KorAP: Find »[drukola/base=țipa & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...161 162 163 ...318 >

7,946 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311

numele te pune pe gânduri, El Barooom! Explozia unei rachete și scula lui Napoleon. N-ai chef să te tăvălești cu împărații? Ți-aș face copii de geniu. Dac-aș putea. — Nu vin, insistă înlăcrimată femeia. — Atunci du-te dracului! țipă O’Toole și ridică deasupra capului măsuța dintre cei doi țărani, împrăștiind paharele și băuturile. Părea că voia s-o arunce în celălalt colț al încăperii. Stop. îîn versiunea lui O’Toole despre destrămarea căsniciei cu Dolores el susținea că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
harurile polivalente, personalul ei nu făcea așa ceva. în rarele ocazii când lucra și Iocasta, se adunau pe lângă orificiile de observație din pereții camerei ei, ca să învețe. Sunetul biciului nu putea fi confundat. Venea de la ușa în spatele căreia „Bum-Bum“ de Sade țipa din toți plămânii. Vocea ei flămândă bâiguia ceva despre un vătrai înroșit în foc, iar Iocasta trecu mulțumită mai departe. Bum-Bum era marea favorită a lui Flann O’Toole, pentru că ea-l făcea să-i placă cu adevărat autoflagelarea. Dar

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Contesa încercă să râdă. — Dar ce anume striga? întrebă Vultur-în-Zbor. — SVOBODA, răspunse Irina Cerkasova. E în rusește. înseamnă LIBERTATE. O cerere ridicol de inutilă în condițiile date. Vocea subțirică, dar pătrunzătoare, a domnului Moonshy se făcu auzită la ușă. — Libertate! țipa el. Libertatea însăși este în lanțuri! — Bună seara, rosti vocea lui Aleksandr Cerkasov. — Este ajunul eliberării, spuse Moonshy. Amurgul celor puternici. Chiar și numai pentru asta și tot e o seară bună. Doriți un pahar cu vin? întrebă contele. — Mulțumesc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
a întrebat: — Ai văzut-o? — Pe cine? a întrebat Vânătorul, dornic de vorbă. Măgarul răgea tot mai tare. O femeie a ieșit pe una din ferestrele Casei. — Plecați de-acolo! a strigat ea. Huliganilor! — Pe toți sfinții, oprește-te! a țipat Vultur-în-Zbor, îmbrâncindu-l pe Vânător la o parte de lângă măgarul priponit. — Bine, a spus moale Vânătorul. Oricum e dezgustător de neplăcut. — Atunci de ce...? — Eu încerc totul de două ori, a spus Vânătorul, ca și cum ar fi recitat o litanie, scuturându-se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
să-și deschidă vena de la mâna dreaptă. De-abia acum Deggle ieși din starea de șoc și se repezi după cuțit. Ea îi evită mâna și-și duse lama cuțitului la gât. — Pentru numele lui Dumnezeu, ce crezi că faci? țipă el. — în fiecare noapte de atunci, de când am făcut dragoste, spuse ea. în fiecare noapte m-ai respins. E evident, Virgil, că-mi disprețuiești trupul. Și nu pot să trăiesc dacă tu mă urăști într-atât. Sângele țâșni pe pământ

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
și lipsită de fundație, stătea indiferentă pe stânca posomorâtă, cu ușa strașnic zăvorâtă, unicul semn de viață din jur fiind un măgar priponit de cel din urmă copac al pădurii de pe povârniș, care păștea iarba înaltă a pădurii. O pasăre țipă. Urâțenia nevăzută. în spatele obloanelor închise ale ferestrelor se derula o scenă de haos cosmic, cu rămășițele unei vieți care se luptau și se întreceau să ocupe un loc pe podea. Praful se așezase într-un strat gros peste cărțile și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
mi-a zis. Nu-mi place să mi se dea ordine, dar m-am trezit că-l ascult. Grimus s-a dus repede spre Trandafir și, înainte să ne dăm noi seama ce face, l-a luat în mână. A țipat de durere, dar nu i-a dat drumul. Am văzut cum ochii i se măreau și i se umflau în cap. Apoi a dispărut. Trandafirul a rămas la locul lui, dar el jur că nu mai era. Dispăruse ușor și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
timp. Protuberanța de pe tulpină părea să exercite asupra mea o fascinație imensă, o atracție magnetică. Poate că partea de el din mine era cea care făcea asta. Deodată am apucat Trandafirul. De protuberanță. încăpea bine în mâna mea. Apoi am țipat. Și Media a țipat. Am țipat de durere. Ea a țipat pentru că am dispărut cu totul din încăpere. Am Călătorit. Durerea apare la prima experiență legată de Dimensiunile Exterioare. Brusc, universul se dizolvă și pentru o fracțiune de timp ești

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
părea să exercite asupra mea o fascinație imensă, o atracție magnetică. Poate că partea de el din mine era cea care făcea asta. Deodată am apucat Trandafirul. De protuberanță. încăpea bine în mâna mea. Apoi am țipat. Și Media a țipat. Am țipat de durere. Ea a țipat pentru că am dispărut cu totul din încăpere. Am Călătorit. Durerea apare la prima experiență legată de Dimensiunile Exterioare. Brusc, universul se dizolvă și pentru o fracțiune de timp ești pur și simplu un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
exercite asupra mea o fascinație imensă, o atracție magnetică. Poate că partea de el din mine era cea care făcea asta. Deodată am apucat Trandafirul. De protuberanță. încăpea bine în mâna mea. Apoi am țipat. Și Media a țipat. Am țipat de durere. Ea a țipat pentru că am dispărut cu totul din încăpere. Am Călătorit. Durerea apare la prima experiență legată de Dimensiunile Exterioare. Brusc, universul se dizolvă și pentru o fracțiune de timp ești pur și simplu un ghemotoc mic

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
imensă, o atracție magnetică. Poate că partea de el din mine era cea care făcea asta. Deodată am apucat Trandafirul. De protuberanță. încăpea bine în mâna mea. Apoi am țipat. Și Media a țipat. Am țipat de durere. Ea a țipat pentru că am dispărut cu totul din încăpere. Am Călătorit. Durerea apare la prima experiență legată de Dimensiunile Exterioare. Brusc, universul se dizolvă și pentru o fracțiune de timp ești pur și simplu un ghemotoc mic de energie, aflat în derivă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
pielea plină de vânătăi și buzele încă petcetluite, O’Toole a zis: — Nu-l omorî, omule. Nu încă. Peckenpaw i-a dat drumul lui Grimus. Care s-a clătinat în timp ce sângele îi curgea șiroaie, dar a rămas în picioare. Păsările țipau în copac. — Scotociți casa, a spus Flann O’Toole. Atunci Cale-Bătută Peckenpaw și P.S. Moonshy au intrat în Casa Grimus, dar nu au găsit nimic. Au distrus totuși tot ce au putut și când au ieșit, colecția secretă a lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
devenea tot mai puternică. Ramurile se prăbușeau în ploi de scântei și fum în jurul și deasupra lui, formând un mormânt incandescent. Iar în jurul coloanei de fum un nor întunecat de păsări zbura în cercuri, păsări gureșe care se agitau și țipau, rostindu-i epitaful. De-acum nu mai exista nici o Poartă. Insula Calf era din nou un loc unitar. Treptele coborau până la casa lui Liv, devenită solidă și vizibilă. Odată cu sfârșitul vuietului, venise și sfârșitul Subdimensiunii. De-acum nu mai existau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487

despre domnul Muldoon, alunecând subtil către generalități răutăcioase despre așa-zișii artiști cu pretenții (Joe a folosit aici un cuvânt mult mai spiritual). Idiotul ăsta a avut noroc că am fost eu aici, și nu Bill, a spus Joe. Să țipe în felul ăsta la tine. Bill l-ar fi dat afară de urechi pentru așa un limbaj. Bill ținea mult la tine. Afecțiunea din vocea lui, în timp ce vorbea despre colegul lui dispărut, m-a făcut să iau o decizie. Auzi, Joe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
fără știrea mea. —Spune-mi ceva, Sam. Sunt primul băiat de școală privată pe care l-ai avut? m-a întrebat sărutându-mă pe gât. Impulsul electric spori în intensitate. Mi-am aplecat capul într-o parte, încercând să nu țip prea tare. — Nu te-am avut încă, am subliniat, abia reușind să-mi stăpânesc volumul vocii. —Ai răbdare o clipă. Cu o mișcare precisă m-a întins jos pe mochetă și a început să îmi descheie jeanșii. Nu era comportamentul

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
gătit din Chelsea; băieții discutau despre afaceri și vânătoare și se stropeau pe ei și pe prietenele lor cu șampanie, pe care o numeau, dintr-un motiv necunoscut, rahat. Am încercat să evit un Henry băut care uda o Sophie țipând și virajul m-a dus direct la Sebastian. —Trebuie să discut cu tine, s-a scăpat el. Vreau să-ți explic... Despre pariul acela cu James? Apropo, cât ai câștigat? Vreau jumătate din sumă. Părea foarte jenat. —O sticlă cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
intimidat de rochia ta - și James a spus: „Pariu pe o sticlă cu șampanie că nu ai curajul să intri în vorbă cu ea“. Altfel nu mi-aș fi făcut curaj. — Dar partea în care ajungeam în patul tău? am țipat. De-abia ne puteam auzi. Câțiva agenți de bursă tineri se prefăceau a călări o canapea din spatele meu, strigând: „Dii, căluțule!“. —Ei bine, după ce am discutat cu tine o vreme, ai plecat și atunci James a mărit miza și mi-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
de terchea-berchea. Namilele de la intrare se uitau fix în timp ce noi plecam, chicotind, Sebastian cu o sticlă de șampanie în fiecare mână. Noaptea era călduroasă, aproape înăbușitoare. O GTi decapotabilă trecu pe lângă club, plină de petrecăreți îmbrăcați la cravată și tafta, țipând fericiți. Se îndreaptă spre unul dintre restaurantele lui Dominic, zise Sebastian. Hamburgeri și bere la 2 noaptea pe strada Fulham și prea băuți pentru a observa cât de mult cheltuiesc. E băiat deștept Dominic ăsta. Am început să mergem pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
Hawkins! Era sculptura mea! M-ai văzut făcând-o, știi cât mi-a luat! Spune-mi odată ce dracu’ s-a întâmplat cu ea. A respirat adânc. —Ai avut cumva dreptate, a spus. Nu instalația l-a omorât. — Știam eu! am țipat eu triumfător. —Te-ai îndoit vreodată de asta? a întrebat curios. Nici măcar o dată? Am dat din cap. În nici un caz. Niciodată. Continuă. M-am aplecat nerăbdătoare. —Sam, uneori oarba ta încredere în tine... nu, încăpățânare... —Hawkins! —Bine. Sculptura nu l-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
când mă întorc, Bells? a întrebat Suki binevoitoare. —Doamne, nu, sunt bine. Mulțumesc, dragă! Dacă ești sigură de asta... —Of, nu te mai agita! zise Belinda, dar cu așa un zâmbet, încât cuvintele și-au mai pierdut din asprime. —Suki! țipă Sir Richard. Suki se întoarse și intră în casă. — Uneori este exact ca o cloșcă, îmi mărturisi Belinda. Știi, sunt sora mai mică. Am fost puțin mai subțirică și bolnăvicioasă când am fost mică și se pare că Sukes era

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
nu mai eram în stare să întreb nici o chestie mai complicată decât când pleacă ultimul metrou de la Highbury și Islington. Capitolul 17tc " Capitolul 17" A doua zi m-a trezit telefonul care, din moment ce nu îl pusesem pe robot, suna întruna, țipând la mine ca un disc zgâriat cu o soprană proastă de coloratură, până când, bombănind, m-am îmbrăcat în chimono și am coborât scările să răspund. Luasem hotărârea, pentru a mia oară, să cumpăr un prelungitor. Acum chiar îmi permiteam să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
a acordat o conversație cu el în persoană, dar altcineva a răspuns politicos, „Biroul de Investigare a Crimelor“ și, după ce a auzit dorința mea de a lua acasă Planeta plutitoare pentru reparații, a pus mâna pe receptor și apoi a țipat atât de tare încât nu trebuia să se mai deranjeze să-l acopere de la bun început. Domnule, este sculptorița aia, prietenă cu Hawkins. Vrea să știe dacă își poate lua chestia, instalația, acasă pentru a o repara. A fost o

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
am luat ce am vrut și i-am împins mâinile când a încercat să mă tragă în sus să mă sărute, simțindu-mă parcă îmbătată de puterea pe care asta mi-o oferea și de frumusețea lui, și când a țipat, apucând cu mâinile marginea canapelei, cu încheieturile albe din cauza strânsorii puternice, și apoi i-a dat drumul, m-am simțit ca și cum câștigasem o bătălie. După aceea, mi-a spus că are impresia că s-a îndrăgostit de mine. Capitolul 19tc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
peste cap. Mâna i-a înghețat în aer, iar gura i-a rămas pe jumătate deschisă. Sunetul limbii zbătându-i-se în gură era atât de scârbos, încât l-am călcat cu tocul cui pe un picior, apăsând până a țipat. Cât timp era încă în șoc l-am tras de testicule atât de tare încât le-ar trebui o hartă să-și găsească locul inițial. S-a aplecat. I-am pus ambele mâini pe cap, depășind sentimentul de repulsie că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
dulce. — Poți să-mi spui? Îți este prea greu? Știu, te duc la consilierul nostru, am auzit că este cu adevărat bună. Vrei să vorbești mai bine cu o femeie? — Mă lași să spun și eu ceva? aproape că am țipat. A tresărit. —Hawkins, de-abia dacă m-a atins, da? Nici nu mi-a spus bine ce avea de gând că l-am și apucat de testicule și l-am pocnit în față. El ar trebui să se ducă la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]