4,199 matches
-
au anunțat că nu mai fac bon pentru că s-a terminat laptele!? Cele mai aspre cuvinte și multe invective și expresii murdare la adresa Partidului! Că vă înjură pe dvs., am înțeles o, și încă mai demult, dar au ajuns să înjure și Partidul, iar asta numai din cauza celor care îl conduc așa cum îl conduc! Faceți bine și scutiți pe mai departe poporul acesta de foame și de goana după alimente! Faceți-o până nu e prea târziu, căci soții și părinții
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
un meniu plătit în valută. Este interesant de studiat fizionomia, mimica celor de la recepții și a ghizilor OJT care, la prezentarea turistului, cred că acesta vrea să locuiască și să consume ce a plătit. Se poartă scârbos, chiar brutal, uneori înjurându-te, neștiind că poate cunoști limba română mai bine ca ei, scuzându-se, devenind brusc de o amabilitate amuzantă, destinzându-se când pricep că turistul nu va folosi serviciile lor și că le lasă gratuit o cameră cu meniu complet
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
unei categorii restrânse de cetățeni, și anume a intelectualilor. Deocamdată, au fost luați în vizor și în botul buldozelor casele din jurul Capitalei, din numitul sector agricol Ilfov. Șeful care conduce noua campanie împotriva intelectualilor este același personaj, Ion Dincă, care înjură și pălmuiește, în numele stăpânilor săi, în fruntea cărora se află Elena Ceaușescu, vecina sa de la Găiești. O întreagă pleiadă de scriitori, pictori, artiști, medici, și nu dintre cei din urmă, ci de primă mărime, se află în aceeași situație delicată
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
țări, restaurantele românești, cu meniurile și serviciul lor, nu reprezintă nicio ispită. Nu am voie să trec cu vederea nici pe cei ce ți se postează în apropiere, pe stradă, pe plaje, în restaurante ori prin holurile hotelurilor. Dacă îi înjuri într-o limbă străină, așa, cu totul impersonal, se topesc imediat. într-o seară, la un restaurant de lux unde luam masa cu niște prieteni români, l-am auzit pe chelner când i-a spus altuia, făcând un gest discret
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
al copiilor care au ajuns să se arunce în fața mașinilor cu număr străin cerând bombons, gummi, țigarete, chibrituri etc., fiind foarte violenți, mai ales pe șoselele ce duc spre Iugoslavia, azvârlind după mașina care nu oprește cu pietre, bețe și înjurând conducătorul mașinii respective. Acestea, culmea ironiei, petrecându-se uneori de sub însemnele și desenele pe care stă inscripția de batjocură: Ceaușescu România ocrotesc copilăria. Ar mai fi multe de spus, dar de ce să vă relatez despre această categorie nevinovată, necunoscătoare decât
Ultimul deceniu comunist: scrisori către Radio Europa Liberă by Gabriel Andreescu, Mihnea Berindei (eds) () [Corola-publishinghouse/Memoirs/619_a_1376]
-
ca un birjar. Radu! La care toate frazele erau polizate, ceremonioase. Senzațional! Am fost uluit când, În parcul Ioanid, a spus la un moment dat: «Gata, să ne cărăm». Suna ca o Înjurătură În gura lui. În ultimul an, chiar Înjura, și anume tot timpul. Moartea lui nu m-a surprins. Știam că are pancreatită, ca să nu mai vorbim de infarctul de acum câțiva ani.” Virgil Duda Îl Întâlnise, cu doar câteva zile Înainte de a muri, la o șezătoare literară la
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
debut, În 1969, pe care o prefațase, mă tot Îndemna să-i trimit criticului volumul. Mă arătasem sceptic, nu Înțelegea de ce. „Un stalinist, da, dar deștept foc. Dacă Îi place și scrie de bine, te-ai făcut om. Lumea Îl Înjură, dar Îl respectă.” În perioada de „liberalizare” de la mijlocul anilor ’60, apăruseră unele atacuri În presă la adresa „dogmaticului” Paul Georgescu (datorate mai ales celor care aveau să devină, În deceniul următor, noii naționaliști În slujba Partidului), cum aveau să apară
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
Început să bea de dimineață. S-a făcut turtă, până la Întâlnire. Nu-și mai amintea despre audiență decât că a fost Întrebat ce vor scriitorii, care sunt problemele lor. Nu mai știu ce am spus. Știu doar că l-am Înjurat tot timpul pe Barbu», povestea. A fost chinuit și În ultimii ani. Hăituit de viața pe care o ducea. Cine poate spune cum ar fi fost mai bine?... Să fi fost om cumsecade, politicos, generos? În cazul focului, s-a
Plicuri și portrete by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2122_a_3447]
-
a fost transportat la Cacova. Aici, un sergent mai omenos l-a luat în primire, l-a întins pe o pătură și chiar i-a dat un ceai cald, vorbindu-i blând și împiedicându-i pe țărani să-l mai înjure. în spital la Oravița Cu o ambulanță l-au dus de la Cacova la Oravița, la Legiunea de Jandarmi. A venit un maior, Ion Catană, care uitându-se la el îl recunoaște și îi spune că el este din Lisa, o
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
dus din fața Domnului. Când i se cere jertfă, renunță la viața veșnică. Cât de mare este afluența celor ce vor să devină azi legionari! își motivează această dorință pe faptul că n-au lovit în legionari, ca nu i-au înjurat, că nu au fost împotriva lor. Nu e deajuns să fii indiferent față de revoluția tineretului. Trebuie să-ți pui întrebarea dacă poți să-i urmezi în faptele lor; să împarți bucuriile ce ție pământul - cine știe din ce împrejurare - ți
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
îl trântesc la pământ ca pe un buștean cât o fi el de grozav și îi rup beregata cu dinții și cu mâinile”. Dar îndată alungă acest gând și răbdă în continuare loviturile, până când Ștefan obosi și ieși din cameră înjurând. Se întoarse după câteva minute, căutându-l cu lanterna prin cameră. Tavi se ridicase după plecarea lui și făcând câțiva pași, leșinase în alt colț al camerei de tortură. L-a prins cu mâna lui criminală de gulerul hainei și
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
Plângea și țipa la ușa celulei cerând o cât de slabă asistență medicală, și în cele din urmă văzând că acest minim nu i se acordă, ca un ultim reflex al mândriei atât de mult îngenunchiată, a început să-i înjure pe toți comuniștii, care se afișează ca umani, dar în realitate nu sunt altceva decât niște criminali slujitori al Satanei. Aligo Popescu nu a putut discerne adevărul nici în ultima clipă. Pentru el Țurcanu comanda încă închisorile, deci era singura
Un dac cult : Gheorghe Petraşcu by Gheorghe Jijie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/832_a_1714]
-
civică: „Ce fel de oameni suntem noi, românii? Niște ființe lipsite de coloană vertebrală, incapabili să facem ceva prin noi înșine, mereu privind, trăgând cu coada ochiului la Stăpânul cel Mare, ca să aflăm dacă avem voie sau nu să-l înjurăm pe Stăpânul cel Mic... Și, ca pe vremea fanarioților, numai cu binecuvântarea Porții...” Degetul acuzator al autorului nu iartă pe nimeni, de la figurile de prim rang ale vieții literare postbelice (Marin Preda, Nichita Stănescu, Nicolae Manolescu, Al. Ivasiuc, Augustin Buzura
GOMA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
de contrafaceri, se înscriu însemnările din ultima recluziune (Malmaison, Jilava, Văcărești), cuprinse în Rogojina (1945). Un vagabond famelic și încrâncenat este Marin Dogaru, picarescul erou al romanului de substanță autobiografică De-a curmezișul (1935). Cu pumnii încleștați și fălcile strânse, înjurând cu năduf și înfuriindu-se întruna, ambițiosul acesta inadaptabil nu e un rebel fără cauză. Nemulțumirile, manifestate cu o brutală franchețe, au ca resort ostilitatea proletară împotriva celor ajunși, dar și voința trufașă de a răzbi într-o societate ale
DAMIAN-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286664_a_287993]
-
muieri și copii; / oftică, tifos, pelagră, / foamete, groază, tăcere.” Scenele apocaliptice ale războiului (din ciclul Jurnal de front) își au corespondentul formal în „strofe înjunghiate, bătute în pari, / scrâșnite ca piatra ce-mprejmuie schitul; / strofe scrise lângă hoți și tâlhari / care înjură de sfinți și dau cu cuțitul”. Accentele argheziene de împotrivire și revoltă se transformă, într-o conștiință anticonformistă și dezabuzată, în viziuni cinice, terifiante, dominate de imagini ale descompunerii și putrezirii ce amintesc de universul poetic bacovian. Ceea ce îl deosebește
CARAION. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286096_a_287425]
-
egal cu mine însumi peste tot și la Iași, dar și în coloniile de muncă. C. I.: Ați făcut izolare? S. Ț.: La Iași nu. La izolare nu prea băgau pe nimeni. Dacă se petrecea vreun incident te luau, te înjurau, însă nu pot spune dacă, în timpul în care am fost deținut la Iași, a fost cineva bătut. Eu unul, cât am stat acolo, n-am auzit pe cineva să fi fost luat la bătaie. C. I.: Ați avut vreun conflict
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
noi eram ca doi cocoși, gata să sărim unul pe celălalt -, gardianul care a venit a decis izolarea. Era un sergent major căruia noi, deținuții politici, îi spuneam "Biserică", pentru că nu cunoștea nimeni numele lui și pentru că atunci când se enerva înjura de biserică: "mă, f...-ți biserica mă-tii!" La izolare primeai două zile apă cu sare și o zi mâncare, dar aceea nu era hrană, era doar așa ceva ca să supraviețuiești. Am făcut izolare pe Reduit. care este centrul Fortului 13
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
a făcut o criză de epilepsie. Scotea spume pe gură, se zbătea. Domnule, am vrut să-l omor pe Șoșoi. Aveam seceră și m-am dus la el, l-am luat de reverul tunicii și l-am ridicat. Eu nu înjur, dar atunci nu m-am mai putut abține: "Tu-ți dumnezeii mă-tii de țigan împuțit, te omor! De ce ai dat în el, mă?" și i-am pus secerea aia zimțată după gât. Vă dați seama că ăla a crezut
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
niște deținuți politici. Comuniștii aveau, de fapt, un program să folosească deținuții politici la munci forțate pentru că nu-i costa nimic. Or, din cauza acestor presiuni au primit ordin cei de unde eram că nu mai au voie să bată, să te înjure, deși cu înjurăturile s-au potolit cel mai greu, că de bătut nu mai îndrăznea nimeni să te bată. Asta se petrecea prin 1963, pe vremea când eram la Luciu Giurgeni. Te băgau la izolare dar nu se mai atingeau
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
etajul trei, adică pe al treilea rând din cele patru rânduri de paturi suprapuse. Își lua unul dintre picioare și-și băga degetul mare de la picior în gură. Spunea: Ia uitați-vă, mă, ce face Basmagian! Eu pot să-i înjur acum pe ăștia că m-au arestat?! Păi, dacă nu mă arestau eram mort până acum, atât de gras eram. Dacă mi se desfăcea un șiret la pantof nu mă puteam apleca. Dădeam un leu la vreun copil să mi
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
X-a când l-au arestat: "Mă, ia spune de ce ai vrut să treci granița?" "Păi, tovarășe căpitan, m-a chemat Germania!" "Te-a chemat Germania!? - făcu căpitanul o figură surprinsă - pentru ce?" "Tovarășe căpitan, s-o reunific!" L-a înjurat, l-a dat la o parte. Și tot așa, altul i-a zis că taică-său este șef de trib în Africa și l-a chemat. C. I.: Și căpitanul nu reacționa? S. Ț.: Reacționa: îi înjura, le mai dădea
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
reunific!" L-a înjurat, l-a dat la o parte. Și tot așa, altul i-a zis că taică-său este șef de trib în Africa și l-a chemat. C. I.: Și căpitanul nu reacționa? S. Ț.: Reacționa: îi înjura, le mai dădea câte un șut în cur! Când a ajuns la Scurtu, un nume paradoxal pentru el că era cât ușa, înalt, bine făcut, musculos: "Scurtule, ia spune, ieși la lucru?" "Ies, tovarășe căpitan!" "Uite, mă, un om! Scurtule
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
duși în alte lagăre și avansați în grad! Și ca să revin la frații Cerbu: Comandantul Curea i-a spus acestui Grecu, să-i cheme pe frați în poartă. Aceștia au ajuns și au fost chinuiți în diverse sisteme, i-au înjurat ca introducere și le-a zis că a venit ordin de la centrală că trebuie să fie împușcați. L-a pus pe Grecu să le dea unelte, hârlețe - probabil că și astăzi ar mai putea fi după atâția ani o declivitate
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
La anchetă au început să zbiere la mine: că de ce am semnat, că mă iau la bătaie de uit și cum mă cheamă. Dar nu s-au atins de mine cu niciun deget. A fost numai așa vorbărie, m-au înjurat... C. I.: Nu v-au amenințat că băiatul dumneavoastră va avea de suferit? S. Ț.: Nu, nu! Mi-au zis: "Vrei să pleci din țară?" La care am răspuns: "Țara mea este aici, că de aia am semnat scrisoarea lui
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]
-
condamnaseră numai un an de zile și Securitatea Bârlad voia să-i dea ani mai mulți. C. I.: Au fost presiuni din partea anchetatorilor? Cine erau? S. M.: Anchetatorii erau toți unguri și toți aveau numai grade mari. Dar doar m-au înjurat, atât, nu bătaie sau altceva. Eu n-am mâncat bătaie deloc. Am luat o singură palmă pe bună dreptate și un picior în fund, de care v-am spus. Și am să vă povestesc și cu palma cum a fost
Exil în propria țară by Constantin Ilaș () [Corola-publishinghouse/Science/84954_a_85739]