13,876 matches
-
și pusi, asta e! Ceasu’ mare de la gară!... Și îi închide gura femeii. Într-o iarnă, când trecea pe trei cărări calea ferată, l-a agățat trenul mărfar de palton, l-a târât câteva sute de metri și l-a abandonat în niște porumbari, pe câmp, departe de localitate. Marghioala l-a așteptat degeaba cu masa pusă. A simțit ea un junghi prin inimă, un soi de premoniție ancestrală, dar a zis să mai aștepte, că mai întârziase, el, Ilie, și
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
că ar putea să-l găsească. Stratul de zăpadă era destul de gros. Noroc că noaptea fusese ger cumplit și se menținea în continuare, așa încât mergeau pe zăpadă ca pe covor. Într-un târziu l-au găsit pe Ilie, unde îl abandonase mărfarul. Căzuse într-o poziție nefirească, pe o parte cu mâna stângă întinsă, prinsă sub el, în care încă mai ținea o traistă de iută cu două sticle de vin în ea. Mâna dreaptă era îndreptată spre în față și
CA ECATERINA TEODOROIU -PROZĂ SCURTĂ UMORISTICĂ- de NICOLAIE DINCĂ în ediţia nr. 1727 din 23 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374748_a_376077]
-
zarva îi acoperise mesajul! Nemaizăbovind o clipită, deschise portiera mașinuței și plecă în trombă, lăsând șirul indian să-și savureze triumful repurtat. Energizate de biruință, spiritele își reveniră la comportamentul elevat afișat în seara din ajun, hotărâți să nu-și abandoneze reduta. Se constituiră acum în celule de rezistență, plecând pe rând încotro îi stârneau necesitățile și întorcându-se fericiți de regăsire. Acum se considerau bravi camarazi, netemători de nimic și devotați cauzei comune. Cum aprilie acela venise cu temperaturi estivale
DAŢI-O-NCOLO...! de ANGELA DINA în ediţia nr. 1689 din 16 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/374784_a_376113]
-
a-și ajuta bunicul, Radian a plecat de acasă. A motivat că merge la joacă cu prietenii. A ascuns adevărul pentru prima dată în viața lui, în favoarea unui scop nobil. Bunica a zâmbit că într-un final băiatul acceptă să abandoneze responabilitățile ce și le-a asumat și se întoarce pentru o clipă în lumea plină de zâmbet a copilăriei, dar nu a fost așa. Radian nu și-a mai ajutat în acea zi bunicul să coboare din pat, nu i-
LUMINA DIN GRĂDINA CU MERI de ANA CRISTINA POPESCU în ediţia nr. 1657 din 15 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374790_a_376119]
-
dintre ei funcționa încă, destul de bine, deoarece Lea puse capăt serii, cu un gest de nerăbdare: - A fost o zi lungă și deosebită pentru noi toți, dar gata! La culcare toată lumea! Noi vom face o mică plimbare, înainte de a ne abandona brațelor primitoare ale lui Morfeu! E un obicei înrădăcinat de veacuri în cultura acestui domn și trebuie respectat cu sfințenie! Mama, lasă totul așa cum e, te rog! Mâine dimineață vom pune totul în ordine, împreună! Promit! insistă ea, amuzată de
DILEME ( FRAGMENT 34) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2287 din 05 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375662_a_376991]
-
Acasa > Literatura > Fragmente > DILEME ( FRAGMENT 24) Autor: Silvia Giurgiu Publicat în: Ediția nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 Toate Articolele Autorului Lea primea cu recunoștință atențiile familiei și se abandona fericită în grija lor, dar nu se simțea în stare să reacționeze în vreun fel. Vorbea puțin, numai când se impunea neapărat, un răspuns concret la întrebările lor, dormea aproape tot timpul, mânca conștiincioasă tot ce i se oferea, asculta
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
o durea nimic. Cel puțin, nu la nivel fizic. Era conștientă de starea în care era și observa cu nepăsare cum depresia se întindea peste ea, ca o negură opacă și densă, dar parcă ieșise din propriul corp și îl abandonase complet. Mintea îngreunată de oboseală și confuzie, rămânea adesea suspendată deasupra unui hău negru ca smoala și plutea în neclintire, fără gânduri, dorințe sau amintiri. Îi era bine așa!... Nu voia să facă nimic, de teamă să nu trezească monstrul
DILEME ( FRAGMENT 24) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2206 din 14 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375655_a_376984]
-
mai repede cu putință de casa de pe plajă. Era imperios necesar să pună o distanță considerabilă între el și acel trecut, care amenința să-i compromită viitorul. Câteva zile se dedică total apartamentului din oraș pe care, aproape că-l abandonase complet, în perioada menajului său cu Lea, care adora casa de la malul mării, fie iarnă, fie vară. Acum îi prindea neașteptat de bine acest lucru, deoarece nu avea de șters niciun fel de urme sau amintiri, ale vieții lor de
DILEME ( FRAGMENT 28) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2239 din 16 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375648_a_376977]
-
călătorii, primiți cu bucurie de către cei dragi, care îi așteptau cu brațele pregătite, pentru o lungă și afectuoasă îmbrățișare. Lea fu propulsată de un impuls necontrolat și fulgerător în brațele iubitului, care se pregăti s-o primească râzând în hohote, abandonând la timp valiza. O strânse cu disperare la pieptul lui, îndelung lipsit de privilegiul acela mai necesar ca aerul, umplând-o de sărutări, șoptindu-i cuvinte doar de ei înțelese. Tatăl asista emoționat la fericirea lor și-i fu suficientă
DILEME ( FRAGMENT 33) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2278 din 27 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375661_a_376990]
-
ceva de mâncare? Nu refuzi niciodată, ce ți-a venit acum? Băiatul clătină din cap plângând și o trase de mână către ușă. Nu voia decât să-l ajute să deschidă ușa aceea blestemată, unde surioara lui suferea încuiată și abandonată de trei zile. Femeia înțelese dar încercă să-i explice că nu putea sparge ușa și se strădui să-l liniștească. Copilul însă, o trăgea după el cu toate puterile, plângând tot mai tare. -Bine, hai că merg cu tine
COPILĂRIE MUTILATĂ de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2308 din 26 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375664_a_376993]
-
timpul ăsta! Dar ți-ai amintit azi, când ai tăi te-au dat pe ușă afară și nu știi unde să te duci! Ooo, ce surpriză binemeritată, să descoperi că altcineva ți-a ocupat locul pe care tu l-ai abandonat!... Nu ți-a căzut prea bine, așa-i! Sigur că nu! Tu ai huzurit, bine merci toți anii ăștia, ai avut de toate, ba chiar te-ai îmbuibat de prea mult bine, dar ți-ar fi plăcut să afli că
DILEME ( FRAGMENT 22) de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2191 din 30 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375654_a_376983]
-
În timp ce valurile îndoielilor te-a cuprins Ca să-mi sfâșii toate culorile inimii , M-am înconjurat de tăceri ... Și am atins cu brațele un fir de abis . Ascuns în mine cu o bucată de amintire Te-am transformat în depărtarea cenușie , Abandonat în herghelia orelor ... Să-mi mai simți respirația privirii. Să-ți zbucium umbrele ce te ard Într-un alb transparent de clipe , În care zac așteptările noastre Prin foșnetele amintirei trezite... gabrielaenerusu ... Citește mai mult Ascuns în mineIn timp ce
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
timp ce valurile îndoielilor te-a cuprinsCa să-mi sfâșii toate culorile inimii ,M-am înconjurat de tăceri ...Și am atins cu brațele un fir de abis .Ascuns în mine cu o bucată de amintireTe-am transformat în depărtarea cenușie ,Abandonat în herghelia orelor ...Să-mi mai simți respirația privirii.Sa-ti zbucium umbrele ce te ardIntr-un alb transparent de clipe ,În care zac așteptările noastrePrin foșnetele amintirei trezite...gabrielaenerusu... XVIII. UN ȚIPAT DE PASĂRE, de Gabriela Rusu, publicat în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/375593_a_376922]
-
după miezul nopții, când terminase de citit ultima carte. Ziua nu îi era cu putință să se dedice pasiunii ei și era nevoită să-și îndestuleze sufletul avid de lectură, numai la ceas târziu de noapte, când toată familia se abandona în brațele lui Morfeu și când încetau solicitările neîncetate ale mamei, care nu mai prididea cu treburile casei. O fată de 17 ani ar fi avut nevoie de ceva mai multă libertate pentru a-și trăi tinerețea așa cum s-ar
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
l-ar fi ucis dacă unul din ei nu ar fi observat silueta grațioasă ce se adăpostea în spatele colosului de beton. - Băieți, stați așa! Mi se pare că avem companie! rânji el apropiindu-se șovăielnic. Ca la un semnal, bestiile abandonară prada ce devenise dintr-o dată, neinteresantă. Ia uite ce avem noi aici!... exclamă un altul, în timp ce pe față i se lățea un rânjet oribil. - Ohooo, ce boboc de fată! De unde ai apărut, prințeso? Alexandra cotrobăi orbește prin labirinturile minții sperând
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
când Alexandra ajunse acasă, însoțită de salvatorul pe care providența i-l trimisese când ea făcuse alegerea decisivă. Toată familia era în fierbere când la poartă se auzi claxonul mașinii. Daniel ajunse la momentul potrivit pentru a-și primi sora abandonată în voia sorții, întoarsă ca prin minune din tenebrele morții. O prinse în brațe hohotind dezolat, implorându-i iertarea. În noaptea aceea, trecuse granițele copilăriei. Devenise bărbat, plătind un tribut foarte scump, iresponsabilității. Referință Bibliografică: Capcana destinului / Silvia Giurgiu : Confluențe
CAPCANA DESTINULUI de SILVIA GIURGIU în ediţia nr. 2176 din 15 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/375651_a_376980]
-
DE TOAMNĂ, DE SUFLET ȘI DE DOR, de Liliana Ghiță Boian, publicat în Ediția nr. 1776 din 11 noiembrie 2015. „Pentru mine, fiecare om, fiecare lucru îmi spune o poveste, alta decât cea știuta cei din jur... Deseori, fiind neînțeleasa, abandonată în propria trăire. Cum să spun (...) că fiecare zgomot al lumii are propriul cântec?” Așa își începe poeta pledoaria pro domo într-unul din răspunsurile sale pe facebook. Pentru că, da, așa este pentru sensibilitatea ei lirica are nevoie de o
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
Fiecare are un univers al său. ... regret atât de mult că nu pot face să (se) înțeleagă ... Citește mai mult „Pentru mine, fiecare om, fiecare lucru îmi spune o poveste, alta decât cea știuta cei din jur... Deseori, fiind neînțeleasa, abandonată în propria trăire. Cum să spun (...) că fiecare zgomot al lumii are propriul cântec?” Așa își începe poeta pledoaria pro domo într-unul din răspunsurile sale pe facebook. Pentru că, da, așa este pentru sensibilitatea ei lirica are nevoie de o
LILIANA GHIȚĂ BOIAN [Corola-blog/BlogPost/375702_a_377031]
-
nu vă închipuiți cât sunt de fericit că o să fac și eu parte din familia voastră, mereu mi-am dorit să am cumnați, cumnate și nepoți cât mai mulți. Din păcate, am fost singur la mama mea, tatăl ne-a abandonat când eram încă în fașă. Mama m-a crescut singură, nu i-a fost ușor. M-a părăsit și ea înainte de a termina facultatea, a făcut infarct. Moartea ei m-a dat peste cap, o iubeam enorm, iar ea era
de LUCHY LUCIA în ediţia nr. 1987 din 09 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379196_a_380525]
-
mai mult, acesta argumentează, si este șocant că vine din partea unei astfel de filozof respectabil și de înaltă reputație, concluziile științifice ultime ale neo-darvinismului despre natura, viața, constiinta, rațiune, valori morale, sunt „aproape cu certitudine false”, mai ales dacă se abandonează cercetarea pentru găsirea unei viziuni în care „viața nu este numai un fenomen fizic”, ci include și „elemente teleologice”, escatologice. Cu alte cuvinte, la ce ne folosește faptul că ne autoprogramam, că ne silim să gândim și să trăim după
MYSTERIUM TREMENDUM ET FASCINANS de MARIN MIHALACHE în ediţia nr. 2199 din 07 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/379224_a_380553]
-
cu nepăsător cinism, veșmintele tufelor dintre morminte, despuindu-le de demnitate și culori. Asistam neputicioasă la pudoarea afișară de ramurile ce-și plecau capul rușinate, în fața avansurilor profanatoare ale satirului. Când se plictisea de jocul său plin de cruzime, le abandona troienite prin colțuri pierdute în umbră printre morminte sau le așternea pur și simplu în lințolii cafenii, destinate să-și fosnească plânsul din urmă învelind pacea de veci a celor ce dormeau sub lespezi. Tot contemplând jongleriile cârcotașului am ajuns
ICOANA PRIETENIEI NOASTRE de MARIA GIURGIU în ediţia nr. 2149 din 18 noiembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379230_a_380559]
-
invocată: "Așteaptă-mă la capăt de-ntrebare / cum ramurile spre rodire / se grăbesc / să mă-nuntesc cu iarba din răzoare..." (Adună-mă dintre cuvinte). Și chiar dacă: "azi / cuvintele mi-au cumpărat / tăcerea..." (Toamne răstignite-n cer...), poeta trece dincolo de cuvinte, abandonând interdicțiile, spre a se îngemăna cu timpul: " Eu te citesc în povara / secundelor / ce zac îngemănate / în aceeași așteptare târzie... "(Povara secundelor). Actul poetic solicită o concentrare deosebită, o ieșire din comun. Gradul de sensibilitate al poetului, capacitatea sa de
AMURG SOLITAR. RECENZIE. ADRIAN ERBICEANU( MONTREAL) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1934 din 17 aprilie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379248_a_380577]
-
muzelor ce nu mai doreau să audă de poezie, reușește să aducă în fața cititorilor, smulgându-se din vălul acestor oscilări, - proaspătul volum de versuri , având un titlu metaforic ... „Clepsidra cu silabe”, volum apărut la editura Betta din București, în 2015. Abandonându-se pe plajele cu nisip aurifer și sunet de „silabe” ce-și căutau un poem, sufletul îi este trezit, parcă, dintr-un somn adânc, fiind cuprins de mirare și iubire: „ fluture de vis, minune?! Inimă vie a lumii ești așa
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
nu poți scăpa oricât ai alunga diminețile”; mi-e întomnare și iar îmi e romanță / drumuri spirale de frunze prin ramuri/ se agață”... etc, ne înfățișează un poet cu mari disponibilitați creatoare, surprinzând prin paleta semantică , prin modalitațile de exprimare, abandonându-se fiecărui cuvânt, smulgându-i acestuia vălul ascunselor taine și profunzimi. „Iubire sezonieră” este un poem sugesiv, cu o structură lirică sensibilă, armonioasă , iubirea fiind o „vâlvătaie flămândă” în toate anotimpurile și mai ales, atunci când „zilele creșteau între noi iubirea
RECENZIE ( NOTE DE LECTOR). VOLUMUL DE POEZIE CLEPSIDRA CU SILABE , AUTOR GEORGI CRISTU de VALENTINA BECART în ediţia nr. 1741 din 07 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/379244_a_380573]
-
entuziaste, dar, de multe ori, neliniștită, purtând un dialog cu lumea, empatizând cu toate durerile și bucuriile ei, cu natura, dar și cu sine, cu ascunsul din straturile profunde ale ființei. Odată cu venirea primăverii renaște și sufletul poetului care se abandonează unei stări de beatitudine. Întreaga natură duce la iluminare interioară și cel îndrăgostit de viață simte cum înflorește în el ceva... ca o nouă speranță. ”Mi-e dor de cântec și de viață/ Și de parfumul din grădini! / Se-mbată
RECENZIE. CĂLĂTOR PRIN ANOTIMPURI”, AUTOR TITI NECHITA. de VALENTINA BECART în ediţia nr. 2123 din 23 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/379236_a_380565]