4,115 matches
-
dincolo de ea. Parcă înotam între două șiruri de copaci, în aerul mat de la sfârșitul zilei. Aproape imediat, aleea s-a umplut de fluierături stridente. M-am întors într-un pasaj mai strâmt, am alunecat pe o dală netedă, m-am adâncit printre niște stranii cuburi cenușii. În cele din urmă, fără vlagă, m-am ghemuit în spatele unuia dintre ele. Fluierăturile au răsunat câtva timp, apoi au încetat. De departe, am auzit scârțâitul grilajului de la poartă. Pe peretele poros al cubului, am
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
sociale noi: „Semnificațiile, În cultură, tind să fie produse la interfața dintre subsistemele culturale deja stabilite. ș...ț Liminalitatea reprezintă acest interstițiu temporal ale cărui proprietăți inversează proprietățile caracteristice societății organizate” (1982, p. 41). În numeroase lucrări, Victor Turner a adâncit și nuanțat conceptul de liminalitate. În esență, pentru antropologul englez liminalitatea este sinonimă, funcțional, cu antistructura și communitas: ea circumscrie modurile alternative de organizare socială și de semnificare culturală. Aplicat inițial pentru a descrie funcționarea specifică riturilor de trecere, În
[Corola-publishinghouse/Science/2018_a_3343]
-
pentru astfel de repere, care îi certifică statutul de precursor în raport cu Urmuz, cu Eugen Ionescu și cu alți scriitori români ispitiți de formulele literare ale absurdului. Capitolul final aduce în prim plan raporturi de descendență mai puțin sau chiar deloc adâncite în studii anterioare, și anume cel dintre Caragiale și Urmuz, respectiv Caragiale și reprezentanții "Școlii de la Târgoviște". Ambele analize evidențiază calitatea marelui dramaturg de precursor al precursorilor, întrucât opera caragialiană, bazată pe "jocuri cu mai multe strategii"4, se dovedește
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
nici cea mai mică urmă de dinte a vârcolacului, se ridică strălucitoare deasupra vârfurilor pomilor mirositori, de departe, tot văzduhul fără margini închipuite al lui Dumnezeu, albastru și străveziu de parcă-i cleștarul mai curat ca apa limpede, și valea întreagă adâncită într-o tăcere vrăjită și prispa pe care ședeau mama Ilinca cu copila ei Smărăndița se umplură de o lumină vie și bălaie de semăna că ți s-ar fi deschis fundul sufletului ca să prinză tainele firii, din adâncul căreia
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
expresive, vizibil recurente în dramaturgia și în proza românească sunt cele care configurează universul tipologic. Mitică, semidoctul, figurile triunghiului conjugal, moftangiul politician, așadar acele tipuri exponente ale scrisului caragialian se regăsesc în contexte literare noi, menite, mai totdeauna, să le adâncească semnificațiile. Mai concret, aceste personaje apar reipostaziate, într-o manieră mai mult sau mai puțin debitoare lui Caragiale, în unele lucrări din dramaturgia și proza interbelică, prefigurează prin anumite aspecte care țin de construcția lor aparte "noneroul" farsei tragice, regăsindu
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
proza lui Mircea Eliade, a lui Gib I. Mihăescu și mai cu seamă Tudor Arghezi. Această imagine a descendenței tipologice va fi întregită cu alte observații incluse în capitolul despre absurdul românesc postcaragialian și în cele în care va fi adâncit raportul dintre Caragiale și Urmuz, pe de o parte, și prozatorii de la "Școala de la Târgoviște", pe de altă parte. 4.3. Teme caragialiene și variațiuni postcaragialiene Frecvența recurențelor tipologice este indestructibil legată de multitudinea revalorificărilor din aria tematicii caragialiene. Fără
by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
confuză, totul pare dezlânat, comparativ cu celelalte orașe vizitate până acum, tropicalul Brisbane și vibrantul Sydney. Fără a ne lăsa impresionați de comentariile făcute de unii călători cu o jumătate de secol În urmă, Încercăm să descifrăm sufletul capitalei australiene. Adânciți În aceste gânduri suntem treziți la realitate de o familie de canguri care priveau curioși spre mașina noastră, cu boticul În vânt și urechile lor ridicate, apoi parcă intuind pericolul au traversat În grabă strada, țopăind, spre zonele Împădurite. Scena
Asaltul tigrilor by Oltea Răşcanu Gramaticu () [Corola-publishinghouse/Science/320_a_1259]
-
în primii doi ani de viață handicapul statural inițial, ajungând la o talie în limitele normalului . Dintre cei care nu reușesc această performanță de recuperare a taliei în primii doi ani, unii vor continua să crească într-un ritm lent, adâncindu-și handicapul statural inițial. Unii copii SGA nu vor reuși să recupereze deficitul statural în primii doi ani, dar, ulterior, vor ajunge la un moment dat la un ritm normal, handicapul statural rămânând mai ales cel al lipsei de catch-up
Tulburările de creștere: ghid de diagnostic și tratament by Dumitru Brănișteanu () [Corola-publishinghouse/Science/92272_a_92767]
-
medievale este trecerea de la oralitate la simpla „manufactură” a scrisului, apoi la „scriitură” și la compunerea scrisă. Literatura își păstrează în continuare sensul primordial, grafic și mai ales cel gramatical, cultural. Elogiul calităților și valorilor scrisului, începute în antichitate, se adâncește în tot Evul Mediu. Scrisul fixează, conservă, eternizează. Spiritul medieval este foarte sensibil la capacitatea de „memorizare” a scrisului. Se va numi literatură tot ceea ce nu trebuie să cadă în uitare. Relațiile medievale între cele două tipuri de expresii orală
LITERATURA ȘI JOCURILE EI O abordare hermeneutică a ideii de literatură by Elena Isai () [Corola-publishinghouse/Science/1632_a_2909]
-
sunt plasate în locuri cu potențial comercial. Cea de-a doua categorie își abandonează tot mai mult rolul de constructor pentru a se consacra problemei gestionării parcului, care trebuie adaptat la condiția din ce în ce mai precară a populației respective 362. Piața imobiliară adâncește procesul de segregare spațială până la proporții ce amenință coeziunea socială. Studiul piețelor imobiliare indică faptul că valoarea funciară a unei municipalități sau a unui cartier are la bază, în viziunea per-soanelor care amenajează, principiul asigurării siguranței: cei care se vor
by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
în noi, să se schimbe într-un mod decisiv, în cazul unei reflecții ce ne opune realităților vieții, așa încît ceea ce descoperim în astfel de momente nu este tocmai ceea ce se găsea la bază, pînă atunci, în interiorul nostru. Dacă ne adîncim într-o asemenea considerație, căpătăm o mică idee despre cît de infinită este acțiunea reciprocă ce se desfășoară în intimitatea ființei noastre. Dacă o simplă intuiție ne-ar ajuta, cu acest prilej, să ajungem la claritate, odată pentru totdeauna, ar
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
se manifestă o mărime de alt gen, una a interiorității, pentru care orice extensiune în spațiu și timp este incomensurabilă. Se poate naște un sentiment de înfruntare cînd contradicțiile apar în forma cea mai acută; dar cu cît sufletul se adîncește în valorile înseși și în seriile cauzale producătoare de valori înlăuntrul lumii realității cu atît va ajunge să predomine mai mult humorul. Și, în același timp, o asemenea mentalitate este cea care formează baza activității energice de producere și păstrare
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
gîndire nu se ocupă cu moartea ci cu viața, va merge totuși la moarte, ca să nu dezmintă ceea ce face viața demnă numai de trăire și de meditație. Humoristul poate într-adevăr să cadă în nedumerire, întocmai ca Prospero, atunci cînd, adîncit în viziunile lui, uitase de Caliban și de conspirația acestuia. (Cîtor oameni nu li s-a întîmplat, în 1914, la fel ca lui Prospero!). Dar în spatele marelui humor se ascunde mereu credința că noi valori pot fi declanșate. Dacă toate
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
și cele active. Ceea ce e valabil despre oricare sentiment este valabil și despre unul ca humorul. Înclinarea și instinctul manifestate într-însul se vorputea mișca în douș sensuri. Un imbold sau un instinct se va pune în mișcare ca să se adîncească în ceea ce este mare, să afirme și să lupte pentru acel ceva, dar se va mobiliza și o năzuință de a asigura locul cuvenit în lume chiar și celui mai mărunt lucru, eventual chiar de a proteja prostia și răutatea
by Harald Hőffding [Corola-publishinghouse/Science/956_a_2464]
-
predicile rostite la catedrala din Arles, împotriva "toasturilor" (numite de asemenea și "saluturi" sau "sănătate!") adresate la sfârșitul mesei "îngerilor sau altor personaje sfinte ale trecutului", considerându-se că "li se acordă cea mai mare onoare dacă în numele lor ne adâncim în cea mai cruntă beție". Pentru Cezar de Arles, care în 514 era primatul Galiei, aceste toasturi erau pardonabile doar printre "păgânii care nu-L cunosc pe Dumnezeu", dar aceste practici sunt inadmisibile printre creștini. E adevărat că, în ciuda interdicției
Civilizatia vinului by Jean-François Gautier [Corola-publishinghouse/Science/915_a_2423]
-
se fac simțite o maturizare, o tot mai bună cunoaștere lirică de sine. Lucid și exigent, așa cum îl arată și cele două selecții personale, Tabloul singuraticului (1979) și Coridorul (1989), poetul știe să-și delimiteze temele obsesive, să rămână fidel, adâncindu-le numai, unei atitudini existențialiste și unei voci care ajunge să fie, dacă nu puternică, oricum limpede și recognoscibilă. Tonalitatea poeziei devine acum esențialmente elegiacă. Un plâns subteran, discret, cu sporadice irumperi exclamative, răzbate din adâncul poemelor, care încep uneori
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287571_a_288900]
-
umanism, pentru ca, în secțiunile următoare, să fie studiate mai cu seamă raporturi: valoare estetică - istorie, dinamică socială - evoluție artistică, filosofie - literatură, creație - metodă, artă - cunoaștere, artă - progres, teorie - dogmă, text - context ș.a. Reluând concepte din aceste lucrări, și din altele, adâncindu-le și dezvoltându-le dintr-o perspectivă mai largă, lucrarea Nivele estetice (1972) se vrea o „sinteză morfologică”, „o sinteză a modalităților de abordare științifică a operei”. Autorul o consideră necesară, întrucât estetica intuitivă, constituită prin negarea celei speculative și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288704_a_290033]
-
vieții. În Destăinuiri (1989) autoarea portretizează personalitățile pe care le-a cunoscut îndeaproape: G. Topîrceanu, Jules Cazaban, Demostene Botez, George Enescu, Ion Marin Sadoveanu, Panait Istrati, George Lesnea, Mihai Ralea ș.a. Deosebit de interesant este ciclul Popasuri sadoveniene, ce reia sau adâncește scene din volumele anterioare dedicate marelui povestitor: O zi cu Sadoveanu (1955) și Viața lui Mihail Sadoveanu. Copilăria și adolescența (1957), reluată sub titlul Ostrovul Zimbrului (1966). O comedie, Visuri americane, i se joacă în 1935 la Teatrul Național din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289424_a_290753]
-
caldă, arătând încrederea cu care ei privesc partidul. Impresionantă este scena morții lui Fedia, câteva clipe după ce discutase cu Cerneț despre intrarea lui în partid. Pentru Fedia, acest muncitor cinstit, partidul este suprema și îndelunga lui năzuință. Autorul, însă, nu adâncește destul ideea centrală, problema vigilenței, lipsindu-i puterea de a o organiza în detalii (...). De altfel una din lipsurile fundamentale ale nuvelei este faptul că descoperirea uneltirilor dușmanului de clasă pare întâmplătoare: utemistul Toma «și-amintește» c-a văzut pe
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
în definitiv acest om? Un profesor de tip vechi, un om care luptă cu propriile lui prejudecăți și lipsuri, un cosmopolit înveterat, un prieten al cauzei noastre, un ezitant sau un dușman? M-am străduit în filmul Viața învinge să adâncesc problema profesorului (...). Și aici ajungem la o altă lipsă remarcată de Scânteia. În piesa Iarbă rea partidul apărea mai mult incidental, fără o legătură stringentă cu restul conflictului. În Viața învinge m-am străduit să remediez această lipsă și să
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
la reprezentarea acestei piese, M. Davidoglu a găsit în viață un conflict dramatic puternic, transformarea în focul luptei de clasă a bătrânului oțelar Petru Arjoca, muncitor cinstit, însă cu o mentalitate înapoiată încă în anumite privințe. Dar autorul în loc de a adânci acest conflict principal, l-a împovărat și l-a risipit în numeroase episoade lăuntrice, crezând că astfel va spori efectul piesei (...). În această ordine de idei, în legătură cu piesele schematice, sărăcăcioase, articolul din Pravda arată că în asemenea piese întreaga varietate
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
spirit popular. Dacă cenușiul în poezie dovedește că uneori poetul nu este destul de conștient de rolul ce-l are în «creșterea limbii românești» - cum ar zice bătrânul Văcărescu - mai dovedesc și altceva, că poetul nu se obosește îndeajuns să se adâncească în viața sufletească a oamenilor noi, a frământărilor, îndoielilor, entuziasmului lor, exprimate adesea stângaci, dar nu rău ori pitoresc și mai ales just în cuvinte (...). Pentru a releva chiar în această antologie, cum le scapă poeților noștri trăsături esențiale din
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
cu multe nume de autori bine cunoscuți nouă astăzi. (...) Nicolae Popescu va începe să-și dea seama că sarcina primită este mult mai complicată decât și-o închipuise la început. Va părăsi deci, pentru moment, sectorul literaturii, și se va adânci mai temeinic în studiul faptelor concrete ale anilor 1944-1949. Va citi cu multă atenție rapoartele făcute de Gh. Gheorghiu-Dej la Conferința Națională a P.C.R. (1945) și la Congresul P.M.R. (1948) cât și alte discursuri și alte articole ale conducătorilor partidului
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
a încercat să îndrepte aceste lipsuri ale nuvelei manifestate în textul publicat în Scrisul Bănățean. Dar încercarea a rămas o simplă încercare. Dintr-o comoditate unită cu o lipsă de experiență și o cunoaștere limitată a vieții, autorul nu a adâncit munca de refacere a nuvelei. Dacă tânărul scriitor Aurel Martin va aprofunda mai mult realitatea vieții, dacă va sesiza mai atent specificul relațiilor dintre oameni, fără îndoială că-și va lichida astfel de lipsuri și va putea da opere noi
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
că cititorul care urmărește cu regularitate revistele și citește cărțile care apar, a trecut de faza când se mulțumea cu o simplă informare (oricât de judicioasă) asupra scriitorului respectiv și aspiră spre ceva mai mult - un studiu, bunăoară, care să adâncească măcar un aspect sau altul al operei scriitorului preferat. Acum, în urmă, Viața românească nr. 6 a publicat un articol al lui N. Moraru intitulat Gorki, maestru al tipizării. Cititorul se va fi bucurat, desigur. O contribuție nouă cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]