6,508 matches
-
vrăjmaș pornim cu Dumnezeu înainte prin viscolul tot mai năpraznic! Mergem forțat într-un marș epuizant, căutând să ne încadrăm itinerariului și orarului stabilit, urmând să ajungem în punctul terminus al deplasării la o anumită oră. Către cinci dimineața ne adăpostim în incinta unui sovhoz să ne mai tragem sufletul și apoi iarăși, cu Dumnezeu înainte! Cu mare greu mă apropii de punctul final al retragerii mele și a oamenilor mei. În jurul orei opt, înotând prin nămeți, extenuați fizic suntem survolați
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
posibila acțiune de noapte ce-mi propusesem, urmând ca de acolo înainte să ne descurcăm printr-o acțiune corp la corp, pentru țelul final. Din fața mea sare un caporal cu o mustață aurie. Folosește un vechi șanț de comunicații. E adăpostit până la piept și se crede în deplină siguranță, dar aproape imediat cade lovit de un glonț în cască. Sar și eu într-un salt impetuos, ca un arc prea comprimat și în câteva secunde mă prăbușesc la pământ, în timp ce pistolul
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
fiecare, sprijinindu-se reciproc. Se observă locul în care mă aflam, mișcarea din jurul meu, unele semne ce fac oamenilor mei, se bănuiește că sunt comandantul și pe o rază de 15-20 metri în jurul meu cade o ploaie de proiectile Brandt. Adăpostit într-o groapă circulară existentă, mă zbat și mă frământ de durere în sângele propriu, amestecat cu țărâna din fundul gropii. Un sergent sanitar vine la groapa unde mă aflam și încearcă să oprească scurgerea sângelui din cotul zdrobit. Continuu
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
seama că pierderea accentuată și continuă a sângelui însemna moartea! Las comanda plutonului sergentului Dobre Gh., singurul sergent valid ce-mi rămăsese și încep să mă autoevacuez. Cu răcirea tot mai accentuată a corpului, mă ridic din groapa ce mă adăpostise și, în cotul drept și în genunchi încep a mă târî undeva, spre înapoi... Puțin după aceea sunt prins într-un snop de armă automată... Mă fac una cu pământul, aștept și într-un moment favorabil reiau mersul târâș spre
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
locul fiind atent supravegheat - trec în stânga caselor și prin spatele lor, sar peste un gard, nici astăzi nu știu cum am sărit acel gard - și de acolo nu mai era nici un pericol. Se lasă amurgul peste pozițiile noastre și peste satul Tudora. Adăpostită după case, găsesc o căruță de la companie în care se afla Mihai, ordonanța mea. Îi cer insistent apă, dar nu are la el decât o sticlă de vin. Simt o enormă sete, cum n-am simțit niciodată în viața mea
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
spitalului din Făgăraș treceau stoluri de păsări argintii, în zbor spre țintele vitale ale rezistenței noastre. Ieșeam noaptea din incinta spitalului și undeva în apropiere pusesem pe cineva să-mi sape o groapă circulară ca pe front, în care mă adăposteam scrutând zborul sub clar de lună al aviației anglo-americane. Soția a rămas cam o săptămână, fiind găzduită în casa asistentei care-mi făcea tratamentul obișnuit, al cărui nume nu l-am reținut. Într-o lume în prag de dezastru, noi
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
se va ridica un număr de intelectuali și mă previne să nu dorm noaptea acasă. La circa trei sute de metri depărtare de casă îmi fac o groapă circulară ca pe front, car pământul săpat și timp de câteva săptămâni mă adăpostesc până va trece și acest val, de parcă n-ar fi fost de ajuns prin ceea ce trecusem până atunci! Au dispărut destui oameni în vremea aceea din toată țara. Apoi am revenit acasă, dar cu teamă. Afurisită situație mai era pe
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
simțeam eu că trebuie! În fața satului aveam autoritatea neștirbită, autoritățile de la centru mă sprijină și astfel am câmp larg de acțiune. Dar umbra securității era tot mai mult simțită în jurul meu... Codrul mare din vecinătatea satului, cu aerul său proaspăt, adăpostește pe cei prigoniți, urmăriți și vânați ca dușmani de clasă. Mereu vin și pleacă inși în civil, care supravegheau atent nu numai pe cei din codru, dar și pe cei din preajmă. Un asemenea ins venea mereu și la școala
CĂLĂTOR... PRIN VÂLTOAREA VREMII by ALEXANDRU MÂNĂSTIREANU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/560_a_1263]
-
aflau două unități militare. De acolo trăgeau fără încetare". Da! Era Bateria I de la Divizion. "Norocul nostru a fost că se aflau la o oarecare distanță. Ne-am culcat imediat la pământ, ne-am târât pe coate și ne-am adăpostit pe unde am putut". Ei erau în fața cimitirului pe când Bateria I era în spatele acestuia, gard în gard. M. M.: Pe astea cine le-a organizat? S. B.: Au spus că au primit ordin de la Militaru. M. M.: Militaru-i mort
Aşa neam petrecut Revoluţia by Sorin Bocancea, Mircea Mureşan [Corola-publishinghouse/Memoirs/893_a_2401]
-
topește reflecția melancolică asupra derizoriului existenței. Cei doi soți își consumă nebunia separat, fie- care cu propriul blocaj maniacal. Aripa nebuniei i-a atins pe amândoi, Lefter a devenit una dintre acele figuri bizare, dar benigne pe care orașul le adăpostește, iar soția sa călugărită revine la violența care a marcat-o, aceea a spar- gerii farfuriilor de către Lefter, în încercarea de a recupera din cioburi principiul de ordine a unei existențe sfărâmate. Tonul ușor elegiac, meditativ, în prelungirea unei état
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
de acolo ne vom întoarce acasă. Asta e America. Dacă n-ai obiective clare te simți derutat și inutil. Joi, 28 decembrie 2000 - Washington Suntem din nou în muzeul național de artă, de data asta în corpul de clădire care adăpostește lucrări ale contemporanilor. Eu m-am oprit într-o sală rotundă, intimă, cu sculpturi spațiale ale lui Alexander Calder. Rafinate și liniștitoare, lucrările, unduindu-se datorită curenților de aer și proiectându-și umbrele pe pereți îmi dau o senzație de
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
descarce produsele. Batalionul civil, pestriț și gălăgios care a montat corturile a plecat pe șapte cărări. Ultimul cort a fost montat într-o liniște deplină după atâta hărmălaie. De vină era nu atât oboseala cât generosul foișor care i-a adăpostit rând pe rând pe oamenii noștri pentru a-și reface puterile cu un gât sau mai multe de tărie pentru că pe aici nu se prea bea vin. Cert este că, după ce-au ancorat definitiv corturile, într-o veselie claxonați
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
al XVI-lea de Pedro de Valdivia, are peste 30 de biserici interesante din punct de vedere arhitectural și a început să se dezvolte după descoperirea unor zăcăminte de argint la 1825. Astăzi La Serena, scăldată de valurile oceanului și adăpostită de lanțul Cordilierilor, este una din locațiile favorite pentru case de vacanță ale celor înstăriți din Chile. Am vizitat aici câteva vechi biserici și Muzeul arheologic, prezentând valoroase colecții de ustensile ale triburilor diaguite. De comun acord cu "minerii noștri
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
1901 guvernul a decis construirea unui nou sediu. Avea să fie inaugurat la 21 septembrie 1910, clădirea fiind în stil neoclasic, cu detalii de "Art Nouveau". În centru are o enormă cupolă de sticlă, executată special în Belgia pentru Muzeu. Adăpostește colecții de sculptură și pictură chiliană și straină, în special spaniolă și italiană, precum și o interesantă colecție de sculpturi din Africa subsahariană 15 statuete donate Muzeului de poetul Vicente Huidobro. Cu directorul muzeului mi-am etalat cunoștințele "în domeniu", plecând
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vorba de New York, Moscova, Buenos Aires sau Istanbul, mi-a plăcut să descopăr orașele mergând pe jos, mângâind cu privirea străzile, casele, fântânile, pomii. În Santiago, după program mă plimbam cu soția ore întregi pe străzile din jurul ambasadei, străzi liniștite, curate, adăpostind case bine rostuite, frumoase, cu personalitate, cufundate în flori și verdeață. Pe oriunde am fost, după muzee, parcuri, monumente, instituții de interes, un drum l-am făcut obligatoriu în piață. Sunt de părere că cel mai indicat loc de a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
un palat de lux, multe din achizițiile comandate în acest scop venind direct de la Paris, iar grădina cu palmieri imperiali și lacul cu lebede conferă palatului o distincție cu totul aparte. Din 1955, parterul clădirii a fost transformat în muzeu, adăpostind astăzi arhive importante, precum și cea mai bogată colecție de hărți din America Latină. La Itamaraty, palatul încărcat de un secol de istorie și diplomație, am fost primit la cel mai înalt nivel, fiind asigurat de colaborare și sprijin în îndeplinirea misiunii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vârf. Monumentul Cristo Redentor, înalt de 30 de metri, realizat de inginerul Heitor da Silva Costa în colaborare cu sculptorul francez Paul Landowsky, a fost inaugurat în 1931. Este construit din beton armat, pe un piedestal de 8 metri (care adăpostește o capelă ce poate primi 150 de persoane). De la ultima stație a trenulețului până la platforma unde se află statuia se urcă 220 de trepte, efort notabil, ținând cont și de climă, dar merită. Priveliștea de sus a orașului, a golfului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
cascadele sale superbe, locul de plimbare favorit al împăratului Pedro al II-lea, Parcul Flamengo, cel mai mare parc urban din lume, conceput de marele peisagist Burle Marx, Jardim Botanico (Grădina Botanică), cu o suprafață de 140 de hectare, care adăpostește 250000 de arbori și arbuști aparținând la 5000 de specii. A fost creată în 1808 la ordinul prințului regent Juan VI al Portugaliei și ești întâmpinat de la intrare de o impozantă alee de 134 de "palmieri imperiali", plantați la 1842
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
făceam spre sfârșitul zilei, când soarele desena pe munți și ape umbre și lumini de neuitat. Angra dos Reis îmi era cunoscută din aceste călătorii, dar știam că "Perla coroanei" nu e localitatea Angra dos Reis, ci altceva. Golful Angra adăpostește în cei 100 de kilometri de extensie nu mai puțin de 370 de insule și 2000 de plaje, fiind situat la două ore de drum de Rio. Descoperit pe 6 ianuarie 1502, ziua Regilor Magi (de aici apelativul "dos Reis
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
Lucrările la Palat au fost inițiate în 1840, "înaltul locatar" mutându-se aici la 1845. Astăzi, Palatul a devenit "Museu Imperial". Palatul este, în comparație cu alte edificii senioriale europene, o clădire modestă, de două etaje, zugrăvită în roz și alb, care adăpostește mobilier și obiecte personale ale familiei imperiale, fotografii, cărți, manuscrise, bijuterii, costume pentru acțiunile protocolare. În grădina Palatului pot fi admirate trăsuri din secolele XVIII și XIX, cu decorații de aur și harnașamente pentru 8 cai. În apropiere, "Casa de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
La Petropolis, programul a mai cuprins vizitarea impozantei catedrale Sao Pedro de Alcantara, începută de Pedro II la 1884, dar terminată 55 de ani mai târziu, construcție în stil gotic, cu decorațiuni de marmoră de Carara, onix și bronz, care adăpostește mormintele familiei imperiale, precum și a Palatului Quitandinha, cazinou și hotel de lux, dat în folosință în 1944, dar închis doi ani mai târziu datorită interzicerii jocurilor de noroc și transformat în centru de conferințe și reuniuni internaționale. În final, ne-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
astăzi cu o suprafață de 200000 de hectare cuprinse atât în Argentina, cât și în Brazilia (25% în Argentina și 75% în Brazilia), avea să prindă viață începând cu 1930, fiind declarat în 1986 de către UNESCO "Patrimoniu al umanității". Parcul adăpostește 2000 de specii de plante și 500 specii de animale. Clima tropicală , cu temperaturi mari și umiditate ridicată, favorizează o vegetație abundentă, sălbatică și mereu verde, oferind vizitatorilor peisaje de un real interes și de o frumusețe și prospețime nemaiîntâlnite
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
prispă odihneau busturile lui Nicolae Iorga, Sadoveanu și Creangă, toate foarte reușite, modelate după fotografii de elevii școlii de meserii din Macaubas! Conform programului, a urmat întâlnirea cu autoritățile municipale, iar după-amiază, inaugurarea cursului de limba română. Fundația Culturală era adăpostită într-o clădire impozantă, cu etaj, pe peretele edificiului fiind desfășurată o pânză albă de cca 5 metri pe care scria cu litere mari, roșii: "Municipiul Macaubas salută pe distinșii săi oaspeți din România, Consulul General Vasile Macovei și Doamna
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
vedea cum stăm cu cartea românească (și nu stăteam deloc bine). Am vizitat apoi principalele "obiective" ale orașului Plaza Mayor, Mercado Central, catedrala veche și cea "nouă" (construită la 1509) și mi-am permis să pășesc și în localul care adăpostea arhivele războiului civil spaniol, din dorința de a afla câte ceva nou despre Brigăzile internaționale, din care au facut parte și români. Următoarea redută universitară pe care am vizitat-o a fost Universidad Complutense din Madrid. Avându-și originea în Universidad
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]
-
comanda unui bogat om de afaceri, Francisco Estevez. După moartea sa, a fost achiziționat de către stat, fiind pentru aproape un secol sediul puterii executive și al Președinției până în 1985. Între 1987 și 1989, a fost restaurat și transformat în muzeu, adăpostind obiecte diverse aparținând foștilor președinți ai țării. În acest decor fastuos și de lux, emanând un secol și jumătate de istorie, aveau loc tradițional ceremonialul de primire a noilor ambasadori și recepțiile oferite în ocazii festive, de către președinte Corpului Diplomatic
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1543_a_2841]