4,859 matches
-
plămâni și era internat într-un spital din Chilia Nouă. Maria la auzul acestei vești a început să plângă de nu se mai putea opri iar copiii, nici ei nu se puteau stăpâni văzându-i pe cei mari atât de îngrijorați de soarta fratelui lor mai mare, Gheorghiță la care țineau foarte mult, mai ales că acesta le cânta adeseori din vioară pe vremea când era acasă . − Plângi, Marie și ușurează-ți sufletul...și voi copii, plângeți gândindu-vă la fratele
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
eu așa ceva când am fost pe front. E o capcană, explică un invalid de război; − Da, cum au făcut și rușii: din capcană în capcană până ce au ajuns aici și noi spunem că-s tunete de ploaie, intervine moș Toloacă; îngrijorați de soarta ce-i așteptau, oamenii ascultau în tăcere bubuiturile slabe ce se auzeau în depărtare iar moș Lisandru rupse tăcerea : − știți ce-am auzit eu, măi oameni buni? Cică rușii au rupt frontul la Iași și în câteva zile
Rădăcinile continuităţii by Ştefan Boboc-Pungeşteanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91638_a_92999]
-
de rezervă sunt rechemat sub arme. Ordine și dispoziții noi de îndeplinit, muncă intensă de pregătire militară, deplasări zilnice la câmpul de instrucție aflat la câțiva kilometri în afara orașului și instrucție!... la cataramă!... Zilnic soseau noi și noi concentrați, toți îngrijorați de viitor și neliniștiți de lipsurile lăsate, în urma lor. Fiecare cu problemele din propria gospodărie. Și zilnic aceleași eforturi de alergătură, de instruire, până la epuizarea fizică. Într-o dimineață, la poarta batalionului nostru puzderie de concentrați. Eram de serviciu pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
cu aceeași ospitalitate și dragoste în familia lui Nicu Stoica, conșcolarul de la Bârlad, în acel moment transferat la Normala din Sibiu. Reîntâlnesc vechi prieteni și cunoscuți din anii anteriori, la aceeași horă cu mândre fete și feciori inimoși, dar mult îngrijorați de situația internațională și mai ales de soarta Transilvaniei. Mă asociez grupului de tineri frumoși ca însăși Tinerețea! Spre seară grupul se retrage fiind invitat la o mică petrecere în Streza - Cârțișoara, despărțită de Oprea Cârțișoara, în care găzduiam, doar
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noiembrie 1943 ne deplasăm într-un nou dispozitiv de luptă, la Limanul Bug-Nipru. Ne-am familiarizat cu noile poziții și cu unele raiduri ale aviației ruse, cu pierderi neînsemnate. Am stat în bordeie camuflate la țărm de mare și priveam îngrijorați spre răsărit de unde ne putea veni oricând inamicul. Cu sporite măsuri de pază ziua și noaptea, eram în așteptare. Îmi amintesc de o întâmplare care putea să-mi fie fatală. Executam pe timp de noapte o patrulare pe litoral, în
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
dintr-o regiune cu prisos de cereale. Discut cu directorul problema aprovizionării, el îmi spune că n-are nimic, dar că speră să se aducă suficient prin cooperativa satului. Îl invit să mergem împreună prin Oltenia, dar refuză categoric! Sunt îngrijorat și iau măsuri corespunzătoare. Îmi amintesc despre un fost plutonier pe care l am cunoscut în concentrarea din septembrie 1939. Omul avea o gospodărie înfloritoare la Măldaeni - în Teleorman și hotărăsc plecarea cât mai repede. Atunci circulau acele lungi și
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
concurs „Drumeții veseli”, câștigă concursul fiind premiată cu o bicicletă, apoi merge la București, la concursul final și pleacă într-o excursie oferită tuturor concurenților pe țară. Colegele ei se pregătesc intens pentru admiterea la facultate, soția e nemulțumită și îngrijorată pentru reușita la facultate a fiicei noastre. Eu nu mi fac probleme. Ca să-mi liniștesc soția, pe 6 august 1960 scriu pe o foaie de hârtie următoarele cuvinte: „Eleva M. M., absolventă a liceului X, candidată la examenul de admitere
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
facultate și-i prindea foarte bine. Uitasem de boală, deschidem cursurile la 15 septembrie, muncim împreună încă o lună, punem la punct toate problemele școlii și după 20 octombrie merg la București, pentru a fi operat la rinichi. Eram tare îngrijorat, dar n-am ce face! Înainte de a mă opera, Măndica, una din cumnate, mă duce la prof. dr. Olănescu pentru un consult special. Profesorul mă consultă, vede documentele medicale ce mă însoțeau și-mi spune clar: „Nu e caz de
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
îmi țineam soția și o linișteam, în timp ce cu mâna dreaptă țineam televizorul care se mișca tot mai mult. Sinistrul încetează, ieșim în curte, cu impresia că încă pământul se mai mișcă... Pretutindeni întuneric și umbre omenești care se agitau. Sunt îngrijorat, soția e disperată pentru copiii noștri care locuiau la parterul unui bloc cu 10 etaje, în București. Nu se poate telefona. Las soția în compania vecinilor și plec grăbit prin oraș să văd situația. Centrul igrasios al Bârladului era la
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
noi la cea mai frumoasă vârstă. Fiica mea fusese la înălțimea momentului emoțional, ca demnă urmașă a mamei sale! Tot atunci, ai mei din București vor să plece din țară. Nu vedeam cum fiica ar fi putut pleca. Nepotul mă îngrijora tot mai mult prin soluția adoptată de a trece Dunărea pe la sârbi. Mulți au trecut, dar unii au fost fie înghițiți de valurile fluviului, fie împușcați de grăniceri, ori întorși peste graniță în mâinile autorităților comuniste. Tinerețea, dorul de libertate
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
Tocmai s-a Întors de la o Întâlnire cu un episcop din Amman. Se pare c) papă a propus ca Paștele s) fie celebrat la aceeasi dat) de ambele biserici, iar episcopul grec din Amman este dispus s) accepte. Patriarhul este Îngrijorat că nu cumva Biserică Catolic) s) apar) În ochii lumii că singura mare reprezentant) a creștin)ț)ții. V)d o fotografie color a patriarhului cu papă, f)cut) cu ocazia vizitei acestuia din urm) la Ierusalim. Când susține vreo
Până la Ierusalim și înapoi by Saul Bellow () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2110_a_3435]
-
dharma talk. Cuvintele lui mi-au mers drept la inimă, căci răspundeau Întrebării mele despre cum poți să avansezi, să progresezi În lucrul cu sine. Ne-a spus cu un ușor zâmbet plin de compasiune: „Observându-vă În timpul săptămânii, eram Îngrijorat pentru starea genunchilor voștri, căci pe fețele voastre se vedea scris disconfortul. De aceea vă amintesc exemplul celui de la care am Învățat și care și-a petrecut o viață Întreagă practicând zazen. Se numea Roshi Kobori. El a spus trei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
Los Angeles și la Londra, pe West End, cu un contract limitat. Evident nu eram un regizor destul de comercial ca să concurez cu un musical născut În paradisul businessului uptown. În același timp, colegii și jurnaliștii din avangardă ridicau din sprâncene, Îngrijorați pentru traiectoria oscilantă a carierei mele: „Cum e posibil ca după greci, Shakespeare, Brecht, Cehov sau Strindberg să ajungi la Jacques Demy? Nu ți se pare că te Înjosești?“. Nu mi se părea. O dată chiar m-am Înfuriat când, după
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
educatorul Însuși! Punându-mă În fața atâtor Întrebări, oferta Columbiei mi se părea o „provocare“ bine venită, dar mă lăsa totuși pe gânduri: cine are nevoie de Încă o școală de teatru? În America erau deja suficiente școli, dar ce mă Îngrijora În exemplul multora dintre ele era faptul că profesorii erau foarte des actori, regizori sau dramaturgi care, pentru că nu au reușit să facă o carieră, s-au „consolat“ să predea. Ce pot preda ei când frustrarea i-a Împins să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2093_a_3418]
-
fi totala lui lipsă de pricepere pentru problemele financiare și politice pe care se Încăpățâna să le abordeze. Îmi amintesc În ce fierbere a fost când a trebuit să dea unul dintre cele mai importante examene de absolvire. Eram la fel de Îngrijorat ca el, și chiar În ajunul evenimentului așteptat, n-am putut rezista să nu trag cu urechea la ușa camerei, unde tata, la rugămintea insistentă a lui Lenski, a făcut cu el o recapitulare În particular, verificându-i cunoștințele despre
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
foarte bine”; adresat nu aspectului etic, ci exclusiv planului estetic: foarte bine că întâmplările se succed (o pisică și-a abandonat puiul), că povestea continuă. * Scaune. „De dimineață, defecație excepțională: două mici excremente în formă de corn de rinocer. Mă îngrijorează totuși acest scaun așa de puțin abundent. Credeam că, dimpotrivă, șampania - cu care nu mai sunt obișnuit - o să aibă efect laxativ. Dar după mai puțin de o oră sunt nevoit să merg iar la toaletă unde am, în fine, un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
la parohia Crucea din raionul Vatra Dornei. Aveam o stare matereială mult mai bună decât sperasem vreodată. După 10-12 zile de umblat prin țară am ajuns la părinți, la Rânmicelu. Se vede că eram obosit. Mămica a apreciat că sunt îngrijorat pentru că aș avea greutăți materiale, m-a luat deopate și mi-a zis: „Te văd cam abătut. Se vede că ai cheltuieli mari cu copiii și cu mașina. Eu am ceva bani la CEC pregătiți pentru înmormântare. Dacă-ți trebuie
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
sâmbăta Paștelui. În noaptea învierii a venit anunțul adus de un om care a spus că trebuie să ridicăm țigla din vagon a doua zi până la ora 12, pentru ca să nu plătim locație. Cunoscând marea lipsă de bani, anunțul ne-a îngrijorat. N-am putut discuta cu epitropii și cu Consiliul Parohial decât în zorii Zielei Invierii. Credincioșii au decis ca oricât ar fi de mare locația pentru întârziere, să serbăm în pace Ziua învierii, iar a doua zi de Paști să
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
pericol care mă pândește, dar pe care mi-l asum: grafologia! Scrie-mi mult și des! Te îmbrățișez cu tandrețea amoroasă pe care o cunoști. Al tău, pentru toate viețile, René. Luni, 13 mai 1974 Gabriela, ma bien-aimée, sunt foarte îngrijorat pentru tine, pentru că nu am primit nici o veste. Ce se întâmplă cu tine? M-ai uitat, m-ai aruncat în puțurile timpului? Mă simt ca bravul Philémon, care pierduse contactul după naufragiul lui A. Ieri seară, am fost invitat la
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
albă din Lună. Apoi eram cu Eva și Karl Otto Bonnier, și Birgitta (Trotzig), care mă întreba: sucré ou salé? Am spus: sărat, și am primit două prăjituri foarte bune. În alt vis, Nana, bunica, mă sfătuia să nu mă îngrijorez de nimic; viața se îngrijește de tot. Birgitta (Trotzig) a venit la mine, am stat ca de obicei până la miezul nopții. Era frumoasă, cu o blană elegantă pe umeri, cu figură de amazoană plină de mister. I-a plăcut interviul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
traducătorii au transpus originalul, uneori, da, chiar depășind originalul. Sâmbătă, 10 august 1974 (Douăzeci și cinci de zile de la despărțirea noastră) Gavréa, mon cœur. M-am întors la Stockholm acum două zile și am găsit două scrisori de la tine. Mulțumesc. Eram foarte îngrijorat pentru tine, fără alte rațiuni decât aceea a tăcerii tale. Ai făcut bine că mi-ai scris direct la Stockholm. Călătoria de întoarcere a fost lungă și obositoare. La editură mă așteptau scrisorile creditorilor iritați și am petrecut toată ziua
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
bună, fără nici un accident. La Bruxelles mă aștepta ploaia- părinții mei, de asemenea. De altfel, e curios că îmi asimilez părinții cu ploaia: tristețea părintească, după cum spunea Claude Lévi-Strauss! Mama a îmbătrânit considerabil, rămânând ce a fost: o femeie neliniștită, îngrijorându-se de toate nimicurile vieții, luptând nu fără un anume curaj împotriva tiraniei soțului. Ea e mereu la doi pași de a fi strivită de soțul ei, reușind mereu, totuși, să salveze ceva din integritatea ei. Ca și cum s-ar bucura
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
impozitelor. Dar ca „pote de Dieu” se descurcă miraculos de bine, ajutându-i chiar și pe cei săraci sau îndatorați ca mine. Visez la acea zi în care nu va fi nevoie să fac nici o datorie și să nu mă îngrijorez de fluctuațiile nebune ale dobânzilor de la bancă. A apărut cu întârziere și recenzia Carinei W., în Dagens Nyheter, asta după strălucitele articole din celelalte ziare. Ei bine, sunt criticată pentru „fapte” extraliterare: pentru avorturile făcute (ea însăși, în loc să avorteze copilul
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
impresia că s-a întâmplat ceva îngrozitor cu prietenul nostru comun. Că fratele lui Boni, din a doua căsătorie a mamei sale, l-a omorât pur și simplu, că Boni zace acum cu un cuțit înfipt în inimă. M-am îngrijorat și eu văzându-l deodată pe Boni mort, plin de sânge. Ne-am hotărât să mai așteptăm puțin și apoi să alertăm poliția. Apoi am sunat la întâmplare la țară, în apropiere de Furusund, unde se găsește palatul de vară
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]
-
matematicii și ale percepției timpului, prin imaginea spiralei comunicând prin toate suprafețele. Domnul Ciprian Foiaș avea obiceiul să escaladeze munții în zilele libere, sâmbăta și duminica, era un mare solitar, deși avea o familie (dacă nu mă înșel!) care se îngrijora la fel ca studenții lui, care așteptau cu emoție întoarcerea sa de pe înălțimi, trăind și angoasa unei întâmplări nefaste care ar fi putut să-i priveze de profesorul lor iubit. Ce ciudate sunt aceste evocări azi, când scriu; și Rodica
Jurnal suedez III (1990-1996) by Gabriela Melinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2032_a_3357]