49,940 matches
-
nici o manifestare empirică de consimțire. Dacă acordul fundamental e obligatoriu pentru posibilitatea oricărei conviețuiri, tot astfel sunt obligatorii și celelalte acorduri, ce se Încheie pe baza aceleiași legi, oricare ar fi consimțământul lor particular, care poate fi oricât de variat. Întotdeauna trebuie să fie vorba de „o Întâlnire de personalități, care să se recunoască, În ființa lor, ca atare”. Situațiile contrare sunt relevate de „teoria viciilor de consimțământ” care vizează „personalitățile imperfecte”, incapabile de o determinare autonomă, ale căror „acorduri” semnalează
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
societate”. Este, la urma urmei, „societatea genului uman și mai ales societatea Statelor”. Pe același adevăr rațional - apreciază Giorgio del vecchio - se Întemeiază, de asemenea, și validitatea acordurilor Încheiate Între State, chiar și asupra chestiunilor particulare și cu caracter ocazional; „Întotdeauna el Însă desemnează limitele condițiilor subiective, În care consimțământul poate fi dat În mod valabil, ca și limitele conținutului posibil sau al obiectului unui consimțământ”. Dar, trebuie subliniat că: În domeniul dreptului public (nu numai În cel privat!), considerat În
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
o Societate necesară a Statelor, constituită din obligația reciprocă de recunoaștere și coordonare. „Există, de asemenea, În ordinea istorică sau empirică o convingere general răspândită a acestei necesități, cu alte cuvinte un sens mai mult sau mai puțin obscur, dar Întotdeauna adânc, al obligativității coordonării internaționale. Această convingere juridică, care e reflexul pozitiv al acestei necesități de drept natural sau rațional, se manifestă Înainte de toate În valoarea atribuită În mod universal tratatelor liber consimțite, care nu implică În obiectul lor nerecunoașterea
Giorgio del Vecchio – filosof al justiţiei by Vanda VLASOV () [Corola-publishinghouse/Law/1275_a_2210]
-
țesute cu fir de adevăr și lumină. Ina, în naivitatea ei, era convinsă că Olga se împăcase cu situația creată și că nimic nu le ar putea tulbura bunele relații restabilite între timp. Este un lucru verificat de viață că, întotdeauna înaintea furtunii, se remarcă o liniște suspectă. Când Ina îi mărturisi că este gravidă, că în curând va fi mamă și că Alex era în culmea fericirii, cupa cu răutăți ascunse vederii, în care turnase acumulările adunate în timp, se
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
momentele lor de tihnă, Ina îi destăinuia lui Alex ce fericită era că avea o prietenă devotată ca Olga. Alex, mai prudent, o sfătuia să nu fie atât de încrezătoare, să aibă totuși unele rezerve față de comportamentul Olgăi, care era întotdeauna ca o oală astupată și nu-i știa nimeni, niciodată, ascunzișurile, îi spunea el. - Taci, Alex, îi răspundea Ina, noi două am împărțit un covrig și tu spui... - Asta a fost demult, când covrigii pe care îi mâncați împreună aveau
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
de a intra în viața ei intimă, n-o întreba nimic în legătură cu mariajul ei. Când Ina îi mărturisea, oarecum voalat, că nu înțelege cum de băiatul ei, Mihăiță, nu seamănă cu nici unul din ei, Olga îi răspundea fără ezitate: - Nu întotdeauna copiii seamănă cu părinții lor. Uneori au trăsăturile vreunui strămoș îndepărtat de care părinții nici nu au auzit vreodată. Important e că e sănătos, vioi și că în viața voastră el constituie cea mai mare bogăție. - Așa este, ai dreptate
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Victor trată ca pe un fapt divers comentariul soției sale și spuse pe un ton alert: - Știi ceva, s-au închis toate alimentarele. E deschis numai la Miliție și la restaurante... Poate e bine să alegem un restaurant, ce zici? - Întotdeauna voi zice ce zici tu! - Ce fată docilă... Dar eu mai știu ceva: să te ferești de omul care nu-ți cere nimic, că până la urmă îți cere totul... - Să lăsăm reflecțiile! Mai bine să punem în practică ideea ta
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Olga, deși îl primea încântată, exprima cu justificată îngrijorare: - Nu e prea scump pentru bugetul nostru, dragul meu!? - Am un serviciu în care, dacă nu curge pică, dar ca să fiu sincer, chiar curge. Tu nu trebuie să te îngrijorezi, ai întotdeauna ceva mai bun de făcut! Olga însă nu pierdea nici o ocazie în care să nu-l avertizeze cu privire la aceste cheltuieli de pretinsă casă mare și, pentru a fi cât mai convingătoare, îi amintea știutul proverb cu ulciorul, la care el
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
însă nu pierdea nici o ocazie în care să nu-l avertizeze cu privire la aceste cheltuieli de pretinsă casă mare și, pentru a fi cât mai convingătoare, îi amintea știutul proverb cu ulciorul, la care el reacționa impasibil. Cum se întâmplă mai întotdeauna în poveștile frumoase, abia începuse cel de-al doilea an al căsătoriei lor să-și deruleze anotimpurile, că mariajul celor doi soți începu a se deteriora. Cu fiece zi care trecea, se simțea o erodare asemănătoare măcinării unui versant de
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
s-ar putea să ne fi înșelat! Olga începu să plângă. - Cum a fost posibil, domnule doctor, cum? - Aceasta e întrebarea pe care ne-o punem și noi. Diagnosticul nu este precizat. Oricare ar fi situația, trebuie să știți că întotdeauna există un capitol nescris pe care oamenii lucizi îl numesc speranța în bine. Doctorul Popa părăsi salonul sfătuind-o pe Olga să fie tare. Convorbirea cu doctorul Popa declanșă în sufletul Olgăi o adevărată furtună. Niciodată o nenorocire nu vine
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
și risipă de energie. Când lucrurile se mai temperară, tatăl Inei, animat de o grijă paternă, încercă să arunce peste îngrijorările știute încă o punte: - Nu cred că vă puteți plânge de ceva. Ați avut tot timpul, și veți avea întotdeauna libertatea să organizați totul după pofta inimii voastre. E un lucru firesc și limpede de înțeles. Cine te-a oprit vreodată, Alex, să acționezi așa cum ai crezut tu de cuviință? Tot ce ai făcut în această casă și în curte
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
m-aș fi aflat la marginea unei nopți. Ziua plecase cu lumina ei undeva, departe, în necunoscut. Și, în clipa aceea, am început să mă identific, fără voia mea, cu lumânarea care se topea încet, încet... Tu care ai avut întotdeauna, prin înzestrările tale, puterea de a privi cu ochii deschiși dincolo de aparențe, îți dai seama ce senzație îți poate crea o asemenea stare!? De atunci, din când în când, simt un rău interior, ca și cum un vierme lucrează la demolarea ființei
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
povești viclenite, punând pe jar buna conviețuire. Această dorință sadică de a ridica la rang de principiu un fapt divers ce ar putea trece neobservat, ca o ploaie de vară, poate leza trăinicia unui cămin. Dar cum Sarsailă se află întotdeauna în preajma țesătorilor de intrigi, găsește și el să adauge ceva care să-i dea țânțarului dimensiunea unui armăsar. Se spune că și petele din soare tot el le-a descoperit, fiindcă i se părea că oamenii se prosternează prea mult
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
dimensiunea unui armăsar. Se spune că și petele din soare tot el le-a descoperit, fiindcă i se părea că oamenii se prosternează prea mult în fața Zeului Ra și în acest fel îl ignorau pe el cel ce a fost întotdeauna și a rămas Împăratul Întunericului. În acest context rezumat, ce s-ar fi cerut poate detaliat, o colegă de serviciu îi relată Inei o serie de informații care-i încețoșară multă vreme tihna zilelor și somnul nopților, umplându i cerul
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă, ca întotdeauna când te afli în fața imprevizibilului. Ceea ce însă o irita mai mult era faptul că această colegă binevoitoare derula povestea în pas de melc. O fierbea, cum se spune, fără apă sau ca să fim și mai plastici, în suc propriu. - Mi-
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Se spune că dragostea se naște cu un surâs, crește cu un sărut și se termină cu o lacrimă. Dar Ina nu voia să ajungă la lacrima aceea. Înțelepciunea o învăța că și Timpul o putea ajuta. Așteptarea a fost întotdeauna apanajul forte al femeii. Dar prea m-am umplut de urât!gândul o duse la Penelopa. Își mai dorea să fie gratulată măcar cu un zâmbet la plecarea sau la venirea de la serviciu a lui Alex, dar se pare că
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
ce însumezi tu cu sufletul tău mare și încrezător în bine. Dacă voi pleca fără să am putința de a te mai vedea, să nu mă uiți. Știu bine că nu merit acest lucru din partea ta, dar cum tu găsești întotdeauna să plătești cu bine chiar și celor care ți-au făcut rău, mai sper. Urmau multe rânduri goale pe coala de dictando. Ici și colo se mai deslușeau mici pete, ca niște genuni în miniatură în care fuseseră îngropate probabil
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
Chiar în această viață terestră, proximitatea Ei îmi era necesară. Nu doream s-O ating, mi-era suficient să simt cum se întrepătrund aurele corpurilor noastre. Teribilă aventură! De la prima privire mi s-a părut că O cunosc. Oare nu întotdeauna doi îndrăgostiți au impresia că s-au mai întâlnit și că sunt legați unul de altul prin fire misterioase? În această lume murdară, aspiram la dragostea Ei, numai la dragostea Ei. Putea oare să mă obsedeze altcineva? Dar râsul sec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
scrie ca de o datorie. Voiam să alung demonul care, de atâta timp, mă tortura, voiam să-mi consemnez tortura pe hârtie. În sfârșit, după câteva ezitări, am tras lampa mai aproape și am început în felul acesta: Am crezut întotdeauna că nimic nu valorează mai mult decât liniștea și că lucrul cel mai bun lucru pe care-l poți face e să imiți buhaii-de-baltă, care-și petrec vremea la malul mării, întinzându-și aripile, în singurătatea lor. Dar eu nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
pictezi ...nonfigurativ, trebuie Întîi să demonstrezi că poți lucra clasic. Dar cîte lucruri nu nveți din cartea lui Dodin! Spre exemplu, că nu trebuie să stai mereu În fotoliul destinat regizorului, fiindcă nu vezi montarea din toate unghiurile; că nu Întotdeauna satisfacțiile ți le aduc aplauzele spectatorilor, ci repetițiile dificile; În continuarea ideii, Dodin se ntreabă : „Succes? Nu Înțeleg acest cuvînt, care nici numi place!”. Ce tărie trebuie să ai ca să te declari frigid la succes, deși Îl ai!...Și cît
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
nei soluții, ci din căutarea temeinică.[...] Pentru noi, teatrul e parte din viață și poate ceva mai mare decît viața!”... Cartea lui Lev Dodin este și un manual de Învățare a... iubirii teatrului : ori, de asemenea lucrări, vom avea nevoie Întotdeauna... Un scriitor cunoscut spune, În 2008, că a fost considerat ani În șir, pe vremea comunismului, ba ginerele lui Dăscălescu, ba al lui Miu Dobrescu, cînd de fapt socrul său era un anonim. Just : are dreptate. Dar, ca să fim sinceri
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
că nu mi-a venit mie, ideea; dar dacă aș fi scris-o eu, aș fi scos , Însă, biet... Criticilor de teatru tineri le-aș propune ca motto al scrisului lor, un citat din mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? ( fiecare, pe scena lui, evident). Întotdeauna m-au uluit femeile care sunt urîte În viață și frumoase pe scenă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
motto al scrisului lor, un citat din mai vîrstnicul Tudor Caranfil :” Am conceput Întotdeauna exercițiul critic ca pe un spectacol”. În fond, și regizorul face, În montarea lui, exegeză : de ce n-ar Încerca exegetul, regie? ( fiecare, pe scena lui, evident). Întotdeauna m-au uluit femeile care sunt urîte În viață și frumoase pe scenă. Pe de altă parte, oare nu ăsta-i unul din rosturile teatrului - să iluzioneze?! Ce te faci cînd bărbatul din tine, se detașează de spectatorul din tine
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
aplauze numai cu sala goală... Într-o revistă din Moldova, citesc un titlu de articol, cumplit :” Nichita - o lacrimă care plînge cu ochi”. Dacă autoarea ar fi băgat lîngă lacrimă, „din litere”,ori „de votcă”, poate ar mai fi mers... Întotdeauna m-am ferit să fiu necrologist, ori come morativ; și mereu m-au terifiat titlurile astea păguboase, transmise din mamă-n fiică, de tipul Basarabia care ne doare, Lacrima Bucovinei, Plînsul Bahluiului, Geamătul Cacainei etc. Am un student care, desigur
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
regizor de film vorbește despre un proiect al său În care vor apărea Eminescu & Veronica. Se trece la distribuție : pentru poetul nepereche sunt propuși Tudor Istodor și Bogdan Dumitrache ; iar doamna Micle va fi Dorotheea Petre. Nu am prejudecăți ; dar Întotdeauna mi s-au părut delicate filmele și piesele de teatru În care-i vedeai pe mari scriitori, filosofi, ori mari compozitori, interpretați de actori pe care-i poți vedea pe stradă. Spre exemplu, care-i interpretul ideal pentru Hegel? Pentru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]