16,607 matches
-
Ioan D. Bârzoi, Dumitru Strungaru. Într-o secțiune a gazetei Vlad Apăteanu recenzează romanul Lina de Tudor Arghezi, iar Tiberiu Crudu continuă să dea povestiri (David Șerpeanu) și chiar un fragment de roman (Ajunurile de altădată, parte dintr-un proiect, Învățătorul de la Gladinoasa). Alți colaboratori: Ș. Cantemir, Gh. Mihalciuc, Emil Antonovici, I. Buțureanu, Al. Moisiu, I. Roman, Beno Gherman. I.I.
ROMANUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289360_a_290689]
-
ROȘCA, Iuliu I. (10.X.1858, București - 15.XI.1940, București), autor dramatic, poet și traducător. Învățător în comuna Bolintinul din Vale, în 1878 R. intra în redacția ziarului bucureștean „Dorobanțul”, apoi și la „Ghimpele”. Redactor-șef al revistei „Doina” (1884-1885), corespondent al „Familiei” (unde, sub semnătura A.C. Șor, colabora cu versuri și cronici săptămânale, intitulate Viața
ROSCA-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289370_a_290699]
-
ROȘCA, Valentin (7.I.1925, Alexăndreni, j. Edineț - 28.IX.1987, Chișinău), poet și prozator. Este fiul lui Teodor Roșca, țăran. A absolvit Școala Agricolă din Brânzeni (1944) și Institutul de Literatură „Maxim Gorki” din Moscova (1967). A fost învățător, redactor literar la diverse reviste, secretar responsabil al Uniunii Scriitorilor din RSS Moldova (1958-1965). Primele scrieri le-a publicat în 1945, debutând editorial în 1952, cu placheta Bună dimineața!. Încă de la debut, precum și în cărțile de versuri din deceniul următor
ROSCA-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289372_a_290701]
-
ROȘIANU, Nicolae (10.IV.1935, Mateești, j. Vâlcea), slavist și folclorist. Este fiul Mariei Roșianu (n. Morărescu) și al lui Ion Roșianu, învățători. Urmează școala primară și gimnaziul în localitatea natală, face studii liceale pedagogice la Râmnicu Vâlcea (1949-1953) și Facultatea de Filologie la Universitatea din București, absolvită în 1958. Se specializează în folclor la Universitatea „M.V. Lomonosov” din Moscova (1962-1967), unde își
ROSIANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289381_a_290710]
-
și al lui Ioină Roman, așa cum rezultă din declarația din dosarul de împământenire. Și-a pierdut de timpuriu părinții, evrei săraci din Galiția. Adolescent, s-ar fi stabilit, prin 1868, la Hârlău. Cu un profesor particular, învață germana. A fost învățător la Sadagura, apoi contabil la Bacău, pregătindu-se să-și dea bacalaureatul la Suceava. Sigur este că în toamna lui 1869 a plecat la Berlin. Cu bacalaureatul luat, după ce se înscrie aici la Facultatea de Medicină, tânărul se simte mai
RONETTI-ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289366_a_290695]
-
ROTARU, Rodica (20.VI.1929, Burdusaci, j. Bacău - 16.XII.1995, București), editoare. Este fiica Virginiei Popa (n. Vasiliu), învățătoare, și a lui Constantin D. Popa, preot și învățător; a fost căsătorită cu istoricul literar Ion Rotaru. Urmează școala primară în comuna Burdusaci și liceul la Bârlad, apoi Facultatea de Filologie a Universității din București, secția limba și literatura română, pe care a absolvit-o în 1952. Din motive
ROTARU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289387_a_290716]
-
RUSU, Gheorghe A. (11.I.1909, Cosăuți, j. Soroca - 27.II.1942, Idel, Federația Rusă), poet și dramaturg. După studii făcute la Școala Normală „Petru Maior” și la Liceul „A.D. Xenopol” din Soroca, a fost învățător. Deportat în Siberia, moare în lagăr. Poeziile lui R., cu unele reminiscențe din Mihai Eminescu și George Coșbuc, dezvoltă motivul dragostei și pe acela al suferinței, care recheamă hamletiana întrebare asupra existenței (Tentațiune). Prezicându-și parcă propria soartă, a dat
RUSU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289409_a_290738]
-
al lui Gavril Rotariu; 1.V.1881, Udești, j. Suceava - 1.VI. 1952, București), poet și gazetar. Este fiul Ilincăi și al lui Lazăr Rotariu, țărani. Urmează liceul la Suceava și Școala Normală la Cernăuți, absolvind în 1902. Activează ca învățător la Câmpulung Moldovenesc. Devine unul din fruntașii luptei pentru regenerarea învățământului și culturii naționale, fiind ales secretar al societății Școala Română din Câmpulung. Contribuie la realizarea câtorva obiective importante: înființarea unei școli românești, a unei biblioteci publice, a unei tipografii
ROTICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289390_a_290719]
-
Aristiței (n. Ababei) și al lui Iordache Rotaru, țărani; a fost căsătorit cu editoarea Rodica Rotaru. Urmează Școala Normală din Bacău (1936-1944) și, concomitent, cursul superior al Liceului „Principele Ferdinand” din același oraș, luându-și bacalaureatul în 1947. O vreme învățător la școli din țară, își continuă studiile la Facultatea de Filologie, secția limba și literatura română, a Universității din București (1948-1952). Paralel cu pregătirea doctoratului, e colaborator extern la Institutul de Lingvistică al Academiei RPR. Își susține doctoratul în 1964
ROTARU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289386_a_290715]
-
, Vasile (1.I.1862, Drăgănești, j. Bihor - 6.VIII.1942, Vașcău), folclorist. Face gimnaziul la Beiuș, studii „preparandale” la Arad, un curs „complementar” la București (1906) și va fi învățător în câteva localități bihorene; este pensionat în 1928. Colaborează la „Almanahul învățătorilor români”, „Banatul literar”, „Biserica și școala”, „Bunul econom”, „Calendarul diecezan”, „Calicul”, „Cele trei Crișuri”, „Familia”, „Foaia literară”, „Foaia poporului”, „Gazeta de Vest”, „Gazeta poporului”, „Izvorașul”, „Luceafărul literar”, „Poporul
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
1.I.1862, Drăgănești, j. Bihor - 6.VIII.1942, Vașcău), folclorist. Face gimnaziul la Beiuș, studii „preparandale” la Arad, un curs „complementar” la București (1906) și va fi învățător în câteva localități bihorene; este pensionat în 1928. Colaborează la „Almanahul învățătorilor români”, „Banatul literar”, „Biserica și școala”, „Bunul econom”, „Calendarul diecezan”, „Calicul”, „Cele trei Crișuri”, „Familia”, „Foaia literară”, „Foaia poporului”, „Gazeta de Vest”, „Gazeta poporului”, „Izvorașul”, „Luceafărul literar”, „Poporul român”, „Revista critică-literară”, „Rânduri”, „Sibiul umoristic”, „Șezătoarea”, „Timișana”, „Tribuna poporului” ș.a. Ca
SALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289439_a_290768]
-
1945 - , S. va fi crescut de un unchi, apoi de bunica paternă. Face școala primară și pe cea medie în satul natal (1942-1952) și lucrează, după absolvirea în 1953 a unor „cursuri de vară” la Institutul Școlilor din Cernăuți, ca „învățător de matematică” la școala din Frosna. În 1954 intră la Facultatea de Istorie și Filologie a Institutului Pedagogic din Chișinău, pe care o va termina în 1959. Devine redactor la cotidianul „Tinerimea Moldovei”, un timp este șomer, apoi pleacă „la
SAKA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289438_a_290767]
-
REBREANU, Liviu (27.XI.1885, Târlișua, j. Bistrița-Năsăud - 1.IX.1944, Valea Mare, j. Argeș), prozator și dramaturg. Este primul născut din cei paisprezece copii ai Ludovicăi (n. Diugan) și ai lui Vasile Rebreanu, învățător. Urmează școala primară la Maieru (1891-1895), Gimnaziul Superior Fundațional din Năsăud (1895-1897), Școala Civilă de Băieți din Bistrița (1897-1900), Școala Reală Superioară de Honvezi din Sopron, Ungaria (1900-1903). În 1903 se înscrie la Academia Militară „Ludoviceum” din Budapesta, pe care
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
nevastă-sa și îl omoară cu sapa. Drama conjugală și sfârșitul ei violent, întâlnit adesea în lumea rurală, furnizează trama epică a romanului. Dar acțiunea prinde nu numai viața protagoniștilor și a mediului țărănesc, ci și existența notabilităților satului, preotul, învățătorul, notarul, familiile lor, rivalitățile care îi animă, mici drame casnice și evenimente sociale, pe fundalul luptei naționale din Transilvania, cu înflăcărările și compromisurile generate aproape zilnic de aceasta. O sumedenie de personaje, alcătuind elita rurală, toate excelent creionate, se adaugă
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
mici drame casnice și evenimente sociale, pe fundalul luptei naționale din Transilvania, cu înflăcărările și compromisurile generate aproape zilnic de aceasta. O sumedenie de personaje, alcătuind elita rurală, toate excelent creionate, se adaugă participanților direcți la „drama pământului”. În casa învățătorului Herdelea, romancierul aduce, cu multe elemente autobiografice, întreaga gamă a problemelor economice, culturale, cetățenești și politice proprii intelectualității transilvănene înainte de primul război mondial. Nicăieri lucrurile nu apar înfrumusețate, până și formele iredentismului sunt văzute lucid, critic, fără umbră de orbire
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
cu o mână sigură. Oriunde zăbovește ochiul este surprinsă o întrețesere minuțioasă de existențe, toate cu firul lor propriu, împletit în soarta comună. Nici epica nu cedează ispitei de a concura istoria și urmărește un subiect bine închegat. Prin feciorul învățătorului din Ion, Titu Herdelea, care trece, ca și R., munții, spre a-și realiza visurile publicistico-literare, e transmis ecoul „chestiunii țărănești” în diferite medii bucureștene. Invitat de un prieten al rudelor sale regățene, moșierul Grigore Iuga, să îi facă o
REBREANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289159_a_290488]
-
ȘANDRU, Areta (25.VII.1950, Lazuri, j. Satu Mare - 18.V.1991, București), prozatoare. Este fiica Clemanței Șandru (n. Tomescu), educatoare, și a lui Erast Șandru, învățător. La București va absolvi în 1969 Liceul „I. L. Caragiale”, iar în 1973 Facultatea de Filologie, secția română-italiană. Un timp profesoară la școli generale (1975-1979), va intra apoi în presă, ca redactor la „Scânteia tineretului” (1980-1989) și la „Tineretul liber” (1989-1991
SANDRU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289463_a_290792]
-
III.1935, Săcalu de Pădure, j. Mureș), istoric literar și publicist. Este fiul Floarei (n. Stoica) și al lui Ioan Șandru, țărani. Frecventează școala primară în localitatea natală, iar din 1946 Liceul „Petru Maior”, apoi Școala Pedagogică din Reghin (1949-1953). Învățător (1953-1955) și profesor suplinitor (1957-1961) în comuna Bilbor, județul Harghita, va fi director al Casei Raionale de Cultură Toplița și profesor (1968-1978) la liceul din aceeași localitate, unde se va ocupa de îndrumarea revistei „Cântecul vârstelor”. Își completase, între 1960
SANDRU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289461_a_290790]
-
, George (13.V.1937, Ghermănești, j. Ilfov), istoric literar, editor, poet, prozator și dramaturg. Este fiul Alexandrinei Sanda (n. Popescu) și al lui Gheorghe Sanda, învățători. În București va absolvi Liceul „Aurel Vlaicu” și Facultatea de Filologie (1960), unde va fi numit asistent la Catedra de limba română. În 1974 obține, la Universitatea din Iași, titlul de doctor în filologie cu teza Otilia Cazimir. În 1965
SANDA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289458_a_290787]
-
ȘANDRU, Mircea Florin (20.IV.1949, Făgăraș), poet și publicist. Este fiul Elenei Șandru (n. Preda) și al lui Victor Șandru, învățători. Face școala generală la Cârțișoara, județul Sibiu. În 1967 absolvă liceul în orașul Victoria, în 1972 Facultatea de Electronică a Universității din Brașov, iar între 1972 și 1975 frecventează cursurile Facultății de Filosofie a Universității din București, pe care nu
SANDRU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289462_a_290791]
-
s-au comportat și ei agresiv. Mai mult, s-a observat că agresivitatea a crescut atunci când: modelul a fost recompensat; modelul a fost de același sex cu respectivul copil; modelul a avut înainte legături intense cu copilul (prieten de familie, învățător etc.). Astfel încât, chiar dacă nu sunt educați expres în a fi agresivi - în multe culturi acest lucru se întâmplă -, copiii învață din experiența proprie prin reîntărire sau imită persoanele semnificative și/sau autoritare. Normele sociale elaborate în diferite contexte socioculturale nu
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
riscă să-și piardă credibilitatea. Putem afirma, de altfel, că ei sunt promovați și susținuți de grup și comunitate ca lideri de opinie, în măsura în care apar ca fiind competenți și obiectivi. În societățile tradiționale, rolul liderilor de opinie (în mediul rural, învățătorul, preotul) era foarte pregnant, constituind punctul de referință în difuzarea și interpretarea știrilor, a evenimentelor macrosociale. Pe măsura creșterii nivelului de educație și a dezvoltării tehnologiei informaționale, importanța liderilor de opinie a scăzut, dar nu a dispărut. Reprezentate grafic, cele
Valori, atitudini și comportamente sociale. Teme actuale de psihosociologie by Petru Iluț () [Corola-publishinghouse/Science/2283_a_3608]
-
privită din toate punctele de vedere”; de asemenea, „vom căuta să dăm [...] elemente de cultură generală și mai ales profesională, lăsând să se manifeste [...] talentele tinere și înțelepciunea celor cu experiență”. În altă parte se precizează că revista se adresează „învățătorilor, preoților, notarilor și celorlalți intelectuali ai satelor, profesorilor secundari, universitari și tuturor scriitorilor care își iubesc cu adevărat țara și neamul și le cere deopotrivă concursul”. Rubrici mai importante: „Literatura și arta”, „Învățământ-educație”, „Viața culturală și națională a satului”, „Oameni
LUCEAFARUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287869_a_289198]
-
adevărat țara și neamul și le cere deopotrivă concursul”. Rubrici mai importante: „Literatura și arta”, „Învățământ-educație”, „Viața culturală și națională a satului”, „Oameni și fapte”, „Folclor și artă populară”, „Recenzii”, „Știri și informațiuni”. Colaboratorii sunt în cea mai mare parte învățători (publicația se tipărea „sub auspiciile Asociației Învățătorilor din județul Sibiu”). În domeniul poeziei, pe lângă versuri ale unor „autori” obscuri, sunt reproduse Note de primăvară de G. Bacovia și Miez de noapte de Tudor Arghezi, ca și o serie de poeme
LUCEAFARUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287869_a_289198]
-
deopotrivă concursul”. Rubrici mai importante: „Literatura și arta”, „Învățământ-educație”, „Viața culturală și națională a satului”, „Oameni și fapte”, „Folclor și artă populară”, „Recenzii”, „Știri și informațiuni”. Colaboratorii sunt în cea mai mare parte învățători (publicația se tipărea „sub auspiciile Asociației Învățătorilor din județul Sibiu”). În domeniul poeziei, pe lângă versuri ale unor „autori” obscuri, sunt reproduse Note de primăvară de G. Bacovia și Miez de noapte de Tudor Arghezi, ca și o serie de poeme din volumul Horia de Aron Cotruș. Moartea
LUCEAFARUL-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287869_a_289198]