5,677 matches
-
aveau ce cere inventau ceva pentru a-și produce o emoție și o speranță, într-atît parcă Gaittany invita la o încercare. Filozofia lui Gaittany era a nu spune niciodată "nu" și a nu reteza nici o nădejde. Lui Suflețel i se înfipse în suflet idealul de a poseda un permis de cale ferată și exprimă acest deziderat biroului universal care era Gaittany. - Perfect, admise acesta, dar pe ce temei îl cerem? Se dănumai la ziariști și scriitori! Având despre statul român noțiunea
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
Pomponescu: - Cum m-aș plimba în străinătate dacă el (adică Smărăndache) ar fi atașat de presă! Madam Pomponescu, sincer binevoitoare, zise: . - De ce nu cere? Jean îl va ajuta cu siguranță. . - Nu-ndrăznește! afirmă Smărăndăchioaia. Și aci avea dreptate. Așa de înfipt în societate, promovat de manierele lui, Smărăndache n-avea curajul să deschidă gura spre a solicita postul de la cel care i-l putea procura. Alintat din copilărie, spera să i se ghicească gândurile. Smărăndache era, în altă generație, un fel
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
încercuită cu roșu reclama firmei respectivului. Scria că-i merge foarte bine. . - S-a mărit lumea, zicea Saferian, ce păcat, prea bătrîn,picioarele nu mă țin. . Însă ideea că mai jos, în jurul Mediteranei, era mai bine îi era de mult înfiptă în minte, cu concursul de altfel al Sultanei. Saferian consultă pe Smărăndache. . - Domnul Smărăndache, azi e mai sigur pentru comerț în Egipt, în Asia Mică. Englezii țin frâul. . Smărăndache trecea printr-o criză de haos și scepticism din cauza prea vastei
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
iluzii. Putea să scape viața lui Tudorel, spre consolația Elvirei și, sentimental vorbind, și a lui. Dar nădejdea pe care o nutrise că Doru nu era amestecat în asasinarea lui Bogdan se spulberase. Chiar viu, Tudorel rămânea un criminal care înfipsese pumnalul într-un om fără apărare. Asta era o crimă banală, fără nici o scuză politică. Deci Tudorel avea să rămână un ocnaș, iar dacă, prin forța evenimentelor, s-ar fi salvat, nimeni nu l-ar fi spălat de pata notorie
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
însă după grade. N-ar fi admis ca un agregat să se confunde cu un profesor plin. Imagina biblioteci bine ținute la zi, încălzite iarna, cu lămpi electrice pe fiecare masă și cu pupitre rezervate pentru profesori. Și-ar fi înfipt cartea de vizită cu titlul complet: "Gonzalv Ionescu, profesor titular la Facultatea de științe București". Catedra, "în interesul învățămîntului", și-o închipuia dotată cu numeroase conferințe, șefi de lucrări și asistenți, astfel încît aparițiile sale în anume împrejurări să se
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
amintirea celor patru victime: Pica, Tudorel, Hangerliu și Cioarec, ale căror figuri, pictate sumar, se suspendară pe pereți. Cioarec, care murise de frică, fusese sanctificat! De asemeni, pe locul execuției, acolo unde fusese cuierul pe care stătuse legat Cioarec, se înfipseră iarăși lumânări, și un pluton de tineri în cizme îngenunche. Hangerlioaica jucase un mare rol în acest autodafé, întrucît interesul ei era de a face din biserica lui Ioanide un locaș hangerliesc. Ea veni îmbrăcată în doliu teatral, în care
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să aibă recurs la veniturile constituite celor două femei. Câțiva ani de zile cel puțin, lucrurile n-ar fi fost așa de negre, totuși Pomponescu le văzu astfel. Gândul de a fi întreținut de femei îi era intolerabil. l se înfipsese în creier ideea, mai ales în urma retragerii din partea negustorului a propunerii de a construi cinematograful, că va cădea în mizerie. Era sigur că nimeni nu-i va da nici o comandă și că va ajunge la mari umilințe. Crescut toată viața
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
exterioară; astfel, un element nou apare în peisajul sătesc: gardul. Două dintre casele cele noi sunt înconjurate de garduri solide, cu porți de intrare încuiate; celelalte șase sunt doar împrejmuite de ceva ce seamnă cu un gard: rânduri de pari înfipți în pământ, mici șanțuri etc.; și aici, percepem un fel de timiditate, o teamă nedeslușită, care temperează dorința clară de a se separa de ceilalți din punct de vedere material. Un teren cu plantații de arbori de cafea înconjoară satul
Motive economice în antropologie by LAURENT BAZIN, MONIQUE SELIM [Corola-publishinghouse/Science/1015_a_2523]
-
calcă în picioare generozitatea, exclude orice speranță de seninătate și în final usucă inima" (p. 159). Când încearcă să dezvăluie sursa invidiei, autorii atrași de această incitantă problemă împărtășesc păreri (relativ) diferite. Unii, susțin că este un simțământ foarte adânc înfipt în ființa noastră. Bunăoară, Imm. Kant consideră că invidia este un impuls firesc, înnăscut. În concepția filosofului de la Köngsberg, aceasta ne face să nu (ne) vedem propriul bine, întunecat de binele altora. După cum a remarcat în Întemeierea metafizicii moravurilor (1972
Relațiile interpersonale. Aspecte instituționale, psihologice și formativ educative by Gabriel Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1037_a_2545]
-
Cel ce dă viață și mântuire, vrea să zeifice pe unul din slujitorii Lui și să-i acorde mai degrabă acestuia cultul datorat?». Înfuriat de aceste cuvinte, regele a poruncit să se ascută douăzeci de trestii și să i se înfigă sub unghiile degetelor de la mâini și de la picioare”<footnote Casiodor, Istoria bisericească tripartită, cartea a X-a, capitolul XXXIII, traducere de Liana și Anca Manolache, introducere și note de Pr. Prof. Dr. Ștefan Alexe, în PSB, vol. 75, Editura IBMBOR
Πίστις și μαρτυρία. Martirii – mărturisitori jertfelnici ai dreptei credinţe. In: Studia Theologia Orthodoxa by Liviu PETCU () [Corola-publishinghouse/Science/132_a_167]
-
agrafă în această carte, aș găsi, la pagina indicată de soartă, condamnarea, implicită sau explicită, a Regimului Protector, dovada identității acestui regim, în principiu, cu Comunismul. Și de ce oare nu aș aduce această dovadă? Bun, iată-mă. Agrafa s-a înfipt în pagina 283; citesc aici: Este deci o eroare să se critice concurența și să nu se observe că, dacă poporul este producător, el este de asemenea consumator, și că, primind mai puțin dintr-o parte (un fapt pe care
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
spunându-i să nu se oprească niciodată. Vă provoc să spuneți că acest lucru nu se aplică în egală măsură atât concurenței care se face peste râul Bidassoa 60 cât și concurenței care se face peste râul Loire. Să mai înfigem încă o dată agrafa. Zis și făcut; iată-ne la pagina 325. Drepturile sunt sau nu sunt; dacă ele sunt, ele angrenează consecințe absolute... ba mai mult, dacă dreptul există, el există în fiecare moment: el este în întregime azi, ieri
Statul. Ce se vede și ce nu se vede by Frédéric Bastiat [Corola-publishinghouse/Science/1073_a_2581]
-
ne propunem să le facem ― de la cele mai mărunte (chiar și pentru a bea un pahar de apă e nevoie de un atom de voință și de iluzie) și până la cele mai mărețe ― ce ne-ar ține atât de bine înfipți în "această coajă de pămînt"? Gândul că am putea lăsa ceva în urma noastră? Ceva care "ar străbate secolele"? Care secole? Cele care se vor pierde în "praful și pulberea" istoriei? Și care istorie? Cea care poate să dispară de pe o
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
splendoarea goliciunii ei, o femeie care îi face semn bărbatului să intre. Acesta se apropie și o ia în brațe. Aparatul se rotește apoi încet, ajunge în spatele femeii și atunci vedem că mâinile bărbatului care au cuprins-o s-au înfipt într-un trup ecorșat și putrid, în straturile de sub piele, în mușchii dezveliți, în sânge, în cartilagii și în oasele care răsar ici și colo. Kubrick ne pune aici în fața unui subiect ambigui: însuși trupul nostru. Care este "adevărul" lui
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
După ce placa era pe deplin lucrată și uscată, suprafața se netezea și i se da o poleitură care te face să crezi că întregul tablou a crescut în piatră și nu ar fi făcut de mâni omenești. Difficiles nugae. A înfige o singură țintă colorată pe răbdătoarea hârtie nu e nimic, dar a le așeza cu acea profuziune cu care o face autorul cărții Pseudokynegetikos, cu vremea devin nimicuri foarte grele. Epistolă, menită a fi precuvântarea cărții "Manualul vânătorului ", ea a
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
patrula au răspuns asemenea cu focuri, de care doi herțegovineni au fost greu răniți. În Plasko, vatra agitațiunilor, sârbii au depărtat portretul împăratului Austriei din sala consiliului comunal și au atârnat în locu-i icoana St. Lazăr. Deasupra turnului bisericei au înfipt o flamură cu inscripția: Zivio Serbia. Mulți lucrători de la drumul de fier au trecut la insurgenții din Herzegovina. Ziarele oficioase ungurești susțin cumcă guvernul nu e de loc surprins de întîmplările de la Dunăre, ci le-a prevăzut pe toate și
Opere 09 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295587_a_296916]
-
arată lui Grete alt deget arătător, degetul arătător personal. Și Freddy are un deget foarte gros și frumos, și ce credeți că face derbedeul cu degetul ăsta arătător? Abia că apucase să danseze la lumină cu Grete că îi și înfige degetul arătător în fund. Asta e o bucurie pentru Grete, dar, în realitate, trebuie să-l ciupească și să-l dea afară. Freddy înțelege imediat, căci, firește, nu vrea nici el să ia de nevastă o curvă. Deci, Grete trage
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
pune mâna pe un tirbușon uriaș) Dar Herrmann o iubește pe maică-sa, pentru că nu trebuie să plângă una-două pe stradă, pentru că toate femeile sunt curve și pot să fugă mult mai repede decât Herrmann. El o să poată să-și înfigă cocoșelul lui singuratec în maică-sa, în gaura proaspăt făcută, nu ca la curvele grăbite, pe străzile lumii, cărora le poate atinge cel mult dând cu pietre după ele... și atunci fug toate mult mai repede decât ar fi facut
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trupul unui adevărat tată de familie... pe Grollfeuer cel original am putut să-l otrăvesc dar nu și să-l înjunghii. Îmi păream a fi prea tânără și prea frumoasă pentru clădirea unei închisori. DOAMNA WURM (murind): Dumnezeu o să-ți înfigă... un țăruș încins... în josul trupului... (Moare) DOAMNA GROLLFEUER: Acum ești dumneata la el, doamnă Wurm, toate nimicurile se adună fără nici un fel de înțelegere prealabilă. Sunt destule micimi, așa că e foarte ușor să se adune. Acum or să poată toate
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
Da, e un cântec de dragoste și se cheamă Fistic și alune! (recitativ) Fistic și alune... Sub un copac Ne-am întâlnit și-am lins o bună înghețată fiecare care era verde-maro și mare apoi degetele în păr le-am înfipt și părul în înghețată a sărit înghețata din copac a curs și părul pe copac s-a scurs, și maroul din copac s-a rupt și copacul fără vis linge maroul de pe bot și burta de pe înghețată mușcă botul în
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
de două ori pe zi Și la groapa de gunoi toată Țara Dacă se apucă odată să asude Cine știe Dacă un președinte veritabil poate să existe Căruia să-i poți smulge o aripă de la plămân Căruia să-i poți înfige o coastă de slănină Jos Una sângerândă FEMEIA (intră): Iar te-ai pus s-asculți de vedenii Mereu tragi cu urechea la vedeniile tale Și vedeniile astea sunt pentru tine și pentru lume, rele, N-ar trebui să pleci nici o
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
câștigată Vecinătatea a câștigat Vecinătatea este ogorul meu Ogorul meu a câștigat o mamă în birt Vacile din contravecinătate mor împreună cu vacile lor Antivecinul se ridică pe pământul de fân Orfan Furca de fân fără fânul de la pământul mamă se înfige cu coada de fag în pământul de argilă rupt Și antipierduta vecinătate zboară cu pântecele înainte în gata pregătitul Semn Cine pierde un tăpșan Și tot îngrăsământul din el Și mațul gros ciuruit, nu mai are parte de nici o buruiană
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
voastră din ușurință părăsiți forma de adresare cu d-voastră, vă veți afla în absolut lipsita de importanță străinătate. (Vehiculul-EL șchioapătă trăgând după el lada cu rechuizite și se sprijină de un ciot tăiat, cu o vizibilă proastă dispoziție. Își înfige bastonul în fața LUI ca o declarație de război. Se schimbă în EA și îi împinge LUI în gulerul cămășii un șomoiog de iarbă. EL și EA abia dacă bagă în seamă ce face.) EA: Asta-i nedrept. Și în plus
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
ce-i dedesubt, ce tot timpul se bate pe burtă cu toți. COMPOZITORUL: Artiștii cu vocea întinsă pe ață sunt prin natura lor medială persoane deosebite care sunt înscrise dinainte să se strice. Ca și compozitor sau interpret genial te înfigi în grătarul plin cu gogoși al vinerei mari. Restul profeților încep să cânte melodia lor abia din lunea Paștelui și dovedesc o erotică stranie în sus și în jos tot anul în care în legătura șoldurilor planturoase și-o trag
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]
-
trecut. (Cântăreața se ridică și se pune în fața compozitorului) CÂNTĂREAȚA: Viitorul ne va arăta... pe noi. COMPOZITORUL: Daaa, odată o să poți să îți coșciugești în ghiveciul tău leșul pulii mele, tu cur veștejit și lălâu. PIANISTA: Pfui. (râde) CÂNTĂREAȚA (se înfige respirând din greu în pianistă): Daaa, tu ești mai frumoasă în neomenia ta decât eu în omenia mea, și mare ai mai devenit prin muzica asta totală. Toți te urmează... pianul, întreaga lume și el, care poate compune lumea întreagă
by Werner Schwab [Corola-publishinghouse/Science/1078_a_2586]