6,323 matches
-
concluzia descurajantă a lipsei de ieșire din lagărul grotesc în care ne aruncă propria lașitate și prea marea noastră deschidere spre compromis și obediență; concluzia descurajantă că ne aflăm într-un fel de cerc vicios în care realitatea dură și absurdă rămîne victorioasă, oricît am încerca să izgonim din noi înșine fangtomeel spaimei; concluzia că omul contemporan e condamnat să eșueze în grotesc dacă nu are tăria și curajul să-și asume riscul de a sări pe fereastră așa cum face tînărul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
o oglindă neiertătoare pe care ne-o pune fiecăruia în față, cu somația de a ne privi și judeca. Este, apoi, o pledoarie în favoarea demnității umane, a verticalității morale, individuale și colective; și un avertisment privind pericolul permanent al agresiunii absurdului în viața vidată de normalitate. Ștefan Oprea ("Cronica", anul XXVI, nr. 29, 1-15 noiembrie 1991) Constantin Popa despre... Constantin Popa Și despre "Regulamentul de bloc" s-au spus "unele" și "altele"; parte din punctele de vedere respective apropiindu-se, cu
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Nici eu nu știu exact cît am stat... de cînd am plecat... dar știu de ce... Am cam tras la măsea... îmi pare rău... dar asta-i... Irina. Val, dar noi te-am trimis... te-ai dus să reclami situația asta absurdă cu vecinii... Și tu ne spui că ai tras la măsea... Spune-ne ce ai făcut. Ai fost undeva? Se rezolvă ceva? Cînd pleacă ăștia? Val: Cum, n-au plecat? Irina: Nu. Da de unde, sînt în salon. Joacă poker. Val
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
în final, îi vor invita la dans pe ceilalți "vecini".) Mașina de vînt Poveste populară în două stări, cîteva renunțări și trei avertismente Constantin Popa: O mașinărie de produs furtuni ale fricii, ale deznădejdii și de pierdere a identității Măștile absurdului După o "uvertură" în tonuri prețios-poematice (per parcurs mai pîlpîie inflexiuni de lirism oarecum artificios), sugerînd un eteric ceremonial al iubirii, în piesa " Mașina de vînt" sîntem conduși, printr-o suită de replici zvîcnite, surescitate în intimitatea unei căsnicii intrate
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
încăperi-cutie dintr-un bloc de uniformă se ițesc himere ba un cal verde, ba o mașină de vînt, cînd amenințătoare, cînd mîngîietoare pentru disperările celui neputincios. Și de fiecare dată Constantin Popa mobilizează cu vînă de dramaturg adevărat lecția marilor absurzi ai secolului XX. Răul, cu atât mai puternic într-o lume pe nepotriva omului normal, adică liber, se insinuează în piesa ce tocmai am văzut-o cu sugestii dostoievskiene. În prezența insului fără nume E la puterea n -, a insului
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cît ești de penibil. Deci, încearcă să-ți amintești cam pe unde vine clubul ăsta, pentru că sînt sigură că nu știi, apoi mai încearcă să-ți amintești ce auditoriu ai avut și dacă nu cumva ți se pare hazlie, comică, absurdă reprezentarea căilor ferate române de un grup de studenți la filologie, sau studente, sau, mai precis, o singură studentă la filologie. El 1: (e limpede) Ce vrei? Faci o criză de gelozie? Ea 2: Fac o criză de demnitate. Dacă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
toate obiectele măturate de vînt pînă în culise; după cîteva clipe de liniște totală, se aude: Parcă era un cîntec pe-aici...") Cavou bar In memoriam Sfîntului Corneliu Coposu IAȘI aprilie-iunie 1995 Constantin Popa: Cavou bar sau numele dezamăgirii. Măștile absurdului În gama de stări a acestui teatru, un diez la cheie poartă exasperarea. Exasperările, antrenînd escaladarea în iluzoriu sau, dimpotrivă, căderea în apatie, au, după cum se poate constata, o dublă motivație dramatică, propagîndu-se în cercuri concentrice. În Cavou bar, însă
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
printre noi a strigoilor din trecutul nefast, și încă, și încă) se izbesc de un zid de indiferență, visele lui, luat de unii în răspăr, par celor încuiați și celor neîncrezători simple aiurări. Într-o lume anapoda varianta neserioasă a absurdului el, integrul, ajunge să fie socotit un bezmetic. Încît, vine vremea cînd dezesperatul Octav, îngrețoșat de vicleimul atîtor rele, schimbă drama cu o farsă, deschizînd un "cavou bar", tocmai bun pentru morții care nu și-au dorit vreodată la viața
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și de poezie. Mai mult chiar, într-o perioadă a sa de maximă concentrare intelectuală perioada de pregătire și de elaborare a tezei de doctorat am avut cu el lungi convorbiri pe teme literare și teatrale, în special despre teatrul absurdului și despre marii lui reprezentanți, Samuel Beckett și Eugen Ionescu. De altfel, în aceeași zonă, ne întîlnisem cu cîțiva ani mai înainte, în 1998, la studioul Teatrului Național, eu în calitate de traducătoare, iar el în calitate de interpret unic al piesei lui Beckett
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
planuri: unul în interiorul platoului, iar celălalt, exterior acestuia. Cutia scenei în miniatură pe care a amenajat-o în apartamentul său fostul actor face posibilă încarnarea imediată a personajelor și momentelor uitate. În felul acesta reînvie Tovarășul Paleu, locuitorul unei lumi absurde care condamnă în orice moment sistemul burghezo-moșieresc, pe care prin exces de zel îl consideră format din "ciocoi"; un tovarăș Paleu care în fața lămpii de interogatoriu ar spune orice, și ar inventa orice poveste oricît ar fi ea de ciudată
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
copii c-o nevastă de care ești divorțat?! Gh. P. doi: Tov. Pavel..., uite vă spun cinstit..., ca între doi membri de partid... Tov. secretar, de la lemne mi se trage... Gh. P. unu: (ieșit din rol) Dumnezeule mare, ăsta teatru absurd! Gh. P. doi:...Viața era absurdă... Nu, viața era normală..., adică așa cum ne-o făceam noi..., și noi o îmbrînceam împotriva ei... împotriva naturii... mare porcărie! Gh. P. unu: Hai, zi-i mai departe..., să terminăm... Gh. P. doi: Stai
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
ești divorțat?! Gh. P. doi: Tov. Pavel..., uite vă spun cinstit..., ca între doi membri de partid... Tov. secretar, de la lemne mi se trage... Gh. P. unu: (ieșit din rol) Dumnezeule mare, ăsta teatru absurd! Gh. P. doi:...Viața era absurdă... Nu, viața era normală..., adică așa cum ne-o făceam noi..., și noi o îmbrînceam împotriva ei... împotriva naturii... mare porcărie! Gh. P. unu: Hai, zi-i mai departe..., să terminăm... Gh. P. doi: Stai să mă uit în text...; așa
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care cu toții s-ar părea că rîvnesc. Și Dosar numărul, și Obiectiv numărul, și Sursa dublă, dacă nu chiar, chinuit și imund, și Plutonierul. Indivizi cu vieți ratate, răsfoind ca niște automate dosarele în care zac frînturi din destinul lor absurd, în căutarea unei noime care să-i ajute să meargă mai departe. A unor înțelesuri, a unor adevăruri... Dar, ca sub un blestem, e o zbatere în deșert, un ritual în gol, patetismele care-i încearcă pe cei adunați în
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
care oamenii și poveștile lor circulă asemenea unor pești tăcuți și singuri într-un acvariu transparent. De altfel, Singurătatea bântuie întreaga piesă, de la început la final. E o singurătate plurală și densă. Finalul, surprinzător și brutal, duce totul în spațiul absurdului bine controlat. Cu mână de meseriaș într-ale loviturilor de teatru, Constantin Popa introduce Reporterii, personaje remarcabile prin misiunea cu care, scenic vorbind, sunt învestiți. Ca o observație, didascaliile lui Popa sunt inteligente și procură viziuni suplimentare asupra întregului. "Salonul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
tare, "Nu aveți voie..., nu aveți voie..., nu aveți voie să muriți... nu aveți voie !") Heblu CUPRINS Mircea Ghițulescu "Cel ce m-a învățat să trăiesc cu un picior în Rai și cu celălalt în Iad" 9 Calul verde Măștile absurdului 9 Drama de a nu fi 9 Revista "Teatrul". Cenaclul Dramaturgilor În lectură: "Calul verde" de Constantin Popa 9 CRONICI ÎN REVISTE ȘI PERIODICE 9 Teatrul Național"Vasile Alecsandri" "Calul Verde" de Constantin Popa 9 Constantin Popa 9 Cronica dramatică
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
Teatrul Național din Iași la București 9 Părerea autorului 9 TABLOUL I 9 TABLOUL II 9 TABLOUL III Scena 1 9 TABLOUL III Scena 2 9 TABLOUL IV Scena 1 9 TABLOUL IV Scena 2 9 Regulamentul de bloc Măștile absurdului 9 Constantin Popa Regulamentul de bloc 9 Transcrierea opiniilor Cenaclului de dramaturgie a Uniunii Scriitorilor 9 Regulamentul de bloc 9 Cronică dramatică: 9 O binemeritată revanșă 9 Regulamentul de bloc 9 Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) 9
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
9 Metafora Agresiunii ("Regulamentul de bloc" de Constantin Popa) 9 Constantin Popa despre... Constantin Popa 9 Părerea autorului Cînd vorbim despre oameni 9 PARTEA ÎNTÎI 9 TABLOUL II 9 PARTEA A DOUA 9 TABLOUL DOI 9 Mașina de vînt Măștile absurdului 9 Premieră la "Naționalul" ieșean 9 " Mașina de vînt" de Constantin Popa la Naționalul ieșean 9 MAȘINA DE VÎNT premieră absolută 9 Din cronici 9 Părerea autorului 9 TABLOUL 1 9 TABLOUL II 9 TABLOUL III 9 TABLOUL IV 9
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
TABLOUL VI Al doilea avertisment 9 TABLOUL VII 9 TABLOUL VIII Omagiu lui Bulat Okudjava 9 TABLOUL IX 9 TABLOUL X Al treilea avertisment 9 TABLOUL XI 9 TABLOUL XII 9 TABLOUL XIII 9 TABLOUL XIV 9 Cavou bar Măștile absurdului 9 Păreri și păreri... 9 PARTEA ÎNTÎI 9 PARTEA A DOUA 9 PARTEA A TREIA 9 "gheorghe popescu" de gheorghe popescu Un spectacol oglindă 9 Frica naște frică... 9 Blînda tiranie a trecutului 9 Obsesia ca sursă a creativității 9
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
și sunt ingrijorată în legatură cu ziua de mâine când trebuie să merg iar la CNSAS, n-am umbrelă și am destul de umblat. Ce am văzut în dosar? Impresiile merg de la revoltă și indignare la bășcălie. Dramă și comic al absurdului. De la expresii că „l-am lucrat”, „sursa s-a întâlnit..” până la declarații făcute probabil chiar de surse, scrise de mână, multe dintre ele aproape analfabete. In toate declarațiile, oficiale sau mai puțin oficiale, se spune că a fost arestat prima
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
Marin Sorescu rămâne poet în ciuda multor neajunsuri semnalate de critici, el vine cu un stil propriu în poezie scoțând la iveală partea ridicola, caricată a existenței. ... Suntem ridicoli și în partea noastră gravă sau sublimă, și atunci când devenim hilari și absurzi. Numai de nu ar ajunge la manieră, pentru că l-am simțit de foarte multe ori fals, facil, într-un limbaj prea direct și fără podoabe.". Sperăm că teza de față, confruntată în sfârșit cu tiparul, reprezintă mai mult decât un
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
suprafață liniștită, deschisă înțelegerii, fără spaime și drame,într-un context cald și luminos al existenței diurne 2. Noul conținut poetic, neocolind metrica tradițională și cea a versului popular, se exprimă într-o diversitate de formule moderne poezia este criptică, absurdă, cu subînțelesuri, paradoxală. Poeții au asimilat dadaismul, expresionismul, suprarealismul, ermetismul. Simțim prezentă elegia, ca urmare a redescoperirii liricii eline, precum și traversarea unui spațiu poetic ce are ca punct de plecare pe Baudelaire, Rilke, T. S. Eliot, Paul Valéry, experimente imagistice
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
pământul visează și se trezește pe un șarpe încolăcit: "L-am auzit cum vine noaptea/ spre sânii tăi pocnind încet de lapte." Existența este un vis, motivul dublului ("Falduri" de Ion Barbu) declanșează o lume de coșmar într-un context absurd: "ți-e teamă de oglinzi să nu privească/ din cadrul lor în locul tău altcineva/ și-n fiecare seară în odaie/ oglinda ți-o acoperi/ cu o năframă roșie/ să poți dormi de visele absurde ocolită." Poetul își măsoară destinul, citește în
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
o lume de coșmar într-un context absurd: "ți-e teamă de oglinzi să nu privească/ din cadrul lor în locul tău altcineva/ și-n fiecare seară în odaie/ oglinda ți-o acoperi/ cu o năframă roșie/ să poți dormi de visele absurde ocolită." Poetul își măsoară destinul, citește în palmă tristețea existenței, își temperează setea de cunoaștere. Universul se umple cu câteva motive: fântânile, șarpele, sângele, focul, sămânța. Condiția poetului este legată de simbolul fântânii: "Un aer aspru adie-n jurul meu
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
Înspăimântată de singurătate nu-și mai găsește nici un suport: "stai acasă, i-am spus,/ dacă te sperie piața, mașinile,/ ochii de lup care licăre-n șiruri/ mereu curgătoare." Rămân izbutite descrierile orașului și ale străzilor bucureștene: ("Geamlâcuri de han și absurde vile maure,/ case scunde cu cișmele în curte și poteci de scânduri,/ și umbrarul de viță"), însoțite de un sentiment de însingurare dar și de înstrăinare: "Ca un câine se apropie și-mi caută în ochi/ atunci când îi fluier/ numele
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
priviri,/ Buzele din amintiri,/ scoate-ți marea de pe față/..." Peisajul mării este fixat într-o muzică aparte, imagistica este rară. "Sub deal se află marea moartă uriașă și noi pământenii trebuie să venim/ cu târnăcoape și dezveliți luminii/ un foc absurd ce arde nicăieri". Ideea este prezentă și în poemul " Scheletul unei mări", unde puii vulturului zboară în sens invers, adică spre prototipuri (Ion Barbu), dar zborul vulturilor este în afară și din această contra dicție se nasc cimitirele pe pământ
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]