7,862 matches
-
ridică marea în nori și din aceștia face cele mai frumoase fresce pe cerul albastru. El dă limpezimi de cristal apei și întinde aripile rândunicii care măsoară înaltul. Și tot el naște bulgări opalescenți în inima munților topind aurul în adâncuri. Liniștea mării și clipocitul apei întregea peisajul nocturn într-o feerie peste care luna domnea ca o adevărată regină a cerului. -Magistre...sunteți un adevărat poet! spuse Genarius Muso. -Mă copleșești cu laude pe care nu le merit prietene! Dumnezeu
ANCHETA.(FRAGMENT DIN ROMAN) PARTEA A TREIA- AL SAPTELEA FRAGMENT de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1829 din 03 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/378610_a_379939]
-
prin păzitorul meu, El mă ridică-n zbor s-ating un alt hotar Și-mi dăruiește vesel aripa sa mereu. Slăvit să fii Tu, Doamne, acum și în vecie Că ușa mi-ai deschis să văd o altă zare, Până-n adâncuri simt iubirea-Ți caldă, vie, Ce norii-i va topi să facă loc la soare. Referință Bibliografică: Aștept în rugă mută / Rodica Constantinescu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 2342, Anul VII, 30 mai 2017. Drepturi de Autor: Copyright © 2017
AȘTEPT ÎN RUGĂ MUTĂ de RODICA CONSTANTINESCU în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378738_a_380067]
-
zise Creatorul:zile-n lucru am vreo șase! Șarpele,(că de'...e șarpe!),cum să doarmă el la noapte? Vorbe rele tot socoate,să le-ascundă-n "măr" pe toate! Se târâ prin colți de lupi, și prin acele din stupi, Prin adâncuri de pământ de ai vrea să le astupi, Prin hidoase uși de-ocară,prin veninul cel presoară Și umplură-ncet în taină toată cămăruța goală! Când să vină Creatorul.: -Ce-ai făcut șarpe cu Omul? Din sculptura cea frumoasă ai făcut
VORBE DULCI SAU VENINOASE..? de GEANINA NICOLETA în ediţia nr. 2325 din 13 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/378762_a_380091]
-
întristat/ Amintirile nu se mai vindeau/ Mă apărau și mi se lipeau/ Sub reflexele fulgerului” (Singur). Într-o ipostază surprinzătoare, întâlnim ca într-o fabrică secretă a elementelor, întocmai „Rădăcinile cuvântului”, prin prisma unei proiecții curajos de lucidă: „Acolo unde adâncul domină suprafața/ Brazda se coace precum pâinea-n cuptor.// Nopțile se prăbușesc una peste alta/ În fața zidului vopsit cu răsuflare.// Păsările pășună și se așează sub cer/ Cântecele lor sperie liniștea.// Când se trezește în zori poetul din vis/ Pe
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
adevărat „Vârtej”: „Am atins ușor cu mâinile/ Materia roșie a vieții/ Respirația-n interiorul ei/ Eram sau nu eram acolo/ În fața ochilor inimii/ Dintr-un vârtej de mirare/ Intru direct în necunoscut/ Doar arcul tău ascuțit/ Poate străpunge atât de adânc/ Materia trupului meu”. Pentru a încerca o descriere a personalitatății poetei, este necesar și aproape suficient să ținem seama întocmai de ceea ce însăși plantează în conștientul cititorului. Iar mai clar de atât, greu de crezut că s-ar putea... „Spiritualitatea
DANIEL MARIAN DESPRE VIOLETA ALLMUÇA IDENTITATE ȘI SENSIBILITATE POETICĂ de BAKI YMERI în ediţia nr. 2306 din 24 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377703_a_379032]
-
județele montane. Cele mai multe cazuri de tăieri ilegale de arbori sunt în județul Argeș (peste 6000)...” -Nea Vasile....nu mai pot face nimic.... nimic....Eu, Moș Toader Baci, nu mai pot face NIMIC... Pentru fiecare copac retezat este o lacrima în adîncul meu! Am sufletul inundat! Sărătura lacrimilor mă arde ! Neputința și bătrînețea mă dor ! Strig după ajutor! Mai este cineva prin jur ?!!!! Mai trăiește cineva pe aici? Mai simte cineva ca mine? Mai se roaga cineva? -Oamnei buni ! Acum, când eu
LACRIMA de MIRELA PENU în ediţia nr. 1382 din 13 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377728_a_379057]
-
gândurilor abia înfiripate. strecor mâini răsfirate în toate personajele cu care împart arealul durerii. mă înspăimântă ferocitatea gesturilor unora dintre ele. altele mă ridică în pragul de lemn. altele îmi ridică privirea spre metalele cu rădăcini de spirit. sclipesc în adâncul pământului apoi saltă sarea înmulțind bilele mărunte de mercur. simt acidul sării simt recele rostogolirii mercurului printre fibrele de lemn uitate odată demult de palmele cuvintelor nenăscute. se naște totul în jurul meu sau eu în jurul a tot ceea ce nicicând nu
TABLOU TRĂIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1359 din 20 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377744_a_379073]
-
cum ți-ai dorit. Ești tot ce am mai bun, deși nu știi Că în Infernul oamenilor vii Sunt o păpușă-n ale tale mâini Și hrana ta, ca zilnicele pâini, Iar fără mine n-ai mai fi întreg. De-adâncul tău n-am cum să mă dezleg, Nu aș putea să zbor cu aripi moi Și m-ar ucide hăul dintre noi, Aș fi o ploaie risipită-n vânt Sau m-aș izbi cu stropii de pământ. Tot încercând să
MUSAFIR PRIN SUFLET de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 1534 din 14 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377755_a_379084]
-
frumoși, Iar în ei citesc al meu destin, Când mă rivesc candizi și luminoși. Mi-au șters iubirea lor vechiul suspin, Când sub soare mă privesc bucuroși, Doar ca azurul cerului senin, Sunt ai tăi ochi, albaștrii și frumoși.. În adâncul lor e taina nopții, Iar eu o citesc înfiorată, Căci ea oglindește datul sorții Ce-a fost scris de dragostea-ți curată. Doar ca azurul cerului senin. Gabriela Amzulescu-Zidaru Referință Bibliografică: RONDELUL OCHILOR FRUMOȘI / Gabriela Zidaru : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
RONDELUL OCHILOR FRUMOȘI de GABRIELA ZIDARU în ediţia nr. 1765 din 31 octombrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377767_a_379096]
-
sărmane să-i fii slugă orișicui,... XII. E-APROAPE, NICICÂND PREA DEPARTE, de Ionel Davidiuc , publicat în Ediția nr. 1371 din 02 octombrie 2014. Prietene, -n visuri când fac câte-un salt, Strâng slove ce-așteaptă o carte, Vibrez din adâncuri, privind spre înalt. . . E-aproape . . .și-atât de departe!. Prietene, timpul ce trece ușor, Mereu înțelesuri împarte, Eu caut esența cuvântului Dor, E-aproape. . .și-atât de departe!. Prietene, sigur cândva amândoi, Vom ști ce acum ne desparte, Iubirea eternă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
pace pe veci, tu ai parte. Încredete-n UNUL ATOTȘTIUTOR, E-APROAPE, NICICÂND PREA DEPARTE! . . . = Dragomirna - Bucovina - România = ... Citește mai mult E-APROAPE, NICICÂND PREA DEPARTEPrietene, -n visuri când fac câte-un salt,Strâng slove ce-așteaptă o carte,Vibrez din adâncuri, privind spre înalt. . .E-aproape . . .și-atât de departe!. . .Prietene, timpul ce trece ușor,Mereu înțelesuri împarte,Eu caut esența cuvântului Dor,E-aproape. . .și-atât de departe!. . .Prietene, sigur cândva amândoi,Vom ști ce acum ne desparte,Iubirea eternă
IONEL DAVIDIUC [Corola-blog/BlogPost/377604_a_378933]
-
Profunditate" dedicat memoriei maestrului S.C. muzicianul prin excelență de David Sofianis 31.05.2015 Din ciclul :"Maeștrii artei românești contemporane " I.Opus Nobilmente Muzica e sufletul vieții surprins în sinfonicitate e însăși "sunetul furat din Profunditate" Prima mișcare începe în adâncul simțământ Zusammenhalt = marea corelare coeziunea cu inefabilul pur în care trupul ființei plonjează ca într-o baie de lumină mult prea senină rarefiată de gânduri dincolo de telurice porți de plăcere desprins de aripile plutirii Melosul fi.irii renaște bucuria de
POEM HIERATIC XXXVII SIMF.EONICA(SIMFONIA ÎNTRU DEVENIRE) de DAVID SOFIANIS în ediţia nr. 1612 din 31 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/377792_a_379121]
-
cunoscători ai sufletului omenesc. Pe cînd occidentalii pe urma greco-romanilor antici își deschideau gîndul mai ales către panorama variată la nesfîrșit a realității externe, pe malurile Gangelui indienii își retrăgeau ochii de la această realitate din afară, întorcîndu-i spre aceea din adîncul insondabil al spiritului și atingînd astfel culmi cu adevărat amețitoare. Orientarea diferită a preocupărilor unora și altora i-a condus pe cei dintîi la întemeierea așa-ziselor științe exacte, pe cei din urmă la constituirea psihologiei și metapsihologiei (cf. A
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
să se pună în evidență oameni răi în genere, ca unii ce sînt fără rușine și fără remușcări, rămînînd în umbră oamenii modești, buni, adevărate valori sociale, întocmai cum paiul rămîne plută deasupra apei, pe cînd perla se ascunde în adîncul oceanului: Că oceanul în fund pune Perla, iar că paiul sus îl ține, E spre marea sa rușine: Paiul pai e, perla-i perlă, orice-ai spune. (O. BÖHTLINGK, op. cit., n. 209, în: C. FORMICHI, La gnomica, ed. cit., p.
India şi Occidentul : studii de istoria culturii by Demetrio Marin [Corola-publishinghouse/Science/1393_a_2635]
-
el ...“. După o lungă noapte, Andronic și șarpele dispar într-un mod la fel de misterios ca cel al apariției lor. Conform dicționarului Doinei Ruști, șarpele este: „semn al renașterii, al infinitului și al dedublării, demon și virtualitate a focului (...), spirit al adâncurilor reprezentând forțele necontrolabile ale naturii, șarpele este totodată și cunoscător al secretelor, izvor de înțelepciune (...), dar atributul său simbolic dominant este dat de sensul transformărilor, echivalate cu timpul și curgerea lui (...). În opera artistică a lui Eliade, simbolul apare doar
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
câinii și ciorile „se deșteaptă“ la viața normală, cea supusă legilor temporale. Înfrântă, moartea va pătrunde în tot spațiul. Doica înnebunește, iar țăranii se comportă ca în 1907, cuprinși de spaimă. Sanda își revine, ea: „parcă se auzi chemată din adâncul somnului ei, căci se răsuci în pat, zbătându-se“, însă toate aceste sunt în zadar, fiindcă Sanda moare. „Parcă“ este elementul care mărește ambiguitate faptelor, căci condiția neliniștitoare a omului este un fapt propriu pentru „o reîntoarcere spre fantastic“. În
Maria Ungureanu by Fantasticul în opera lui Mircea Eliade – Monografie () [Corola-publishinghouse/Science/1606_a_2947]
-
căruia se anunță: "Sub conducerea Partidului Muncitoresc Român, muncitorii și țăranii țării au pornit să construiască o viață bazată pe o ordine socială egalitară. Pe tot întinsul țării fumegă coșurile zecilor și sutelor de noi întreprinderi industriale. Bogățiile ascunse în adîncurile pămîntului sînt transformate, prin elanul creator și îndemînarea muncitorilor, tehnicienilor și inginerilor, într-o adevărată bogăție: în mașini și unelte, în edificii publice și mărfuri de larg consum, toate la dispoziția muncitorilor". Elitele conducătoare sînt garantat sănătoase, oferind copiilor lor
Istoria Românilor by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
omul care vede în d-sa ceea ce și este în adevăr, un demagog de soiul cel mai rău, care au înveninat ramurile vieței publice? Dar, daca este vreo libertate prețioasă, e aceea a conștiinței. Ei bine, omul care simte în adâncul conștiinței sale că tot ce a spus d. C. A. Rosetti în viață-i a fost rău și pernicios să mai și plătească contribuție directă pentru îmbogățirea rabinului unei secte ale cărei "așa-numite" principii le detestează? Înțelegem ca negustorii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
când vorbea de alți muritori de-a doua mînă? Nu-i {EminescuOpXI 348} sfătuim pe cititori să deschiză colecția "Romînului" din 1875 și 1876. Dar, daca există vrun Toma necredinciosul care să nu-și poată închipui decât văzând cu ochii adâncul degradării stilistice și morale a acestei tagme de demagogi, îi spunem că caute n-rul "Romînului" de la 13 august 1875 pag. 3, unde el va vedea că într-adevăr nu există înjurătură cât de scârboasă în limba românească pe care onorabilii
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
am scris noi, adesea a vorbit patima politică, adeseori am discutat cu amărăciune, nu tăgăduim, rolul de regulator pe care ar trebui să-l joace Coroana în luptele noastre politice. Dar în mijlocul acestei discuții sâmburele unei negre îndoieli încolțea în adâncul inimei noastre. Ce respect, ce iubire mai poate avea suveranul nostru pentru {EminescuOpXI 439} un popor unde impunitatea rebeliunii, a libertinajului penelor și gurilor sânt merite, sânt titluri de recomandație, sânt chiar substanța pe care se întemeiază un partid atât
Opere 11 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295589_a_296918]
-
O predilecție pentru "satanic", pentru "rebel", "demonic" ca forme ale revoltei este altoită pe principiul schopenhauerian al răului în lume, ca lege supremă a schimbării: "contra lui Ormuz", "contra Lui": "O demon, demon! Abia acum pricep / De ce-ai urcat adâncurile tale / Contra înălțimilor cerești" (Demonism). În această "rivalitate" zidul devine o "armă" proteguitoare: "Piramide și temple, orașe și grădini suspendate puneți contra privirilor mele... râd de voi, regi ai pământului" (Avatarii faraonului Tla). De fapt, ultima sa redută sub stele
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
două direcții, în mișcarea de organizare și de dezorganizare."43 Între acești doi poli, M. Eminescu imaginează o multimilenară prefacere în ruină a omenirii, un dramatism al erelor în creștere și descreștere, un spectacol al disoluției universale: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară / Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade / Târând cu sine timpul cu miile decade" (Mureșanu). E "un sistem de gigantice clepsidre dispuse cum se impunea spre a înlesni mișcarea rotatorie a ceea ce se prefiră prin ele"44
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
mâne / Nimic fiind, l-am închinat murirei, / În van s-acopere, oprind ruina, / Nimic etern în tremurul sclipirei" ( Fata în grădina de aur). "Pleava", formă a pulberii, redă cu fidelitate spațiul care corespunde acestei trepte a civilizațiilor: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade" (Mureșanu) Nu mai există "personaje" pe acest plan regi și popoare, falnicele piramide sau simplele pietre sunt măcinate: Chiar papii mândri cu trei coroane-n cap, Păstori de nații cu
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
e încremenită: "Ruina sură e-un vis încremenit E-un basmu făcut peatră, e-un veac înmărmurit" Viziunile poetului sunt anterioare, nimeni nu este supraviețuitor, sunt imagini ale unui deșert care s-ar putea oglindi pe sine: "Și lumea din adâncuri o scutură ușoară Ca pleava... Cerul cu sorii lui decade Târând cu sine timpul cu miile-i decade" (Mureșanu) Nu este nici o notă de revoltă, nici un avertisment în scrierea acestor tablouri. Înțelegerea Ecclesiastului memento, homo, quia pulvis et in pulverem
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]
-
șerpe, Tu nici visai că-n gându-mi eu fața ta o tai, Că ce rămase-atuncea naintea minții-mi, vai! Era doar începutul frumos al unui leș..." (Gelozie) Ca și Baudelaire, Eminescu este adesea, un "zugrav de neguri" (vezi Tenebrele): adâncul, "tiparul" sufletului iubitei este o negură, "întunecime", o "noapte dulce" de care nu te saturi. "Neînțelesul" acelei neguri este lumina pe care-o caută Eminescu în celălalt: "izvoarele uimirii". Eminescu identifică în acea magmă voința de-a trăi (latura ei
[Corola-publishinghouse/Science/1516_a_2814]