4,343 matches
-
prima ninsoare - mama cerne mai cu spor făina de grâu după ninsoare - privind spectacolul un călător tăcut tot satul în alb - pe ultimul ram, cioara, cam complexată drum prin zapadă - cu toate gândurile mai luminoase desen de iarnă - pe lacul înghețat tot felul de linii ninge pe alei - dispre felinare altă lumină tablou neterminat - doar luna-i colorată în noaptea ninsă gerul de iarnă - în geam la orfelinat un zâmbet schițat chiar și fulgii mari se-așează fără zgomot - lecție nouă
T?cerea iernii by Cristina Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83682_a_85007]
-
scîrțîia sub picioare. „E iarnă din nou! Nu mai au nici lemne să Încălzească locuințele. Aici am ajuns, spuse ivindu-se lîngă mine, În timp ce mă credeam singur. Era Înfășurat În pelerina lui albă, privea zăpada sticlindă de pe alee, strălucirea copacilor Înghețați. La ce te gîndeai?” continuă. „La ce să mă gîndesc?”, spusei. El Își Întoarse fața către mine. „Puntea la care am ajuns, spuse. La ce te-ai mai putea gîndi?”. După o oarecare pauză adăugă: „Îți mai făceai probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
Își Întoarse fața către mine. „Puntea la care am ajuns, spuse. La ce te-ai mai putea gîndi?”. După o oarecare pauză adăugă: „Îți mai făceai probleme de conștiință. Ăsta e rezultatul mult trîmbițatei societăți fericite la care gîndeai. Copii Înghețați, bătrîni care mor În spitale neîncălzite, fără medicamente. Se spune chiar că În spitale, din cauza Înreruperii curentului electric pentru economie, au fost nou-născuți care au murit În incubatoare și că din acest motiv nașterea nici nu le-a fost Înregistrată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
celții. Știa de ce se aflau pe pământurile acelea. 2 Valerius merse câteva mile prin pădure, trecu prin luminișuri pline de zăpadă și își mână calul de-a lungul albiilor torenților. Străbătu două coline și merse pe lângă un lac cu malurile înghețate. Când ajunse într-un sat, se opri la tavernă. Mâncă singur, într-un colț, ascultând glasurile negustorilor care umpleau încăperea. În cele din urmă se duse în grajd și se întinse pe o grămadă de paie. Învelit cu o pătură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
nu avea firea curajoasă a fratelui său, Antonius Primus, care fusese întotdeauna soldat, iar acum era tribun în Legiunea a șaptea Galbiana, în Pannonia; el nu fusese niciodată cuprins de teamă, iar curajul său devenise legendar printre soldați. O mână înghețată îi acoperi gura. Dacă nu taci, ești mort. Am un pumnal. Valerius îi simți vârful împungându-i gâtul. — Fă cum îți spun. Cu o smucitură, omul din spatele său îl făcu să se ridice. Lui Valerius i se păru că zărește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
avea două pumnale. — Era mai bine dacă plecam mai devreme - aseară, așa cum am spus. Ai fi avut un avans mai mare. — Aseară fratele tău nu putea încă să se miște, răspunse Valerius. Răsuflarea i se prefăcea în abur în aerul înghețat. — Acum, cel puțin, poate să stea în picioare. Fulgii deși îl orbeau. — Și eu aș fi preferat să plecăm aseară. Înainta cu greu; brațul gladiatorului pe care-l susținea îi atârna greu ca plumbul pe umăr, însă îl îngrijora mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
orice general, dacă își plătește soldații, poate fi ales imperator și să se opună celui ales la Roma de Senat și de popor? Unde o să ajungem? Să ne rugăm lui Hermes să ne apere. Paharnicul îi adresă cocoșatului un zâmbet înghețat: — Sigur, Galba a fost ales de soldații lui cu puțin timp înainte ca Nero să se sinucidă... Dar când Nero a murit, mi-l amintesc ca acum pe mesagerul care ne-a adus în Hispania vestea că Galba a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era gata să-l lovească din nou. După două ore, acoperit de sudoare și amețit de efort, Antonius nu-și mai simțea trupul, doborât de oboseală și de durere. Era când șfichiuit cu biciul, când udat cu găleți de apă înghețată. Nu-i era îngăduit să leșine, nu-i era îngăduit decât să se ridice, să cadă, să se ridice iar. Era încă noapte; mai erau două ore până la ivirea zorilor. Cineva făcu un semn. Cei trei bărbați își domoliră atacurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
vedea. Vitellius se ridică și, cu pași nesiguri, vru să treacă pârâul, care dintr-odată deveni foarte lat. Încercă să facă un salt înapoi, însă malul păru să se îndepărteze. Ce vrajă îl obliga acum să meargă înainte, cu apa înghețată ajungându-i până la genunchi, spre celălalt mal, care se depărta tot mai mult? — Numai când vei reuși să treci apa vei ajunge la mine, repetă glasul. Era glasul stăpânei absolute a destinului și a acelui loc sacru, unde creșteau frasini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
era indiferent dacă se găsea acolo, în orășelul din Gallia, sau în orice alt loc din lume. Velunda nu mai era. Îl părăsise. Ce simțea era nu numai disperare, ci și altceva, mai îngrozitor. Era o indiferență cumplită - avea inima înghețată. Nimic nu mai conta pentru el, nici măcar arta vindecării, căreia până atunci îi dedicase viața lui. Nu-i mai păsa că e medic. Nu-i mai păsa de cei din jur. Putea doar să stea la soare... Nu mai voia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
a trece peste Appenninus. Erau primele zile ale lui decembrie, și iarna se anunța foarte grea. Armata flavienilor își croi drum prin furtună, afundându-se în zăpadă la fiecare pas. Mulți soldați pieriră în avalanșe; alții, având mâinile și picioarele înghețate, se aruncau în propriile săbii, nefiind în stare să îndure gerul. Antonius Primus, neobosit, mergea înainte și înapoi de-a lungul coloanei soldaților săi, încurajându-i și ajutându-i. Era un exemplu pentru toți. Nimeni nu-i purta pică pentru că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
urma... Dar Vitellius și poporul Romei nu se gândesc la munera. Valerius se strâmbă. De când aflase că avea să lupte cu Skorpius - ordinul împăratului îi fusese comunicat solemn cu o zi în urmă, de către mai-marele instructorilor de la Ludus -, o mână înghețată părea să-i strângă stomacul. Senzația aceea îl irita. De când îl învinsese pe Flamma la Cremona, arena nu-l mai înspăimânta. Și învinsese de fiecare dată. — Vestea că vei lupta cu Skorpius face mai multă vâlvă decât orice altă știre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fără vlagă înfipți adânc în pământ? Ce și cui să-i reproșez netrăirea? Mai ales că am aflat că e un mare păcat să te-nchizi în tine, să te retragi ca melcul înșelat,cândva, prea de vreme de soarele înghețat. Am fugit, de multe ori, de spaima pedepsei; așa am rămas mulți rătăcitori, când nu mai folosim la nimic. Ce cumpănă mare pentru duhovnic! ce să ne mai spună? Crede și nu cerceta. Vocile Eram într-o mică sau mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
găsești câte un câine visând la soare lângă trunchiul de brazi. Se strânge inima, și mâinile se desfac într-o lume de cerșetori, iubitori cu masca opacă, fără zâmbet și fără rid! Măcar un blid de aer să soarbă Inima înghețată și oarbă. Agenda Stă o agendă veche din 1966 pe scrin, mi-a răpit privirea într-un joc trist. Prin apele de venin a rămas inelul cu piatră de ametist. Agenda a trăit goală ca vremea în sine: nici o întâmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
stăpânesc universul de jos. Cu taină, cresc primejdia în risipa lumii himerice, îmi sângera clipa. În atâta felurime de forme ne-am născut noi în cercuri rotunde și moi? Statuile În ritm de vals, citesc imaginile întocmite fals pe sticla înghețată și rece. Statuile mor sufocate de obiectele din jur: ca lumânările stinse ușor de o mână nevăzută dispărută și ea, undeva, cândva, vărsată în aerul apăsător și galben, în irizări de toamnă târzie, vie, doar în amiaza mea. Alături de femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
neagră în vântul năuc, se apropie în dezordine, apoi se duc. Te-ai întors în sfera cu lumina de oase galbenă ca ceara... fără certitudine un al treilea ochi trebuie privirii să se arate voințelor noastre ingrate. El caută lumina înghețată și limpede în neputință, însuflețită de o altă credință. Amintirile cu sânge de viperă au rămas sub streașina casei: glasul se tânguie și plânge. * * * pentru a retrăi zi cu zi, treaptă cu treaptă, comemorarea-. (H.R.Patapievici) Demult nu am fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
Am pierdut și credința în Dumnezeu, în biserica clădită pe sfinții acoperiți de norii fierbinți, din care ne privesc bătrânii părinți. Ce-o să mai fie? Suntem surzi și orbi într-o lume de neghiobi. Ne-a ales timpul gol și înghețat de la pol și nu ne-a purificat. Ne-a mumificat! Înstrăinați de tot, într-o lume de-un cot. Pentru canonizare a rămas Isus crucificat modelul împărat. * * * Să te hrănești din propria rană, spunea Seneca, în goană după gânduri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1534_a_2832]
-
În anul 2002, prin martie cu părul căzut și șosete de culori diferite. Cine știe ce voi fi zis mîine. Nu-mi pare rău că m-am dus. Atunci Îmi părea. Mai ales că picam În cenaclu direct din trenul de navetă, Înghețat, obosit, pe-ntuneric, scîrbit de viața la țară unde se năștea Întruna ceva veșnic, capital, oul, iar corolarul teoriei zigotului, omul de la țară Îl mînca dogmatic, precum Columb abia așteptam să fac un duș, să Înfulec o friptură, să pipăi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
adevărat. O pătură subțire, dar cu mulți ciucuri, dintre care cel mai lung atîrnă la Cotroceni. Motivul? Fotografia din Sexy Balamuc: un nud sticlos scoate dintre picioare un trandafir. A-nceput campania electorală. O altă revistă tot pentru erosul nostru Înghețat pe calorifer este Pisici. Cu lesbiene. Gospodinele noastre emblematice vor Învăța În sfîrșit ce se poate face cu un simplu castravete. A reapărut Scînteia. Unde se face „gazetărie culturală”. Cităm din gazetăria culturală: „Logaritmăm: lg k+x, lg (1,0r
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
fată îi va veni în minte)?" Uitasem aproape de gluma aceasta, când Geurtie se îndreptă către mine și mă întrebă, clipind șireată din ochi: ― Allan, ce-ți mai face iubita?! Și, fără să mai aștepte un răspuns (Inginerul rămase cu zâmbetul înghețat pe buzele lui groase, Maitreyi ridică ușor capul s-o privească), Geurtie continuă, pare-se foarte bine dispusă: ― Haide, nu te mai preface! Trebuie s-o întrebi și pe ea înainte de a te muta la mr. Seri, Nu e așa
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ofilind-o puțin cu cenușa de la pipă, ca și cum ar fi fost culeasă cu o zi mai înainte. Intîlnii pe Maitreyi la masă. Îi luceau ciudat ochii, îi venea mereu să râdă. ― Mama spune că ne ținem de prostii... O privii înghețat și-mi oprii apoi ochii pe d-na Sen, care surâdea foarte mărinimoasă. Gândul că ni se încurajează și glumele sentimentale mă dezgusta. Mi se părea că e un complot general la mijloc, ca să mă îndrăgostesc de Maitreyi. Așa îmi
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
Sărutările alunecau acum pe trup, coborând de-a lungul gâtului, pe umerii goi sub șal, pe brațe, pe piepi Când i-am mângâiat întîia dată sânii, cu o mână sinceri și înfometată, s-a adunat întreagă într-un singur fior înghețat. S-a destins apoi și și-a descheiat pieptarul, cu tot ce mai rămăsese spaimă și voluptate în priviri. Mi i-a dat înnebunită, înfricoșată, așteptând parcă un trăsnet care să ne năruie pe amândoi. Niciodată n-am văzut sâni
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
ceașcă, dar m-a înăbușit un hohot și mi-am ascuns fața cu brațul. Lilu n-a mai putut răbda și a fugit pe coridor, plângând. D-na Sen a rămas tot acolo, lângă ușă, privindu-mă cu același surâs înghețat, puțin batjocoritor, îndemnîndu-mă: ― Ia-ți ceaiul... Am curățit ca prin somn o banană și am sorbit din ceașca în care se răcise ceaiul. Îmi contenise plânsul deodată și suspinam numai. Când m-a văzut că mi-am sfârșit ceașca, d-
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
inoportună, dar m-am liniștit aflând că peste două zile cel mai târziu pleacă spre Maikhali, voind să ajungă la Bhadrinath. Până la Bhadrinath e un drum bun, de treizeci de zile. Am zâmbit ascultînd-o, căci crestele erau acum cu desăvârșire înghețate, cărările acoperite cu zăpadă, și apoi, drumul către Bhadrinath nu trece pe la Maikhali, ci prin Hardwar. I-am dat toate lămuririle, sfătuind-o să se ducă la Kotwara, de unde ar putea lua trenul până la Hardwar. M-a întrebat dacă eu
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
adânc... Își trecu mâna pe frunte, parcă ar fi vrut să ofteze. Apoi se întoarse spre Leopold. - Schicksal! spuse el zâmbind amar. - Schicksal! repetă celalt. Von Balthasar își puse brusc casca și mă privi din nou. Avea acum privirile reci, înghețate. - Aveam nevoie de oameni, spuse. Avem cu noi dinamită, dar ne trebuiesc și oameni. Trebuie să distruge șoseaua până la Dumbrăvi. Noi o dinamităm, iar dumneavoastră săpați șanțuri pe margini. Dar nu cum ați săpat până acum. Ne trebuiesc șanțuri adânci
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]