4,549 matches
-
magnaților locali longobarzi și a readus Italia sub controlul Ottonian, astfel încât chiar și principatele din sudul Italiei (Ducatul de Spoleto și Ducatul de Benevento) s-au supus până în 972. În 973, Burchard s-a stins din viață și a fost înmormântat în capela Sfântului Erasmus din mănăstirea din insula Reichenau din Lacul Konstanz. El a fost succedat ca duce de către Otto I, fiul predecesorului său, Liudolf.
Burchard al III-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325288_a_326617]
-
special în ceea ce îi privea pe prietenul său Werner de Kyburg, a condus la căderea lui definitivă. La numai câteva luni după aceea, în timp ce luptau împotriva episcopului de Konstanz, atât Ernest cât și Werner au fost uciși. Ernest a fost înmormântat în Konstanz, iar Ducatul de Suabia a trecut în mâinile fratelui său mai tânăr, Herman al IV-lea.
Ernest al II-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325295_a_326624]
-
iar Marca de Știria rămânea sub conducerea familiei Otakar. Cu toate că a fost căsătorit în două rânduri, Liutold a murit fără a avea urmași. Ca urmare, el a fost succedat de către fratele său mai tânăr, Henric al V-lea. Liutold este înmormântat la abația Sfanțului Lambrecht, din Știria.
Liutold de Eppenstein () [Corola-website/Science/325283_a_326612]
-
957, și multe cetăți au capitulat în fața sa, drept pentru care Berengar a scăpat doar cu fuga. Liudolf a murit pe neașteptate de febră în mijlocul campaniei sale victorioase, la Pombia, în apropiere de Novara, în 6 septembrie, și a fost înmormântat în abația Sfântului Alban din Mainz. Din căsătoria sa cu Ida a rezultat un fiu, Otto, care va deveni ulterior atât duce de Bavaria cât și de Suabia, și o fiică, Mathilda, care va ajunge abatesă la mănăstirea din Essen
Liudolf de Suabia () [Corola-website/Science/325292_a_326621]
-
din pozițiile de contesă de Bar, respectiv de regentă de Toscana. La moartea lui Conrad din 1038, Gisela și fiul lor, Henric au condus procesiunea funerară.. Gisela a murit de dizenterie în palatul imperial de la Goslar în 1043. Ea este înmormântată în catedrala imperială din Speyer, alături de alți împărați sau membri ai familiei imperiale. Din căsătoria cu Bruno I de Brunswick: Din căsătoria cu Ernest I de Suabia: Din căsătoria cu Conrad al II-lea:
Gisela de Suabia () [Corola-website/Science/325293_a_326622]
-
s-a căsătorit cu Ermengarda, una dintre fiicele lui Ulric Manfred, markgraf de Torino, ca parte a planurilor lui Henric în Italia. Altminteri, Otto al III-lea a fost inactiv și a murit după o domnie de nouă ani, fiind înmormântat în Schweinfurt. În urma căsătoriei cu Ermengarda ( d. 29 aprilie 1078), au rezultat următorii copii:
Otto al III-lea de Suabia () [Corola-website/Science/325311_a_326640]
-
și artă. Dicționar, vol. II, Râmnicu - Vâlcea, Ed. Conphys, 2004); ( Ioan Popescu - Cilieni, Biserici, târguri și sate din județul Vâlcea, Craiova, 1941). Acest Hamza este revendicat și de comuna Corbii Mari ( Satul Obislavu, din 1968 Grozăvești), județul Dâmbovița. El este înmormântat la Mânăstirea Glavacioc, același județ. ( Ion Ionașcu, L. Lăzărescu și colectivul, Documente privind Istoria României, B. țara Românească, veacul al XVI-lea, ( 1571 -1580), Editura Academiei R.P.R., București, 1952, pag. 299). MARINESCU PAUL -născut la 2 decembrie 1953 în comuna Grădiștea
Grădiștea, Vâlcea () [Corola-website/Science/325299_a_326628]
-
Ename (1063). După moartea lui Balduin, Adela a mers la Roma, a luat vălul monastic din mâinile papei Alexandru al II-lea și s-a retras la mănăstirea benedictină de la Messines, în apropiere de Ypres. Acolo a și murit, fiind înmormântată tot acolo. Onorată ca sfântă în Biserica Romano-Catolică, comemorarea Sfintei Adela are loc în ziua de 8 septembrie.
Adela de Franța () [Corola-website/Science/324538_a_325867]
-
în fața papei Calixt al II-lea, care îi era frate. Pontiful a declarat căsătoria ca fiind legală și ca urmare nu poate fi desfăcută. Balduin a murit la vârsta de aproximativ 33 de ani, în anul 1120, și a fost înmormântat la Mons, fiind succedat de fiul său mai mare, Balduin al IV-lea de Hainaut. Fiul său mai tânăr, Gerard a moștenit regiunile Dodewaard și Dalen, care fuseseră în posesia mamei sale. Contesa Iolanda a deținut Haunaut prin drepturile de
Balduin al III-lea de Hainaut () [Corola-website/Science/324548_a_325877]
-
Egiptului din același an. S-a întors în Europa în 1166. Având un adevărat record de patru expediții în Levant, Thierry a dovedit o rară implicare în fenomenul cruciat. El s-a stins la 4 februarie 1168 și a fost înmormântat în abația de la Watten, situată între Saint-Omer și Gravelines. Domnia sa a fost una moderată și liniștită. S-a înregistrat o dezvoltare economică și agricolă a comitatului și s-au stabilit noi inițiative comerciale. Prima soție a lui Thierry, Swanhilda a
Thierry de Alsacia () [Corola-website/Science/324541_a_325870]
-
în 1212. Maria s-a recăsătorit în 22 aprilie 1213 la Soissons, cu ducele Henric I de Brabant, care rămăsese văduv cu trei ani mai înainte. Cuplul a avut două fete: Maria a murit la 15 august 1238 și este înmormântată la abația din Affligem. Soțul, Henric I, i-a supraviețuit 11 ani și a fost succedat de fiul său din prima căsătorie, Henric al II-lea de Brabant.
Maria de Franța (1198–1224) () [Corola-website/Science/324560_a_325889]
-
de a doua sarcină a a Elisabetei de Hainaut a fost extrem de dificilă. Pe 14 martie 1190, ea a născut doi gemeni, numiți Robert și Filip. Datorită complicațiilor din timpul nașterii, Elisabeta a murit a doua zi și a fost înmormântată în catedrala Notre-Dame de Paris. Încă nu âmplinise 20 de ani și a multă lume a fost îndoliată pe străzile Parisului, dat fiind că fusese o regină populară. Cei doi gemeni nu au trăit mai mult de patru zile, amândoi
Isabelle de Hainaut () [Corola-website/Science/324575_a_325904]
-
a participa la Cruciada a treia. Ea a revenit în culise atunci când fiul ei s-a întors în 1192, însă a continuat să se implice în întemeierea de numeroase abații. Adela a murit în 4 iunie 1206 și a fost înmormântată în biserica abației Pontigny, în apropiere de Auxerre. Adela a avut doi copii cu regele Ludovic al VII-lea al Franței:
Adela de Champagne () [Corola-website/Science/324576_a_325905]
-
de muzică din cauza unei paralizii la brațul drept, angajându-se ca inspector al pescăriilor statului. Moare la 26 februarie 1927, ora 9 seara, după o lungă și chinuitoare suferință. Într-un sicriu improvizat, nebărbierit, cu haină de cerșetor, l-au înmormântat în cimitirul „Pătrunjel”, cu ajutor bănesc adunat cu talerul. <br> <br> Cele 43 de melodii notate de George Enescu de la Ciolac în 20 de pagini, poartă titluri precise. Melodiile lăutărești culese, constituie, în realitate, o parte din repertoriul lui Cristache
Cristache Ciolac () [Corola-website/Science/324592_a_325921]
-
mai apăsătoare. Bătrânii satului povestesc de foametea cumplită provocată pare-se de o invazie de lăcuste în anul 1843, precum și de holeră din anul 1844 care a secerat multe vieți omonesti. Nefiind loc în curtea celor 2 biserici pentru a înmormânta pe cei răpuși, s-au făcut gropi la marginea satului, locul respective căpătând denumirea de “țintirim”. În aceste condiții, era de așteptat ca anul revolutionary 1848 să aibă un anumit ecou în această parte a țarii. Spre exemplu, la acțiunea
Buciumi, Bacău () [Corola-website/Science/324588_a_325917]
-
intim al lui Weininger, Artur Gerber, la 8 decembrie 1903: "Ce om straniu și misterios, acest Weininger! Născut cu sentimentul vinovăției, ca și mine! [...] Faptul că pleacă mi-arată că avea absolut dreptul de a o face". Otto Weininger este înmormântat la cimitirul protestant Matzleinsdorf din Vienna. Epitaful compus de tatăl său sună astfel: În volumul "Sex și caracter", Weininger susține și încearcă să dovedească științific faptul că toate ființele umane sunt compuse dintr-o asociere între două substanțe, masculină și
Otto Weininger () [Corola-website/Science/324659_a_325988]
-
implicarea ei într-o aventură cu Ioan Filagathos, un călugăr grec care a fost pentru scurtă vreme antipapă, ca antipapa Ioan al XVI-lea. Împăratul Otto al II-lea a murit pe neașteptate la 7 decembrie 983 și a fost înmormântat la Roma. De Crăciunul acelui an, Theofano a obținut încoronarea fiului ei de trei ani, sub numele de Otto al III-lea, ea devenind împărăteasă-regentă. Ducele de Bavaria, Henric al II-lea l-a asediat pe Otto în primăvara lui
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
lui 984, însă în cele din urmă a fost nevoit să predea copilul către mama acestuia. Având sprijinul arhiepiscopilor Willigis de Mainz și Hildebald de Worms, Theofano s-a menținut la guvernare până la moartea sa din 991. Ea a fost înmormântată în Biserica Sfântului Pantaleon din Koln. Cronicarul Thietmar de Merseburg îi oferă un elogiu, după cum urmează: Deși aparținea sexului slab, ea poseda prudență, încredere și bune maniere. În acest fel, ea a protejat cu vigilență de bărbat puterea regală a
Theophanu () [Corola-website/Science/324710_a_326039]
-
cazul în minte. În timpul nopții, detectivul întrevede soluția misterului: sicriul era neobișnuit de adânc pentru o femei atât de mică; în el ar fi încăput două corpuri, corpul lui Lady Carfax putând fi adăugat în ultimul moment. Astfel, puteau fi înmormântate două persoane cu un singur certificat de deces, întocmit legal. În dimineața zilei următoare, Holmes și Watson se deplasează în grabă în Brixton și află că sicriul nu fusese scos din casă pentru a fi dus la cimitir. El îi
Cum a dispărut lady Frances Carfax () [Corola-website/Science/324714_a_326043]
-
au fost distruse până la temelii. După insuccesul din Italia, Droctulf a fost solicitat să lupte în Balcani și Tracia, pentru a respinge incursiunile slavilor și avarilor care pe atunci asediau Adrianopol (586). Bizantinii i-au conferit dreptul de a fi înmormântat în Bazilica Sân Vitale din Ravenna.
Droctulf () [Corola-website/Science/324724_a_326053]
-
a căsătorit cu Landelaica, fiica lui Lando I de Capua, cu care a avut un fiu, viitorul Guaimar I, care i-a și succedat. În 865, Guaifer a întemeiat mănăstirea de la San Massimo, unde el și urmașii săi au fost înmormântați, iar în 868 a oferit acesteia numeroase proprietăți și subsidii. În pofida statutului său de principe creștin, el nu s-a aflat mereu în război cu musulmanii și, potrivit cronicarului Erchempert, chiar le-a acordat acestora "foedus" la un moment dat
Guaifer de Salerno () [Corola-website/Science/324737_a_326066]
-
a fost denumit comandant al Rachetelor Strategice. În 1963 a fost numit șef de stat major al Armatei URSS. Biriuzov a murit în 19 octombrie 1964 într-un accident de avion lângă Belgrad. Urna cu rămășițele sale pământești a fost înmormântat în Kremlin.
Serghei Biriuzov () [Corola-website/Science/326029_a_327358]
-
metri pătrați este numită Casa Alva, în onoarea mamei ei. Consuelo a vândut casa în 1957 însă aceasta încă există. A murit la Southampton, Long Island, New York la 6 decembrie 1964, la vârsta de 87 de ani și a fost înmormântată lângă fiul ei cel mic, Lordul Ivor Spencer-Churchill în curtea bisericii St Martin, Oxfordshire, Anglia, în apropiere de fosta ei casă, palatul Blenheim.
Consuelo Vanderbilt () [Corola-website/Science/326035_a_327364]
-
Zakai (vreme de 18 ani, după mărturia Talmudului palestinian), cel mai mare învățat talmudist din prima generație a Tanaimilor, precum și rabbi Hanina Ben Dosa, care era fiul locului. După o tradiție evreiască din 1212, Hanina Ben Dosa a și fost înmormântat în localitate. După mărturia lui Iosephus Flavius, deși locuitorii din Arav nu au participat la Marea Revoltă a Evreilor și nu au opus rezistență, din lipsă de mijloace de apărare, localitatea a fost distrusă de către soldații lui Vespasian. Bărbații au
Araba, Galileea () [Corola-website/Science/326046_a_327375]
-
lui Rhode Island era atât de amenințătoare vecinilor săi încât ei au încercat pentru următoarea sută de ani să stingă „experimentul viu“ în libertatea religioasă care începuse în 1636. Williams a murit între ianuarie și martie 1683 și a fost înmormântat pe proprietatea lui. Cincizeci de ani mai târziu casa lui s-a prăbușit în pivniță și locația mormântului său fusese uitat. În 1860, Allen Zachariah a căutat să localizeze rămășițele lui, dar nu a găsit nimic. În mormântul care gândea
Roger Williams () [Corola-website/Science/326083_a_327412]