11,260 matches
-
După ce-au terminat cu ei. Își coborî ochii asupra fetiței care se ținea de ea, gravă.) Newt, mai bine du-te să stai în față. Hai. Copila dădu din cap și se îndreptă, docilă, spre cabina comandantului de transport. Aburul se făcea mai dens, pe măsură ce înaintau, iar fenomenul era însoțit de o creștere corespunzătoare a temperaturii. ― E mai cald ca-n iad, bombănea Frost. Parc-am fi ajuns, aprobă Hudson. Numai că acolo nu e așa umed. Privirile lui Burke
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
sergent. Caporalul propti patul flintei de umărul drept, balansând-o lesne în brațe, cu degetul pe trăgaci. Hudson zâmbi, făcu un semn lui Hicks și-și ocupă poziția care-i fusese indicată, în capul coloanei. Aerul era dens, saturat cu aburul volburos care aureola fascicolele lămpilor. Hudson avea impresia că înainta printr-o junglă de oțel și plastic. Glasul lui Gorman răsună în receptoare. ― Mișcări? Întrebarea părea să vină de departe. Comtehul știa totuși că locotenentul se găsea doar la două
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
supranaturale se însuflețiră.. Gheare, în stare să sfâșie metal, ieșiră din degete biomecanice. Fălci, lubrefiate de o umoare vâscoasă, începură să se miște fără zgomot, cu mișcări de piston. Oamenii nu întrevedeau decât forme neclare, dincolo de perdeaua de fum și aburi. Apone se pomeni că se retrăgea. ― Folosiți infraroșiile. Căscați ochii, băieți! Infanteriștii coborâră vizierele, în interiorul cărora se materializau deja imagini ― siluetele creaturilor de coșmar care se deplasau prin perdelele de abur într-o tăcere supranaturală. Pe Dietrich o lăsară nervii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
întrevedeau decât forme neclare, dincolo de perdeaua de fum și aburi. Apone se pomeni că se retrăgea. ― Folosiți infraroșiile. Căscați ochii, băieți! Infanteriștii coborâră vizierele, în interiorul cărora se materializau deja imagini ― siluetele creaturilor de coșmar care se deplasau prin perdelele de abur într-o tăcere supranaturală. Pe Dietrich o lăsară nervii și se Întoarse pentru a fugi. Dar nu apucă să-și sfârșească mișcarea. Ceva imens și puternic apăru din vălurile opace și-o cuprinse în brațele-i enorme. Meditehniciana urlă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ăsta, prin celălalt! Vocea caporalului concentra parcă mai multă furie decât panică. ― Sigur? Crowe eschivă un adversar invizibil și imaginea transmisă de cameră lui se învârti amețitor. Ceea ce apărea pe ecranul lui era un amestec neclar și mișcător de fum., aburi și de siluete biomecanice. ― În spatele tău. Dar fugi, odată, ce dracu'! Mâinile lui Gorman se depărtară de consolă. Nu mai avea nici un rost să apese pe butoane ci să ia o hotărâre, iar Ripley înțelese după tenul alb ca varul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
era caracterizată printr-o anumită lipsă a măsurii. Drumul se lăsa totuși sub greutatea blindatului. Din fericire, nici o crăpătură nu rupsese suprafața rampei în urma lui. Mâinile lui Ripley loveau comenzile roților motrice independente: slobozea o parte din furie asupra plasticului. Aburul și fumul încețoșau imaginile transmise de camerele exterioare și ea trecu pe pilotaj automat, lăsând ordinatorului de bord grija evitării coliziunii cu pereții, în funcție de informațiile pe care i le transmiteau de douăzeci de ori pe secundă telemetrele laser. Nu încetini
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Ripley grăbi pasul pentru a o ajunge din urmă pe fetiță. Bătăile inimii îi răpăiau în timpane și plămânii scoteau un șuierat chinuitor. Pereții deveneau neclari. Percepea vag prezența lui Hicks care alerga în urma ei suflând ca o mașină cu aburi. În pofida handicapului reprezentat de harnașament, bărbatul ar fi putut să o întreacă. Dar nu încerca. Prefera să le acopere spatele. În fața lor apăru o bifurcație. În extremitatea pasajului din stânga, se ridica un puț strâmt de aerisire la un unghi de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
ținând cont de împrejurări. Ea se destinse. ― Îți spun eu imediat. După ce-l îngrijim pe Hicks și închidem ușa de la chestia asta. 14 În vârful stației de epurare a atmosferei scăpărau mereu fulgere, iar valvele de securitate eliberau jeturi de aburi. Coloanele de gaz incandescent care se ridicau la sute de metri pe cer dădeau dovada incapacității regulatoarelor de a reduce presiunile și temperaturile ajunse în-controlabile. Bishop ghida naveta spre o platformă de aterizare situată pe înălțimile turnului conic, având grijă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
creatură. Ripley intră și apăsă pe tasta corespunzătoare nivelului cel mai de jos al clădirii. Coborârea era lentă. Aparatul era conceput pentru transportul mărfurilor voluminoase și fragile, așa că nu se grăbea. Pe măsură ce platforma se afunda în măruntaiele stației, căldura creștea. Aburul șuiera din toate părțile. Abia putea să respire. Încetineala coborârii îi lăsă timp să-și scoată vestonul și să-și ia peste maiou o ținută de luptă găsită în. navetă. Sudoarea îi lipise părul de ceafă și de frunte pe când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
țevile alăturate ale puștii lansatorului de flăcări când ușile se căscară. Un culoar pustiu se deschidea în fața ei. La strălucirea sistemului de iluminare se adăuga roșeața incandescentă a marilor protuberante din pereții metalici. Din canalele sparte scăpau șuierând jeturi de aburi. Prin circuitele electrice deteriorate săreau jerbe de scântei. Mașinile scrâșneau și gemeau supuse eforturilor impuse. Undeva, departe, auzea un piston enorm care făcea ka-rank-ka-rank. Se uită în stânga, apoi în dreapta. Încheieturile mâinilor se albiră de cât strângeau arma hibridă. Îi părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
Evacuare imediată. Personalul dispune de paisprezece minute pentru a ajunge în perimetrul de securitate. Diodele localizatorului îi indicau în continuare o direcție și o distanță. Ripley reluă înaintarea. Clipea mereu din pricina sudorii care îi curgea pe frunte, iar vârtejurile de abur îi reduceau considerabil câmpul vizual. Niște semnale luminoase luminau un pasaj lateral. O mișcare. Se răsuci și aruncătorul de flăcări scuipă napalm spre un demon imaginar. Nimic. Monștrii observaseră oare limba de foc a armei? N-avea vreme de astfel
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
strident o asurzi ― vaietul unor sirene și strigătele creaturilor care dădeau năvală. Ar fi văzut-o mai devreme dacă și-ar fi ridicat privirea intrând în sală. Viziunea era insuportabilă și simți deznădejdea. O formă gigantică printr-un nor de aburi roșietici: era regina extratereștrilor, așezată pe ouăle sale, aidoma unei enorme insecte-Buda vâscoase. Țeasta era înarmată cu colți nemăsurați. Poseda două picioare și patru membre anterioare cu gheare, strânse pe un abdomen încordat. Corpul gigantic era format dintr-un buzunar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
e gol. Îl ejectă rapid, plasă unul nou și apăsă pe trăgaci. Asediatorii fură secerați de gloanțele vibratoare. Nu-i păsa dacă aceste ținte erau deja moarte. Alergând spre liftul de mărfuri, ea trăgea în tot ce avea aspect organic. Aburul și sudoare o orbeau, dar cartușele pe rare le instalase pentru a însemna drumul erau ca niște nestemate sclipitoare în inima haosului. Sirenele urlau și întreaga stație era scuturată de convulsii violente. Trecu în fugă pe lângă unul dintre semnele luminoase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85118_a_85905]
-
greutatea carului alegoric cu „RSR-Scumpa noastră patrie!“ nu se mai simțea. Mă înfășuram, alături de Sandu și Ioana, în acordurile simfoniilor de la patefon și nu mai auzeam uralele cu „Ceaușescu-PCR!“. Întârziam la o bârfă cu Mini, Nory și Mika-Lé și, printre aburii ceaiului din salon, uitam de putoarea muncitorească de transpirație și de mutrele congestionate ale securiștilor de pe margine. Cât despre prietenul Paul, care defila voios alături de mine (cu mingiuța de polistiren într-o mână și baticul tricolor în cealaltă), el găsise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
după ore în closetul fetelor, la o „pipăială“ și-un „mamelit“. Mă cățăram și pe gardul Sălii Floreasca, să le prind seara pe voleibalistele de la „Penicilina“ sau „Flacăra Roșie“ cum se dezechipează după meci și intră două câte două în aburii dușului. Dar asta nu însemna nimic, corpul rămânea rece și indiferent, era ca și cum mintea ar fi smuls toate cablurile simțurilor și le-ar fi aruncat undeva departe, într-un timp și-o vârstă diferite de-ale colegilor mei. Mihnea ofta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Vitejescu, colț cu Lânăriei, pândeau fantasmele plăcute și nocive ale copilăriei, segmente de vis, dorință și realitate care ne marchează viața cu delicatețe și violență: aleea cu piatră cubică, șerpuind prin grădină; trandafirii de doi metri, desfăcuți amenințător; răcoarea sufrageriei;; aburii castronului de griș din bucătărie; țigările „Papastratos“, pe care le pufăia bunica Aneta; bradul cu globuri bleumarin, prăbușit peste mine; Dacia 1100 a bunicului Vitalian, pătrată, cu roțile alea crăcănate caraghios în spate, de ziceai că o să cadă; fierul aspru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
opac, închis, infirm, acoperind cu rigiditatea pleoapei imaginile fragile: pereții curați, obloanele verzi, lampa plutind diminețile sub tavan, perna rotundă, răcoarea dormitorului, holul cu mozaic, lumina călduță a bucătăriei, borcanele cu șerbet roz, castronul de griș cu lapte și cacao, aburii fugind pe geam („Mănâncă, altfel o să ajungi ca ei!“, mă certa maică-mea), boneta bunicii Aneta (să nu cadă vreun fir de păr în mâncare), tablourile din sufragerie (într-unul, o țigancă își dezvelea umărul), carnetul de contabil al bunicului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
din ea. Poate de vină a fost frecarea zilnică a pantalonilor aspri, groși, puțin cam strâmți; poate figurile pufoase, antipatice ale fetelor (nici șoimii patriei nu s-ar fi îndrăgostit de zâmbetele știrbe, cu urme și miros de dentist); poate aburii petrosinului plutind la fiecare început de trimestru prin clase. Era o lume curată, zglobie, îngrozitoare. Fetele purtau cordeluță, bluză cu mânecă lungă și sarafan albastru; iarna, îmbrăcau pantaloni de lână pe dedesubt. Cămășile noastre se zăreau de departe, în carouri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și cine mai are puterea să-și amintească? Altfel, diminețile Facultății de Filologie curgeau identic, fără oprire. Câțiva profesori încercau totuși să ne convingă că se poate veni binedispus la cursuri și la ora opt. Le dădeai bună-ziua și simțeai aburii țâșnind din partea cealaltă a catedrei; încercai doar să le ghicești conținutul. Alții scoteau teancuri de foi galbene din sacoșe, citind rar și răspicat, până adormeai de exasperare. Despre forme și conținuturi (altele decât cele ale sucurilor gastrice) ți se vorbea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
aeroport, apoi o uitase acolo. Încă o dată, puteam să răsuflu ușurat. Eu rămăsesem la adăpost, departe de micul mecanism al nenorocirii. Sau cel puțin așa credeam. M-am ridicat de pe scaun și m-am lipit de tocul ferestrei. Am șters aburul cu mâneca de la tricou, ca într-o telenovelă; doar soarele lipsea și parcă și-un cactus. Aproape de geamul meu, în blocul vecin, alt geam. Dincolo de el, familia Protase îl culca pe Petrișor, liniștit, ca în fiecare seară: mâinile băiatului de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
doamna Cocă știa asta. I-am ocolit cu grijă, cotind după bloc. Cartierul fermenta la locul lui: banal, trist, intact. Nici Sadoveanu nu l-ar fi descris mai bine. Am traversat bulevardul, printre mașini și gură-cască. Le zăreai răsuflările umede, aburi portocalii în lumina stâlpilor. Maria mă ținea de braț, o trăgeam după mine grăbit, cum face toată lumea după cutremur: parcă ne urmăreau hoții. Tremuram amândoi în izoterme, și nu doar de frig. M-am gândit încă o dată la Mihnea. Locuia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
I.D. Sarierri, La Perla, Cottonette), o mamă plecată în State la vârsta când fata ei tocmai se transformase dintr-un copil într-o puștoaică nervoasă și derutată. După seminar, am mers fiecare la casa lui, împărțind în stânga și-n dreapta aburi, tăceri și imagini tulburi. Decembrie venise c-un frig uscat, care ronțăia urechile trecătorilor. O studiasem temeinic pe Maria, îi aflasem și numele printr-un subterfugiu, cerându-i ca din întâmplare răspunsul la o întrebare măruntă. Nu reușeam să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
și multe cutiuțe țăcănind sub atingerea degetelor. Era un spațiu îngust, dar generos: pensulele foșneau pe pleoape, loțiunile mângâiau pielea, dulci și zaharate, pudrele zburau prin aer. Nu mai știai unde ai nimerit: într-o cofetărie sau o uzină cu aburi? Ca tot românul, Maria își pierdea vremea cu un hobby. Visa să obțină crema perfectă, care să hidrateze și să catifeleze pielea, eliminând ridurile odată pentru totdeauna. N-avea încredere în cremele de pe piață, fie ele nemțești, franțuzești sau autohtone
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca tine!“ Despre cum se terminau zilele, în cârciumă, la lumina lumănărilor, nu-și mai amintește nimeni. Picoteam pe mese, înfofoliți în paltoane sau canadiene, cu căciulile rusești pe cap, legate cu șnur sub bărbie. Beam bere gheață, ne ieșeau aburii din gură, parcă fumai când vorbeai. Sticlele se înghesuiau pe diagonale, le apucam stângaci, copilărește, cu mănușile gonflate, cu un singur deget, sub care mai era o pereche. Râdeam și povesteam totul. Afară, zăpada te-acoperea ca-n poeziile lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
succes. Parcă o vedeam pe maică-mea balansându-se cu cratițele și oalele pline cu apă fiartă, aduse de pe aragaz. Le deșerta în cadă, se-auzea un plescăit lipicios și căldura se ridica umedă până în tavan: te înecai de-atâta abur. Pe urmă dădea drumul la robinetul de apă caldă: curgea apă rece sau nu curgea nimic. Eu mă uitam prudent, de după ușă. Apa caldă venea doar o dată la două zile, seara, de la șase la opt. Cada se umplea greu, apele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]