4,562 matches
-
undeva în capitală fără să le pună numele pe piatra funerară. Mama nu putea să ajungă acolo și eu nu puteam să aștept o săptămână până îmi va scrie tanti Mae. Nici nu puteai să aștepți o săptămână până să înmormântezi pe cineva. Se făcea, în sfârșit, lumină. Întâi subțire și roz, apoi roșie și puternică. M-am ridicat și am coborât pentru că-mi era foame. Erau câteva ouă în bucătărie, așa că am prăjit unul și l-am mâncat, dar îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2063_a_3388]
-
știind că în cazul unei "defecțiuni" ce ar fi dus la descoperirea complotului, represiunea în cazul lui ar fi fost și mai dură? Din păcate, cel care ar fi putut să-i răspundă nu mai trăiește. Rommell fusese "sinucis" și înmormântat cu onoruri naționale, însuși Führer-ul consolând cu cinism văduva îndurerată, toată lumea știind că dacă Burgdof 145 ceruse Feldmarschall-ului să aleagă între pistol sau capsula cu otravă, Hitler fusese cel care dăduse ordinul. Torturați în timpul detenției, ceilalți conspiratori sfârșiseră prin a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
bătrân și cu care se vedea a fi în termeni de perfectă camaraderie. - Un ofițer și o maică! exclamă Adela.Ea nu cunoștea obiceiurile locului. Nu există nicăieri, și în nici o condiție, femei mai libere decât călugărițele, teoretic claustrate, înmormîntate de vii. Dacă "în lume" o fată ori o văduvă tânără, care stă singură într-o casă, ar închiria o odaie unui militar, faptul ar produce scandal, și nenorocita ar fi ostracizată. La mănăstiri, același fapt trece drept foarte natural
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
un coșmar. Am văzut oameni morți de foame și de tifos pe trotuarele orașului. Venea o căruță mare, trimisă de la primărie, care-i încărca în ea și-i ducea la cimitir. Cine-și recunoștea mortul, îl lua acasă și-l înmormânta creștinește, cu popă. Dar cei anonimi erau îngropați într-o groapă comună. Și ce-i mai trist decât să vezi copii morți? Costelivi, supți la față de boală și foame și ceanuzați, așa arătau acești îngerași care plecaseră în altă lume
Toamna amintirilor : povest iri by Ioan Ilaş () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91664_a_93188]
-
întâmplat ceva cu vecinul e tocmai „dușmanul“, Zabulon Simantov. El bate la ușa lui Isaac, el alertează pe cine știe, el cară sicriul până la mașina Crucii Roșii care îl va duce pe Isaac spre Israel, unde a dorit să fie înmormântat. Dossers are o căldură aparte, poate mult mai multă decât filmul lui Dan Alexe Într-o epocă ale cărei turbulențe interetnice Dan Alexe le cunoaște prea bine ca jurnalist, filmul său vine cu niște personaje care ni se prezintă așa cum
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2187_a_3512]
-
silnicie. 18. De aceea, așa vorbește Domnul despre Ioiachim, fiul lui Iosia, împăratul lui Iuda: Nu-l vor plînge, zicînd: "Vai, fratele meu! Vai, sora mea!" Nici nu-l vor plînge, zicînd: "Vai, doamne! Vai, măria sa!" 19. Ci va fi înmormîntat ca un măgar, va fi tîrît și aruncat afară din porțile Ierusalimului!" 20. "Suie-te pe Liban, și strigă! Înalță-ți glasul de pe Basan! Și strigă de pe înălțimea Abarim! Căci toți cei ce te iubeau sunt zdrobiți! 21. "Ți-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
profitau adesea de situația ei. Primii ei ani fuseseră o permanentă criză de identitate, nu mai recunoștea nimic din ceea ce știa că era. Se afla pe un tărâm sub care nu odihneau morții ei și numai gândul de-a fi Înmormântată În acest pământ străin, atât de vast, o Înspăimânta la fel de tare ca ideea de-a abandona un nou-născut Într-o peșteră de pe Lună. Era, de asemenea, un tărâm unde nu locuiau ai ei, un tărâm populat de prieteni și iubiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]
-
Întrevedere nu tocmai plăcută...” „Nu mai spune, ce cauți acolo...?” „Belele Șefule,numai belele...! Bețivanii ăștia care nu mai știu cum să procedez cu ei, mă fac de rușine, mă discreditează În fața beneficiarilor mei. Închipuiește-ți mata. Alaltăieri bătrânul Vaida este Înmormântat provizoriu În locul său de veci, urmând ca eu să termin lucrarea zidindu-i cosciugul În interiorul săpăturii efectuate. În acest scop, am trimes un zidar cu toate materialele să termine lucrarea cât mai repede posibil.Ce să vezi...? Idiotul dracului, a
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
toată conducerea Cooperativei plus cadrele auxiliare. Cu aperitivele mă descurc, cu relațiile mele din piață...! Vinul Însă, cade În sarcina ta: atât și nimic mai mult...!” Tony Pavone afișă o mutră neputincioasă. „Relația mea cu acel depozit de vinuri e Înmormântată de multă vreme. Mai găsim noi o relație la un alt depozit de vinuri...” „Ce vrei să spui...?” „Am fost nepoliticos...!!” Șeful Șantierului avu răbdare să asculte până la capăt romantica poveste, zâmbind flegmatic. „Femeia, eternă poveste...! Nu-ți poți imagina
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
S-a mutat din viața aceasta la 6 Mai 1994, de ziua Izvorului Tămăduirii, chiar În Săptămâna Luminată. Funeraliile i s-au făcut pe 8 Mai, În Duminica Tomei. A decedat În București, dar, conform dorinței sale ultime, a fost Înmormântat În cavoul părintesc din cimitirul municipiului Piatra Neamț, localitate În care văzuse lumina zilei, În 1919 și În care trăise prima treime din cei 75 de ani, câți avea când Își dădu duhul. Partea cea mai Întinsă din viață a trăit
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
cruce de marmură cu dimensiuni medii. Iar pe postament, care-i, de asemeni, din marmură, trecui numele și prenumele părinților mei, ale celor patru bunici și ale celor patru surori, ale căror morminte, aflate În cimitire neîngrijite (sora Lena este Înmormântată În țintirimul din Stâna-Cadânei; bunica Tana În Macedonia; ceilalți trei bunici În Caugagia; tata și surorile Catea și Tana tot În Caugagia; sora Ora În Cobadin; mama În București, la Ghencea II), nu pot fi identificate. În cartea „Mărturisirea unui
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de cărți de citit pe an. Până la treizeci de ani trebuia să ajung ori totul, ori nimic. Prețul era, știam și ruminam ore-n șir ideea asta, monstruozitatea. Eram Leverkuhn, eram strigoiul lui Lovecraft, eram Roderick Usher, cel care-și înmormîntase sora într-o odaie întunecată, sub scară (și sora mea 35 își aruncase păpușa de cîrpă-ntr-un colț și bătea acum cu pumnișorii în lemnul putred și stacojiu al ușii)... Țin minte că, atunci când încă o fată a băgat capul pe
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
descoperisem 38 întîmplător, între legitimații, siguranțe și bonuri, în adolescență, pe când uitasem - sau îmi aduceam vag aminte - că avusesem o surioară. Niciodată, deși am hărțuit-o cu întrebările, mama n-a vrut să-mi spună când se născuse, unde era înmormîntată... Se contrazicea, se încurca în explicații și până la urmă se închidea într-o tăcere încăpățînată. Acum sora mea vorbea neîncetat, codițele îi scânteiau pe când întorcea capul vioi în toate părțile, dar în loc de orice alt zgomot nu se auzea decât păcănitul
Travesti by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295574_a_296903]
-
o lună din Suedia, să-mi întrerup munca numai pentru a sărbători carnavalul din Lucerna. În al doilea rând ar fi trebuit să aleg o zi frumoasă și nu una cu viscol. Le scrisesem prea grăbită prietenilor: „Vin negreșit să înmormântăm iarna împreună, exact cum făceam înainte“. Vorbe în vânt, pentru că știam prea bine că nu e chiar atât de ușor să „îngropi iarna“, căci ea era imprevizibilă, dispărând și reapărând, și tot așa până în aprilie. În ziua când m-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
profesoară, ascunzând faptul că mama a primit o dota consistentă a cărei restituire o ceream prin legea 18 și următoarele și am primit-o (partea mea) în județul meu de origine, unde mă voi întoarce și am dispus să fiu înmormântat alături de mama mea și clanul meu. Mama spunea că întâi TE UNEȘTE PATUL, APOI INTERESELE. Până în 1989 aceste lucruri au acționat, apoi interesele nu au mai fost aceleași. Am mai aflat că fusesem turnat și se continuă. Bănuiam că ei
Sunt un moș burghezo-moșier by Jorj-Ioan Georgescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1264_a_2119]
-
în care i-am turnat pe gât tot felul de porcării, spirt, esență de migdale, urină etc. Când nu mai putea nici să zvâcnească, am început să jucăm tenis cu el, cu paletelele noastre grosolane de plastic. Apoi l-am înmormîntat, încă viu, într-o cutie de vin tonic, peste care am turnat pământ și l-am bătătorit. Între noi era același lucru. Toată ziua ne urmăream prin șanțurile labirintice de canalizare. Coboram acolo prin locuri anume, pășind pe țevi smolite
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
fiecare poezie era un imn de slavă închinat acestuia. Se mai muncea doar pentru asigurarea mijloacelor minime de subzistență și pentru întreținerea vastei rețele de sateliți care retransmiteau permanent muzica arhitectului. Oamenii se iubeau pe muzica arhitectului și, când erau înmormîntați, aveau parte de aceeași muzică funerară. Cei doi japonezi care îngrijeau marele Mishiba intraseră în legendă, iar după moartea lor le urmară alți doi, care își luară același nume ca primii. Astfel, de-a lungul secolelor, se perindă în mica
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
timp din capcană. Puțurile tuarege sunt botezate de obicei cu numele primului om care moare în timpul construcției lor, iar dacă prin vreun miracol sunt terminate fără nici un accident, în semn de mulțumire se obișnuiește să i se pună numele sihastrului înmormântat în apropierea locului respectiv. Acesta avea să fie de acum înainte puțul Ajamuk, și nici un alt nume nu i s-ar fi potrivit, fiindcă niciodată nu fusese îngropat vreun pustnic în ținuturi atât de îndepărtate. Familia Sayah avu nevoie de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2101_a_3426]
-
jefuit de naționaliștii ucraineni după 1990, iar osemintele aruncate în cele patru zări, eu, în calitate de nepot de la vărul său drept Constantin Cotlarciuc, am comandat și amplasat un bust al Mitropolitului Nectarie în curtea Bisericii Sfânta Maria din Stulpicani, unde este înmormântat tatăl Toader și restul familiei. Ceremonia a avut loc în data de 6 decembrie 2012, de Sfântul Nicolae, când a fost sfințit bustul, de cinci preoți de pe valea râului Suha. Totodată, l-am convins și susținut pe distinsul istoric Vasile
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
care se vorbea despre sfârșitul lui Miron Barnovschi vodă care, în scurtele lui domnii (1626-1629, 1633) a zidit mai multe biserici decât alți domni în zece ani!... În 1633, înainte de decapitare, și-a facut testamentul. Deși a dorit să fie înmormântat în ctitoria sa, mănăstirea Dragomirna, din spusele lui Paul de Alep aflăm că Vasile Lupu voievod - fostul său adversar în lupta pentru domnie - i-a adus trupul la Iași și l-a înmormântat în biserica Barnovschi din Iași. Același Paul
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
facut testamentul. Deși a dorit să fie înmormântat în ctitoria sa, mănăstirea Dragomirna, din spusele lui Paul de Alep aflăm că Vasile Lupu voievod - fostul său adversar în lupta pentru domnie - i-a adus trupul la Iași și l-a înmormântat în biserica Barnovschi din Iași. Același Paul de Alep spune că în momentul decapitării s-a produs o adâncă crăpătură în tabloul votiv din biserica Barnovschi, în care vodă era reprezentat călare pe un cal alb... Apoi Ion Neculce în
Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/548_a_763]
-
de șoc. Le-am cerut sprijinul. A doua zi dimineață, au format o echipă operativă, au forțat intrarea de la morgă și au furat trupul tatălui meu. I-au făcut autopsia și l-au dus la Podu Turcului, unde l-am înmormântat. Ne-au ajutat enorm oamenii din Bacău, unde am primit un apartament, haine, alimente. Cadrele Ministerului de Interne au fost alături de noi. Informatorul tatei Și am început să-i caut pe cei care l-au ucis. N-am să am
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
altă casă, dar proprietarul actual nu este înrudit cu Ion Creangă. După moartea Smarandei, în 1863, în casa lui Ștefan Apetrei, au locuit fiicele Maria și Ileana. Tatăl murise în 1858, în satul Prigoreni de lângă Iași, unde a și fost înmormântat. Din 1906, Elena, sora mai mică a scriitorului, dăruiește casa cu acte în regulă nepoatei Sofica. Aceea s-a măritat cu gospodarul Anton Grigoriu. «Practic, nu există o descendență a lui Creangă pe care-l mai putem găsi doar în
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
cântărește șugubăț de sub pălărie. Ștefan Apetrei a fost frate cu Chiriac Apetrei, bunicu’ tatei. Bunicu’ meu a fost verișor drept cu bunicu’ lui Ion Creangă. Cuiul - Ce-a rămas după el? - Probabil... casa memorială. Mormântul Smarandei. Tatăl lui nu știu unde-i înmormântat. Eu nu știu unde-i înmormântat nici bunicu’ meu. În Humulești, se află 900 de familii și o fabrică de cuie - «Cuiul» - a lui Mihai Cojocaru, cu vreo 20 de lucrători. Biserica a avut 34 de hectare înainte de război. Au fost aduși
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]
-
Băieții au ales meserii ușoare... șoferi... Făceam orice din chier. - Mai potcovea câte-o mânză, sare Frăsinica, nora lui moș Petru. - Știu nurorile că, până nu faci foc, nu iese fum. - Unde-l găsesc pe Creangă? - La Iași. Acolo-i înmormântat. - Ba, parcă-i îngropat la noi... spune mătușa Macrina, baba lui moș Petru. A ajuns și ea la 85 de ani. Oleacî di neamuri Sîntem oleacî di neamuri cu Ștefan Apetrei, tresare bătrânul. Da’ nu mai știu... Mătușa Sofica era
Dracul zidit by Viorel Patrichi () [Corola-publishinghouse/Journalistic/100968_a_102260]