7,853 matches
-
dumneavoastră! Într-adevăr, încep să mă simt important. Caut cu teamă prin buzunare și am norocul să dau peste cinci mii de lei. Sunt scăpat! Întorcându-mă agale, cu pas aristocratic, văd că masa noastră e înconjurată de cinci lăutari țigani cu viori, cobze, acordeoane. Cel mai fălcos dintre ei cântă Grea e boala de plămâni, pe care o știam de la Romica Puceanu: „c-asta-i cea mai grea boală, măi, măi, n-are leac nici buruianăăă”. Mă gândesc cu groază că nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Nu mai dormeam, nu mă mai puteam concentra să citesc, am schimbat țigările Kim, prea slabe, cu Marlboro roșu. În casă îmi mai intra doar Zuza. Ascultam melodii disperate, mai ales Denis Roussous, și mă hrăneam cu pepeni roșii, de la țiganii căruțași. Peeepeni! Peeeepeni! se auzeau urletele lor de dimineața până seara, în timp ce se hurducau pe străzile pavate cu piatră cubică. Pregătirea pentru nebunie îmi era facilitată de valul de greve din învățământ. În sfârșit, profesorii bătrâni făcuseră pace cu cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
păpușoi. Cum au ajuns comuniștii la putere, l-au și expediat pe Gicu la canal, ca fost legionar. Pe fete le-au dat afară de la școală. Casele pe care le moșteniseră în Bârlad le-au naționalizat pe toate, au băgat țigani în ele, să le pună la pământ. Și copiii ce mare fandoseală au făcut? Fetele s-au măritat după popi de țară, în ideea că o să-și crească plozii pe bătătură și o să aibă mămăligă în ceaun. O să fie doamnele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
prietenii lui. Apoi, când să cotească pe strada care ducea la intrarea în cimitir, alaiul se intersectă cu uriașul convoi care-l conducea pe bulibașa Soliman Ciocănaru. Un car cu patru boi căra trupul bulibașei; lângă sicriu stăteau drepți șase țigani cu prosoape la umăr. Fanfara cartierului Socaram scotea din acordeoane-țambale-trompete-tromboane sunete când sfâșietoare, când repezite, nărăvașe. Cinci țigănci grase în fuste largi roșii-verzi-albastre și gri boceau trăgându-se de chica despletită. Soliman sfârșise de mâna unei petarde băgată într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
case! Haoleu, șăf dă Hoccident ce erai tu! Tot timpul ăsta Ulrich ascultase încremenit, doar bâțâind din pumn din când în când. Eu cu Cristina tremuram din toate balamalele să nu sară bătrînul din sicriu și să se ia cu țiganii, așa cum făcuse toată viața. Șatra, însă, satisfăcută de umilința îndurată de alaiul jerpelit, se milostivi să ne facă loc de trecere: ia lasă-i șî pă jegăriții ăștia să treacă, mânca-ț-aș! Să fie dă sufletu’ lu’ Solimanu’, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
așa nu mai am nici o înmormântare în program, bodogănii. Traversarăm Pielea și Osu’ de la nord la sud, spre ieșirea celor vii. La un moment dat răzbi până la noi tămbălăul de viori și casetofoane. Urlau manelele de la groapa lui Soliman. Un țigan cu mustață pe oală și cu pălărie cu boruri late alerga printre cruci. Își făcu mâinile căuș la gură: halacateluu, ăla a lu’ Soliman, băăă! Unde-i halcatelu’ să i-l băgăm în buzunar, că poate să trezește Șefu’ în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
două feluri de șampanie. Ciorba, purceii de lapte, sarmalele și tortul supraetajat se aflau în frigidere, urmând a fi puse în valoare după sosirea invitaților. La cinci metri de masa nupțială, pe un soclu, se găsea orchestra compusă din șase țigani: acordeon, țambal, tobe, flașnetă și orgă. La ora șapte seara am ajuns noi. Ne-am pus în capul mesei și ne-am tras sufletul. Ni l-am tras o jumătate de oră, o oră, o oră jumătate. Nimeni. Maria a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Florica nu este prin preajmă și-a luat inima în dinți, s-a furișat pe poartă, a apucat-o pe uliță grăbindu-se să iasă la drumul mare care ducea la Cocora, satul unde era mătușa ei Agripina. În șatra țiganilor Scăpată de posibila băgare de seamă a Floricăi, Teofana a grăbit pasul să se depărteze cât mai mult. Nu-i mai era așa de cald ca atunci când se jucase cu mingea cu copiii, fiindcă soarele cobora spre asințit. A mers
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
din picioare să le scuture de țărâna care intrase în timp ce mersese. În starea jalnică în care se afla, se simțea a nimănui și lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraz. Nici n-a observat că pe drum venea o căruță cu țigani. De departe țiganii au observat fata și apropiinduse își dau seama că ceva nu este în regulă cu ea. Ia coboară, fă Ruslado și vezi ce-i cu puradela aia! Ho! Vifor! Ho! Sânger! oprește țiganul caii. Da tu nu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
le scuture de țărâna care intrase în timp ce mersese. În starea jalnică în care se afla, se simțea a nimănui și lacrimile-i curgeau șiroaie pe obraz. Nici n-a observat că pe drum venea o căruță cu țigani. De departe țiganii au observat fata și apropiinduse își dau seama că ceva nu este în regulă cu ea. Ia coboară, fă Ruslado și vezi ce-i cu puradela aia! Ho! Vifor! Ho! Sânger! oprește țiganul caii. Da tu nu te poți da
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
venea o căruță cu țigani. De departe țiganii au observat fata și apropiinduse își dau seama că ceva nu este în regulă cu ea. Ia coboară, fă Ruslado și vezi ce-i cu puradela aia! Ho! Vifor! Ho! Sânger! oprește țiganul caii. Da tu nu te poți da jos, Ismaile! Te-ai proțăpit acolo? —Du-te fă, când îți spun, că tu ești muiere. Dă mine poate să spărie. — Ce faci tu, puradelo, aici?se apropie Rusalda de Teofana, care de-
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
bate și nu te iubește, o strânge țiganca în brațe cu aceeași dragoste pe care o avea pentru copiii ei. Vezi, omule, și puradeii noștri sunt năcăjiți, dar și puradeii lor n-o duc mai bine. Nu toți, fă! În timp ce țiganii discutau, Teofana obosită, plânsă, flămândă, adormise la pieptul țigăncii simțind un strop de dragoste pe care nu-l mai simțise de la moartea mamei sale. —lat-o că a și adromit sărmana. A așezat-o în căruța cu coviltir pe salteaua
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Nu ne-am îndurat. Te-am luat la noi, i-a explicat Rusalda sărutând-o. Aici nu vei fi bătută dă nimeni. Tu ești Prințăsa noastră. De acum încolo, în șatră i-a rămas acest nume. Teofana a simțit afecțiunea țiganilor din prima clipă, dar i-a trebuit un timp până a se integra în familia lor. Ce-i drept toți o iubeau. Ce era mai bun ei îi dădeau. Izaura, Păun și Rozmarin au îndrăgit-o din prima clipă. Era
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o ridicau, o scuturau și-i spuneau. Nu te doare. Așa-i? Să nu plângi bre, Prințăso! Deosebite erau serile de vară calde când se adunau în jurul focului lângă care și adormeau. Către toamnă, când porumbul dădea în copt, copiii țiganilor dădea iama prin porumbiști și veneau încărcați cu drugi de porumb pe care, satisfăcuți, îi depănușau ajutați și de cei bătrâni și-i coceau pe jar, după care înfulecau boabele de pe știuleți cu o poftă nemaipomenită. Ochii Prințesei nu se
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nostru, exclamă bucuros ismail că nu i-a furat calul. Altădată, tot Prințesa a o bservat niște copii veniți din mahalaua orașului la marginea căruia se instalaseră ei, care se pregăteau să de foc grămezii de crengi ce le adunaseră țiganii. Copiii ăia vor s-aprindă grămada, a strigat Prințesa. Au alergat Rusalda și copiii însoțiți de dulăi. — Pușcă-vă dracu’, derbedeilor! Dați foc la casa voastră, nu aici. Ho! ho! golanilor! îi fugărea Rusalda aruncând pietre după ei. Au fugit
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Rusalda și copiii însoțiți de dulăi. — Pușcă-vă dracu’, derbedeilor! Dați foc la casa voastră, nu aici. Ho! ho! golanilor! îi fugărea Rusalda aruncând pietre după ei. Au fugit de le scăpărau picioarele, că era gatagata să-i înhațe câinii țiganilor. —Pințeso, Prințeso, tu ești salvarea noastră, s-au adresat toți fetei. Dacă nu-i observai tu bezmeticii ne- aprindeau crengile. În zilele de sărbătoare, toți se spălau pe cap, pe corp și își ungeau părul ca să fie lucios. Femeile și
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
o atrăgea Prințesa care se vedea de la o poștă că este deosebită. — Ăștia-s ai lui Ismail. Au venit și ei în oraș. — Uite aia mică ce frumușică este. Parcă n-ar fi din neamul lor țigănesc. — Mai sunt și țigani blonzi. Întâlnindu-se cu o doamnă la care Ruslada lucrase, aceasta îi oprește și-o întreabă. — Unde mergi cu ciorda, Rusaldo? — În oraș. — Când mai vii pe la mine că am să-ți dau ceva de lucru. — Chiar mâine. Asta mică
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
După ce s-au despărțit de acea doamnă, copiii au năvălit cu întrebările pe Rusalda. — Mumo, de ce tuturor le place Prințesa? Mie numi spun că sunt frumoasă, era dezamăgită Izaura. — Și tu ești frumoasă, dar albilor le plac alibi și nouă țiganilor ne plac țiganii. — Prințesa nu-I țigancă? Acum e țigancă, dar n-a fost țigancă și nu mă mai întreba atâtea, nu voia să dezvăluie secretele originii Prințesei. — Să-mi dai și mie cerceii Prințăsii. — Nu se poate, mumo. — De ce
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
despărțit de acea doamnă, copiii au năvălit cu întrebările pe Rusalda. — Mumo, de ce tuturor le place Prințesa? Mie numi spun că sunt frumoasă, era dezamăgită Izaura. — Și tu ești frumoasă, dar albilor le plac alibi și nouă țiganilor ne plac țiganii. — Prințesa nu-I țigancă? Acum e țigancă, dar n-a fost țigancă și nu mă mai întreba atâtea, nu voia să dezvăluie secretele originii Prințesei. — Să-mi dai și mie cerceii Prințăsii. — Nu se poate, mumo. — De ce? Îi dau eu
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
la început îi privise cu nesiguranță, îi asculta ca o străină, se implica în a-i ajuta în treburi mărunte din obligație, că o primiseră printre ei, acum se simțea de-a lor. O amuzau bețiile lor fiindcă erau niște țigani liniștiți, nu se băteau, nu spărgeau, nu înjunghiau cum făceau alții. Se manifestau prin glume proaste, înjurături, cântece. Când era sezonul poamelor, în special al prunelor și cazanele de țuică erau în toi, începeau petrecerile la familia lui Ismail Ciurdaru
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
Nu treceau două trei zile ca să nu se aprindă focul mare în fața cortului. Mâncarea era mai bună și ulcelele se umpleau cu țuică. În ultimul timp veniseră în șatră Samuil, fratele Rusaldei, pe care-l lăsase femeia și Măru, un țigan pripășit nu știu de pe unde, neam cu Ismail. Se încingeau toți la vorbă fiindcă și femeilor li se dezlega limba din cauza țuicii. Mai torană-mi și mie Rusaldă, cerea Măru. — Ai cam băut dăstul. —Toarnă-i fă, că nu torni dă
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
mai greu. Nu este de mirare că viața în șatră avea în vremurile acelea farmecul ei bazat în primul rând pe petrecerea zilelor și nopților în mijlocul naturii, chiar dacă mai erau și ploi și vânturi și frig. În al doilea rând, țiganii aveau libertate totală. Își trăiau viața după bunul lor plac și se mutau din loc în loc, de unde și zicala „Te muți ca țiganul cu cortul”. Acest nomadism trebuie căutat în cele mai vechi origini ale lor. Se trag din nord-vestul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
și nopților în mijlocul naturii, chiar dacă mai erau și ploi și vânturi și frig. În al doilea rând, țiganii aveau libertate totală. Își trăiau viața după bunul lor plac și se mutau din loc în loc, de unde și zicala „Te muți ca țiganul cu cortul”. Acest nomadism trebuie căutat în cele mai vechi origini ale lor. Se trag din nord-vestul Indiei, de unde au emigrat în toate părțile lumii ajungând și în Europa și pe teritoriul țării noastre. În evul mediu majoritatea țiganilor din
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ca țiganul cu cortul”. Acest nomadism trebuie căutat în cele mai vechi origini ale lor. Se trag din nord-vestul Indiei, de unde au emigrat în toate părțile lumii ajungând și în Europa și pe teritoriul țării noastre. În evul mediu majoritatea țiganilor din Moldova și din Țara Românească erau robi și ulterior au fost dezrobiți. Pe măsură ce societatea s-a dezvoltat, nomadismul lor a cedat locul unei vieți sedentare dându-le posibilitatea să se încadreze în toate domeniile de activitate. Sunt poate mai
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
ca la ușa cortului. Aici chefuiau plini de veselie, când plângeau, când râdeau, treceau rapid de la o stare la alta, fiindcă le plăcea să trăiască fiecare moment, făcându-și o viață plină. Poate în acestea consta frumusețea deosebită a traiului țiganilor pe de o parte, chiar dacă pe de alta condițiile grele de viață îi înăspreau. Printr-o asemenea experiență trece și Prințesa a cărei ființă este modelată de viața din șatră cu totul și cu totul deosebită de cea din familia
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]