corola-website/Science/291034_a_292363]