4,115 matches
-
ale forței comunicante a persoanei adulte nu sunt, de regulă, dezvoltate în aceeași măsură la același nivel, existând discrepanțe de la sensibil la semnificativ între ele, ceea ce diminuează, în cele din urmă, competența sa lingvistică, forța comunicantă fiind astfel dizarmonică, derutantă, înșelătoare chiar pentru formator. Nici aportul gradului de educare prealabilă a individului nu este întotdeauna cert, dat fiind faptul că, de exemplu, în materie de productivitate și abilitate verbală/lingvistică, persoanele cu educație precară pot „excela” totuși conjunctural, datorită „exploatării” excesive
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
ale forței comunicante a persoanei adulte nu sunt, de regulă, dezvoltate în aceeași măsură la același nivel, existând discrepanțe de la sensibil la semnificativ între ele, ceea ce diminuează, în cele din urmă, competența sa lingvistică, forța comunicantă fiind astfel dizarmonică, derutantă, înșelătoare chiar pentru formator. Nici aportul gradului de educare prealabilă a individului nu este întotdeauna cert, dat fiind faptul că, de exemplu, în materie de productivitate și abilitate verbală/lingvistică, persoanele cu educație precară pot „excela” totuși conjunctural, datorită „exploatării” excesive
[Corola-publishinghouse/Science/1947_a_3272]
-
pe ce să înalțe zidurile? Asta a știut Ana înaintea lui? Că temelia bisericii se poate înălța prin iubire și jertfă? Drumul... Drumul de țară, șerpuitor și prăfos, străbătut cu bicicleta sau pe jos... Calea ferată, ascunsă în pădure, drum înșelător, martor al dramei ce avea să pecetluiască un destin. Apa, ca un drum curgător, primordial, depozitar al bunelor și relelor pământului. Apa... în care se scaldă, în care aleargă, în care se cufundă... Tot apa îngăduie și pontonul pe care
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
naște ura și violența. De mare precizie este, în acest sens, alegerea interpreților: Liviu Rozorea compunând un hangiu aidoma celui descris de Caragiale, cu capul înfundat între umeri, mic, cu ochii sticloși, furați de o nălucă; Valeria Seciu figurând feminitatea înșelătoare a Anei, elanurile ei inconsistente, ambiguitatea lunecoasă, între tentație și teamă, ingenuitate și păcat; Ion Caramitru preotul-bandit, fixând în privirile-i avide și în zâmbetul tăios o lipsă de scrupul demențială. De fapt, teritoriul pe care regizorul se simte cel
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
că principala calitate a filmului rezidă în capacitatea cu totul specială a lui Alexa de-a ne sugera, de-a ne conduce discret cu o mână care parcă plutește undeva deasupra capetelor noastre într-o poveste care curge cu o înșelătoare lentoare. Forța puternică, virilă este semnul care a marcat invariabil și inconfundabil toate marile lui spectacole și filme anterioare. În Ana, regizorul lucrează într-o cheie cu totul nouă. Povestea ca fapt de viață este dramatică și zbaterile violente, furia
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
avem încă treabă în problemă. Paradoxurile istoriei comuniste: cine încerca, în 1958, să-i convingă pe ruși să-și ia tălpășița de pe la noi? Exponentul cel mai fioros și mai radical al NKVD, Emil Bodnăraș. Masca personajului, impenetrabilă, onctuos perfidă, criminal înșelătoare: greu de șters din memorie. Vă mai aduceți aminte?: să învățăm limba rusă cîntînd! 31 mai Așa revoluție, așa revoluționari. Cît de bine se potrivesc lucrurile, dacă ne gîndim că adevărul despre ce s-a întîmplat în decembrie 1989 a
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
vară de neuitat ne plasează într-o Românie jalnică, promiscuă și abjectă, singura existentă, vezi doamne, în ordine eternă. Nici vorbă, sigur, de intenții obscure la un creator, moral prin excelență, Pintilie, dar peliculele ne pun, vrînd-nevrînd, în fața unui ecran înșelător, în ultimă instanță fals. N-o fi fost regatul României cel mai perfect dintre regate, dar nici stînd, generalizator-simbolic, sub stigmatul deriziunii și abjecției. Da, performanța stilistică a celor două filme e colosală, dar sub horbota ei stă pitit, de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
erau?... niște nebuni. Pînă să ajungem la zahanaua Bucium, tăcerile noastre vag-jenate nu însemnau altceva decît situarea defel factice în formula Stelică. O secundă, trăiam cu toții în capul lui Stelică. Doar al doilea, al treilea pahar ne reașeza în ordinea (înșelătoare?) dăinuind din vecii. Și asigurîndu-ne împăcarea (lașă?) cu datul primordial. Butadei lui Eluard, "frații care văd" (despre pictori), i-am putea alătura (despre aceiași pictori): "frații care tac". Dintre artiști, aceștia sînt cei mai zgîrciți la vorbă. Poate și pentru că
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
dau mîna în dans, bucurîndu-se de viață. În tufișuri stau pani ochioși, care beau vin din pocale aurite și pîndesc pofticioși... Edenul e însă Eden. Întîlnirea artelor dincoace e o accepțiune pe cît de pretențioasă, pe atît de specioasă, de înșelătoare. Asistînd la întîlnirea artelor, sîntem frapați de ingeniozitatea cu care artele au fost chemate și confruntate, dezbrăcate și reîmbrăcate, dar dăinuie, după căderea cortinei, un sentiment tulbure, căruia i-am și găsit nume: implicarea spectatorului. În realitate, deși emoția ansamblului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
tonalitatea grea a Apocalipsei, a Strigătului, din vecinătate. În plus, arătînd spre Autoportretul cu păsări și descriindu-i aerul țicnit-ludic, mi-am asumat, serios, cuvenita frivolitate. Sugerînd posibila diversitate picassiană. Să fim frivoli! (Cu măsură) 17 mai E de plecat înșelător anecdotic de la o emisiune t.v., provocată de show-ul moscovit al zilei de 9 mai, emisiune ce avansa întrebarea: A fost bine că Băsescu s-a dus la Moscova? (Doar aparent înșelător anecdotic, pentru că întrebarea evident provocatoare atingea direct
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Cu măsură) 17 mai E de plecat înșelător anecdotic de la o emisiune t.v., provocată de show-ul moscovit al zilei de 9 mai, emisiune ce avansa întrebarea: A fost bine că Băsescu s-a dus la Moscova? (Doar aparent înșelător anecdotic, pentru că întrebarea evident provocatoare atingea direct drama ce i se pregătea României în chiar momentul victoriei europene, sechestrată, insolent, de o Moscovă endemic acaparatoare.) M-aș fi înscris printre cei mult mai puțini decît ceilalți care au răspuns cu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
permanente la rampă, pe atît de remanent nocivă într-o societate care se zbate să se emancipeze de stigmatul dictaturii. Deci nu apelul grav la atestare documentară, la tribunal moral, ci la vizualul pur și simplu, de suprafață, atît de înșelător în ghicirea nocivității, chiar amuzant pînă la un punct. Dacă mai poate încăpea aici amuzament... Încape. Pentru că e vorba, la urma urmei, de un meci de fotbal. La care-am asistat recent. Întîi însă, o paranteză, ca o veche rîcă
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
inegalabilă a imaginarului, într-o aventură a imaginii care, de multe ori, chiar în spațiul sacru, șochează prin sfidarea tuturor canoanelor, chiar și a celor consacrate în renaștere. Accesul la profunzimea sensului religios se face tocmai prin jocul periculos și înșelător al aparențelor. Opus imaginarului protestant, Contra-Reforma amplifică retoric efectele, distorsionând rolul figurativului religios și pe cel al cultului sfinților. Arhitectura epocii, sub semnul celebrei mezzaluna barroca din Italia și din Europa centrală, exploatează la maximum jocurile de perspectivă, efectul trompe
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
subiecți" sau "locuitori" ai unei unități de viață sau ai unei sfere publice, le acceptăm la un moment dat, toate aflate, desigur, sub autoritatea judicativului, datorită evenimentului de împărțire a logos-ului. Relieful accidentat de la granițele dictaturii judicativului, atât de înșelător în privința sensurilor pe care înseși faptele noastre le pot primi aici, îngăduie, în primul rând poate chiar în virtutea "naturii" înșelătoare a formelor sale, să fie reconstruite anumite fapte cu "funcții" temeinice după (modelul oferit de) constitutivitatea judicativă. Odată asumată o
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
aflate, desigur, sub autoritatea judicativului, datorită evenimentului de împărțire a logos-ului. Relieful accidentat de la granițele dictaturii judicativului, atât de înșelător în privința sensurilor pe care înseși faptele noastre le pot primi aici, îngăduie, în primul rând poate chiar în virtutea "naturii" înșelătoare a formelor sale, să fie reconstruite anumite fapte cu "funcții" temeinice după (modelul oferit de) constitutivitatea judicativă. Odată asumată o asemenea îngăduință, așteptarea noastră trebuie să aibă ca țintă tocmai ivirea, prin vreun semn anume, a non-judicativului. Note finale Am
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
ologit căzând de pe pod Metalul (se) oxidează de la oxigen Băsescu pălește în sondaje din cauza gafelor Iarba se pălește din cauza secetei De la pana de curent nu mai pornește monitorul La introducerea CD-ului, calculatorul se pornește Vedeta a răcit din cauza vremii înșelătoare Vremea se răcește din cauza unui curent de aer polar Uleiul (se) râncezește din cauză că este păstrat prea mult timp Fierul (se) ruginește din cauza umezelii Copilul se spuzește din cauza căldurii Gura îi spuzește tot timpul, orice ar mânca Ion sfârșește tragic, din cauza
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
noua muzică creștină, „cântecul nou”, instrument de mântuire. Discriminarea valorică între cele două muzici nu constă în caracterul formal, ci în conținutul textual - și, deci, ideologic - divers. Clement Alexandrinul (150-217 d.Cr.), în Protrettico ai Greci, afirmă că miturile antice sunt înșelătoare iar muzica, prin intermediul căreia se exprimă, duce la pierzare. „După părerea mea, Orfeu, la fel ca și cantorul din Tebe și Metimnia, nu sunt demni de numele de om, pentru că sunt falși. Sub pretextul muzicii, și-au bătut joc de
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
mulți ucraineni și ruși decât moldoveni ar echivala cu aceea că există mai puțini polonezi decât ruși în Polonia rusească și mai mulți ruși decât ucraineni în Ucraina. Este deci inutil și fără importanță să se facă caz de afirmațiile înșelătoare lansate de anumite publicații rusești al căror scop și ale căror tendințe, ușor de ghicit, se potrivesc atât de concret cu intențiile și scopul urmărit de un secol cu o rară perseverență de către regimul țarist: deznaționalizarea cu orice preț a
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
copiii să fie supuși educației, pe care aceasta o presupune. În scrierile sale despre educație, el atrage atenția părinților asupra datoriei de a-și educa urmașii, începând încă de la cea mai fragedă vârstă, în credință și în disprețul bunurilor terestre înșelătoare. Educația este o problemă fundamentală a omului, pentru că în lipsa ei apar toate relele posibile. Un copil lipsit de educație poate ajunge chiar un vrăjmaș a lui Dumnezeu, al naturii și al omului. Idealul educațional al Sfântului Ioan Hrisostomul este unul
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
succesiune și se succedă în durată”, el distinge opt tipuri de timpuri sociale: 1. Timpul de lungă durată și încetinit, caracterizat prin faptul că trecutul este proiectat în prezent și viitor. Este timpul comunităților sătești, al comunităților etnice. 2. Timpul înșelător, sub aparența duratei lungi și a încetinelii, el ascunde virtualități de crize bruște și neașteptate. Este timpul specific marilor orașe sau al „publicului” politic. 3. Timpul cu bătăi neregulate între apariția și dispariția ritmurilor, caracteristic rolurilor sociale, atitudinilor colective și
[Corola-publishinghouse/Science/2238_a_3563]
-
după ce I-au dat oțet, merg mai departe; chiar când Îl văd atârnat pe cruce Îl ocărăsc și ei și cei ce treceau. Dar ceea ce era mai cumplit decât toate era că Hristos pătimea acestea sub învinuirea de amăgitor și înșelător, de îngâmfat, de om care s-a lăudat în zadar cu cele ce spunea. De aceea L-au și răstignit în fața întregului popor, ca să-L facă de râs înaintea tuturor celor ce-L vedeau; de aceea s-au slujit de
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
dar pe de altă parte, ne punem cu toată puterea nădejdea și într-o viață veșnică. O viață pe care nu ne-o plăsmuim în chip vanitos, bazându-ne doar pe simple visuri, pe care să le hrănim cu speranțe înșelătoare, ci în care ne încredem cu toată tăria prin cel mai sigur garant, care este Dumnezeu; căci potrivit sfatului Său, atunci când l-a adus pe om la viață, Creatorul i-a dat suflet nemuritor și un trup sensibil, dându-i
O exegeză a Crezului ortodox by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/158_a_127]
-
colectivității. Simone Weil vorbea despre facultățile naturale ale ființei omenești care nu au dreptul să participe direct la viața propriu-zis spirituală, fiindcă ar reduce absolutul la propria lor condiție, adică la un absolut de nivel inferior, fabricat de ele, fals, înșelător. în măsura în care e asumată de conștiință, condiția diferențiată a omului modern poate sprijini efortul de a gîndi consecvent, responsabil față de societate, distanța comunicantă dintre absolut și lume. Aceeași condiție diferențiată poate da suport pentru a percepe tensiunea dintre cei doi poli
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în sensul larg al cuvântului (vecini, vânzători, viață asociativă) și profesionale. Explorarea tuturor acestor probleme împreună cu pacientul permite utilizare primelor elemente în cadrul efortului terapeutic de reconstrucție progresivă a legăturilor sociale. Forme clinice Denumirea de „fobie socială” ascunde, sub o mască înșelătoare, situații percepute în mod diferit de către clinicianul puțin familiarizat cu această tulburare. Forme limitate la una sau două circumstanțe sociale: ele se referă, cel mai adesea, la teama de a mânca, de a bea sau de a scrie în fața unei
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]
-
ego-sintonic marcat: evitările sunt justificate prin absența dorinței de a merge în întâmpinarea celorlalți („N-am chef să merg la petreceri, sau să iau masa împreună cu colegii mei la cantina întreprinderii, mă plictisește lucrul acesta”), sau prin caracterul agresiv sau înșelător al acestora din urmă („De ce să fac eforturi pentru persoane care nu merită acest lucru?”). Acești pacienți prezintă, adesea, o puternică sensibilitate la respingerea socială, fie că este reală (fiecare poate trăi o situație de răcire a relațiilor sale sociale
[Corola-publishinghouse/Science/1994_a_3319]