9,352 matches
-
îmi spunea că vorbeam de toate, fleacuri și lucruri importante, dar nu aveam o imagine concretă. Nu vorbeam despre căsătorie sau copii sau despre ce vom face la vârsta de 38 de ani. Atunci, despre ce vorbeam? M-am simțit absorbită de trecut, dorindu-mi brusc să refac traseul, să caut indicii în legătură cu ce am greșit și să îndrept totul. Dar în timp ce mașina se târa de-a lungul aglomeratului Fulham Road, am zărit ceva foarte bizar. — Ce bizar, am îngăimat eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
din aceia cu gel rece, dar simțeam că era un pic cam mult pentru prima noastră noapte împreună. Ar fi fost ca și cum l-aș fi lăsat să mă vadă cu una dintre benzile acelea care se pun pe nas ca să absoarbă punctele negre. Mult prea devreme pentru asta. L-am mângâiat pe față, bucurându-mă de sentimentul că e al meu. —O să iau ceva. Păstrez chestiile mai puternice pentru când mergem la culcare altfel o să te deranjez toată noaptea cu tușitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
găsindu-și Împlinirea, Împreună cu nebănuite rezerve de energie, În Îngrijirea acordată tatălui văduv; dar, când bătrânul decedă la rândul său, la mai puțin de un an după aceea - o moarte pașnică, aproape autoimpusă -, Alice făcu o recădere. William, acum total absorbit de cariera academică de la Harvard, cu o soție și o familie proaspătă de care trebuia să se ocupe, nu mai avea timp pentru Alice. În orice caz, Henry bănuia că, oricât s-ar fi arătat de bucuroasă În public, sora
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
prin China, India, Mexic... - mi-a părut, e adevărat, atent plănuită, previzibil de profitabilă și totuși nu cine știe ce, de îndată ce o compar cu îmbogățirile mele zilnice din prima excursie în sus și-n jos prin cizma italiană. Trăiam, asta înseamnă că absorbeam în mod constant, nu mă mai săturam de privit și încercam zadarnic să reduc, selectiv, oferta copleșitoare. Uluit, mă opream în fața marmurei cu bogăția ei de gesturi și stăteam plin de încântare în fața bronzurilor nu mai mari decât palma ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
eu, sigur pe îndelung exersata mea incapacitate de a mă lega de cineva, fumam destins țigări care se numeau Parisienne și care îmi erau oferite dintr-un pachet galben. În orice caz, adunarea familială din jurul măsuței de cafea era complet absorbită de un schimb de replici parțial în germana literară, parțial în germana elvețiană, când un băiețel, să tot fi avut vreo trei ani, fiul surorii clarvăzătoarei mele prietene amatoare de cinema, cu o tobă pentru copii atârnată de gât, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
sunt negre pentru că sunt moarte? — Nu. Sunt negre deoarece captează toată lumina. Găurile negre au o gravitație atât de mare Încât atrag totul Înspre ele, ca niște aspiratoare: tot gazul stelar Înconjurător, praful, chiar și lumina. Pur și simplu o absorb În Întregime. Absorb lumina? făcu uimit Norman. Îi venea greu să conceapă așa ceva. — Da. — Și atunci, de ce erați așa de entuziasmați cu calculele alea? — Ei, e o poveste lungă și e doar o speculație, spuse Harry cu un căscat. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
sunt moarte? — Nu. Sunt negre deoarece captează toată lumina. Găurile negre au o gravitație atât de mare Încât atrag totul Înspre ele, ca niște aspiratoare: tot gazul stelar Înconjurător, praful, chiar și lumina. Pur și simplu o absorb În Întregime. Absorb lumina? făcu uimit Norman. Îi venea greu să conceapă așa ceva. — Da. — Și atunci, de ce erați așa de entuziasmați cu calculele alea? — Ei, e o poveste lungă și e doar o speculație, spuse Harry cu un căscat. Probabil că oricum n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
fruntea singurătății. V. tînăr, colind țărmul. Cel dintr-un pat de spital mă urmărește. Mi-e frică de el însă știu că de cruzimea oracolului nu scapi. Îl refuz și mă împotrivesc lui din toate puterile. Dar puterile mele sînt absorbite de altceva așa că îl ignor. Îi calc imaginea în picioare. Sînt stupefiat deoarece mintea mea nu poate concepe pierderea. Îmi pare mereu că Elena este aici, că-i pot atinge imaginea cu mîna. Degetele mele se întind și rămîn înțepenite
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
timpul cu mine. O văd și știu că tînărul se înșeală. Că nu e halucinație. Ochiul ei de șarpe, privindu-l trist, crește încet dar sigur, apropiindu-se de el, dorind parcă să-l strivească de pereți sau să-l absoarbă în galbenul său fără expresie. „-M-am întrebat dacă e bine să gîndim moartea”-continuă Doctorul. „-Și cred că nu e rău, cu toate că pare groaznic. Asta ne e crucea. Doar cel ce va gusta din fructul cunoașterii va muri. Dar nu
CELSIUS: 41,1˚. In: Celsius : 41.1 by Victor Cojocaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/464_a_721]
-
picior - uită-te pe diagrama asta.) — În final, adaug usturoiul zdrobit și parmezanul, am concluzionat eu. Simplu! (După care te coasem la loc și într-o lună de zile o să mergi pe jos trei kilometri pe zi!) Mama părea să absoarbă toate informațiile astea foarte calm. Trebuie să recunosc că eram mândră de ea. S-o lași mai moale cu usturoiul, mi-a zis ea. Și-așa e dificil s-o convingem pe Anna să mai treacă pe-acasă. Nu vrem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
ce va căpăta, pe lîngă portret, și un extrafin simț al umorului În stil Allways Duo Active: „Este atît de fin și discret... Îl pot purta În fiecare zi și nimeni nu va ști. Mă simt foarte proaspătă. Pentru că Allways absoarbe umezeala. (...) Și chiar absoarbe mirosul... fără parfum? Nu mă așteptam.” „Pentru Tănțica de la capăt: Ești nebună.” Fundamental legat de nobilul rîgÎit de formare și informare, tot la aparatul meu de recepție cu data system am auzit, după trei zile de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
lîngă portret, și un extrafin simț al umorului În stil Allways Duo Active: „Este atît de fin și discret... Îl pot purta În fiecare zi și nimeni nu va ști. Mă simt foarte proaspătă. Pentru că Allways absoarbe umezeala. (...) Și chiar absoarbe mirosul... fără parfum? Nu mă așteptam.” „Pentru Tănțica de la capăt: Ești nebună.” Fundamental legat de nobilul rîgÎit de formare și informare, tot la aparatul meu de recepție cu data system am auzit, după trei zile de meditație radio, că Saramago
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Ostade, Împresurați de foarte mulți pictori flamanzi mai puțin cunoscuți, ceea ce nu Înseamnă nimic, te Înmărmuresc la fel ca marii maeștri. Nu mă pot abține, mă uit În jur, apoi ating ușor, pe furiș, o pînză cu vîrful arătătorului. Mă absoarbe ca un expir și dispar Într-o clipită, scufundat În lumea secolului de aur. Tăcere absolută pe drumul de Întoarcere, În Mercedesul albastru. VÎrful degetului Îmbibat În secolul XVII rămîne poleit, ca În țara minunilor. Grădini, tapiserii și cristaluri, vaci
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
dimineață trebuie să fie cu capul limpede. Era ca și cum ar fi vrut brusc să rămână singură, să închidă televizorul și să se așeze în pat, dar îi era teamă să rămână singură. Aproape o cuprindea furia văzându-i atât de absorbiți de reportajul care continua și continua și continua și nu mai scoteau o vorbă, de parcă ar privi o capodoperă! Și atunci vecina a spus: „Bine că a trecut și asta!“. Nu se știa dacă vorbește de reportaj ori de inundație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
ai bosumflat“, nu îi răspundea, „Continuă, te ascult“, „N-are rost, știi pe dinafară tot ce vreau să spun“, „Nu-i nimic, mai spune-mi o dată. Te rog, iartă-mă că te-am întrerupt. Hai, spune-mi“, încercând să-i absoarbă privirea fixată cu încăpățânare spre nălucile inexistente ale zării incendiate de apusul de soare, „Vorbește, te rog“, iar el înnodând firul exact de unde fusese întrerupt, construind imaginea aceea a treptelor, ca o piramidă, în vârful căreia s-ar afla iubirea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
fi înțeles mai demult, dar abia acum ar fi reușit să așeze în gânduri suficent de clare sau ar fi reușit să așeze mai demult, dar abia acum îi spunea altcuiva, Ioanei Sandi - că există în jurul lui lucruri care îl absorb, îl cheamă, îl deformează, îl împiedică să fie el însuși, îl obligă să fie nesincer. Și nu o dată. Cineva ar trebui să spună ce-a fost. Colegul lor Mihai Marinescu o cunoscuse pe fata președintelui. Ea s-a îndrăgostit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
deschis spre sala tronului, în care nu s-ar fi pătruns decât prin sânge, deci prin crimă, acum pierzându-și în strălucire conturul, amestecându-se cu albul izbitor al peretelui și doar pata și stropii de roșu sângeriu iradiind și absorbind privirea și înghițind-o și părând să tremure în aerul mișcător în care pluteau sclipitoare fire de praf și funigei, ca și cum - se gândea - în spatele lor, al panourilor, s-ar fi aflat vreun Rumpelstilzchen blând și neiertător și numai memorie. Cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
a mai spus. „Merge“, „Bravo, mă bucur pentru tine. Acum te las, mă cheamă la masă, mai vorbim noi“. Se auzea din nou semnalul țiuitor al liniei libere. Simțea un gol în el. Nimic altceva decât un gol care-l absoarbe, de marginile căruia încearcă să se agațe, cu disperare. A înghițit în sec de câteva ori, i se părea că are un gust de cocleală în gură. Mușchii obrazului îi palpitau. S-a gândit repede la un șir de întâmplări
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
bețișorului ce-l îndemna să răspundă. Dar toate erau inutile, pentru că nici una din amintirile astea nu reușea să rămână cu el și pierea și mușchii obrazului îi palpitau nervos, gustul de cocleală îi cuprindea gura și gâtlejul și el aluneca absorbit de un gol cu margini lustruite. „Stai o clipă! Stai o clipă!“ Se simțea ca un pește în aer. Era convins că așa s-ar simți un pește în aer. Prin urmare, nu era înnebunită de dor, nu s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
distribuția. Gura bunicii se schimonosi a îndoială și pe fruntea mamei apăru o ușoară încrețitură. — Crezi că e potrivit? — E cu Sid James și Kenneth Connor. Trebuie să fie amuzant. Bunicul spusese asta, dar am observat că atenția lui era absorbită de o frumoasă actriță blondă pe nume Shirley Eaton, care era cea de a-treia vedetă a filmului. — Interzis minorilor, sublinie tata. În clipa aceea am strigat: — Mami! Mami! Privirea ei urmări direcția degetului meu. Descoperisem un afiș care anunța
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
și să te bucuri de film? Dar am observat că în următoarele minute mama se apleca mereu spre lumină ca să se uite din când în când la ceas. După aceea nu mai știu ce a mai făcut, pentru că am fost absorbit de film. Era povestea unui bărbat sensibil și manierat (interpretat de Kenneth Connor) care a fost speriat în apartamentul lui într-o noapte de sosirea unui avocat sinistru. Avocatul venise să-i spună că bogatul lui unchi murise recent și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
îl recunoscuse pe Michael, deși de întâlniseră o singură dată, cu peste opt ani în urmă, când el tocmai începea să lucreze la biografia familiei Winshaw. Ce mult încărunțise! Probabil că n-o mai ținea minte și, în plus, părea absorbit într-o conversație cu un pensionar cu părul alb foarte locvace, care de când venise, nu încetase să facă tot felul de comentarii grosolane despre tablouri. Și mai era Hilary: cu ea știa cum stau lucrurile. Nu aveau ce să-și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
lui Michael, când văzu că el și însoțitorul lui se îmbrăcau, pregătindu-se să plece. Lăsându-și paharul pe jumătate gol pe o masă, își făcu loc prin mulțime și îi urmă afară. Ajunseseră deja la jumătatea străzii și erau absorbiți în conversație: nu avea rost să alerge după ei. Îi urmări cum dispar după un colț, începu să tremure și își încheie jacheta. Începea frigul de noiembrie. Se uită la ceas și constată că avea timp să prindă ultimul tren
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
brunetă mai înaltă, cu o înfățișare ascetică: o remarcasem pe peronul de la Earl’s Court, dar atunci, ca și acum, era greu să-i deslușesc trăsăturile în spatele frumoasei perdele de păr negru și al ziarului care era clar că o absorbea. M-am uitat din nou la blondă, cu o privire piezișă riscantă, pe care - dacă nu cumva îmi făceam iluzii - ea a observat-o și mi-a întors-o preț de o fragilă secundă, ochii ei reacționând nu încurajator, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
sfârșit! Cuvântul: asupra lui trebuie să mă concentrez, cuvântul care-mi scapă... Era vital să găsesc propoziția finală înainte de a ajunge în Sheffield. ...exact acea eleganță... exact acea savoare... acel esprit... Stratagema se dovedi în mod surprinzător eficientă. M-a absorbit atât de mult încât n-am auzit fluierul conductorului; abia de-am observat că trenul s-a pus în mișcare; am fost doar vag conștient că ușa vagonului meu s-a deschis pentru a lăsa să intre o persoană agitată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]