6,732 matches
-
mișcarea de avangardă, față de așa-numitul oficiu critic. Căci se știe cît de mare e suspiciunea avangardistă În raport cu intențiile de ierarhizare, cu judecățile de valoare menite, mai devreme sau mai tîrziu, să instituționalizeze opera, transformînd-o Într-o realitate „sacră”, propunînd-o admirației unanime și introducînd-o, ca atare, Într-un circuit „comercial”, al formulelor de „consum”. Pe de altă parte, apropierea de textul poetic Înseamnă pentru scriitorul de avangardă În primul rînd participare, Înțelegere simpatetică și, implicit, refuz al distanțării, de critic sau
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
tradițional. Orice pagină a cărților lui Voronca pune Însă la dispoziție un material ilustrînd din belșug expansivitatea „asociaționismului”, „beția de imagini”. Acesta a fost, de altminteri, și aspectul cel mai frecvent la apariția fiecărei culegeri din poemele sale, cînd cu admirație, cînd cu serioase rezerve. Expresii ca „delir metaforic”, „delir imagistic”, „beția de metaforică”, „uluitor bric-a-brac de vorbe, metafore și imagini”, „abundența imaginilor” etc. revin mereu În comentariile epocii, putînd fi sintetizate, sub unghiul judecății de valoare, Într-o formulă a
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
cerusem”. Viața actuală ca autorealizare A trăi ca evreu practicant a reaprins flacăra vieții lui Ian și povestea lui, de asemenea. Prin comparație cu absența din relatare a părinților, rabinul este descris cu lux de amănunte și cu o enormă admirație. Povestea creează impresia că identitatea lui Ian este topită în ideologia religioasă și că familia lui nu este separată de grupul său de studiu și de rabinul care i-a găsit chiar și o soție. Același entuziasm și aceeași supunere
Cercetarea narativă. Citire, analiza și interpretare by Amia Lieblich, Rivka Tuval-Mashiach, Tamar Zilber () [Corola-publishinghouse/Science/1883_a_3208]
-
rând, trebuie subliniat că în această analiză realsimilul nu mai reprezintă categoria cea mai cuprinzătoare, privilegiat fiind posibilul. Dacă frecvența statistică și verificabilitatea empirică a întâmplărilor prezentate ar fi criteriile esențiale pentru Aristotel - argumentează criticul -, atunci nu s-ar justifica admirația acestuia pentru Oedip Rege, întrucât este prea puțin probabil ca un copil abandonat, găsit de un păstor, adoptat de suveranii din altă cetate, să se întâlnească într-o zi cu adevăratul său tată și să îl ucidă etc.: Întâmplabilul (l
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
obligă laringele să se deschidă larg atât pentru pronunțarea cuvântului, cât și pentru ingerarea lichidului, fără nici o strâmbătură temătoare a gurii, ale cărei papile nu se zbârlesc în atingere cu el. Și rămânem de altfel fără cuvinte pentru a mărturisi admirația pe care o merită învelirea fragedului, fragilului și rozului balon oval în această groasă sugativă umedă a cărei epidermă extrem de subțire, dar foarte pigmentată, strepezitor gustoasă, este zgrunțuroasă tocmai atât cât trebuie pentru a agăța cu demnitate lumina pe desăvârșita
Pragul și Neantul. Încercări De Circumscriere A Morții [Corola-publishinghouse/Science/2135_a_3460]
-
vers extraordinar: „Cotind pe Cornul d-aur, ieșea În Propontide Un vas spărgînd cu pieptul tărîmele lichide”. În același cînt, spre sfîrșit, dăm peste un mic imn al mării, construit șt acesta din multe locuri poetice comune, Însă strigătele de admirație par mai pure și cîteva imagini ne duc spre ideea mării ca spațiu al libertății și spațiu ocrotitor al iubirii. Nu-i, evident, o mare originalitate a gîndi astfel, Însă, repet, Bolintineanu găsește aici o figurație mai bună pentru a
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
retorică virtuoasă. Obiectul liric iese la Bolintineanu din această disponibilitate nemărginită a spiritului său poetic. Apoi obiectul Începe să aibă propriile exigențe, sfîrșind prin a le impune spiritul creator. Putem spune, atunci, că poezia, apare, la Bolintineanu, dintr-o neobosită admirație față, Întîi, de imaginile literare ale lucrurilor. Față de un cadavru și față de un apus de soare, poetul arată aceeași fervoare. O neprihănită voioșie trece prin poemele lui Bolintineanu, pline, totuși, de atîtea fapte sîngeroase. Judecata morală nu Împiedică Însă jubilațiile
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
cu „dulcea-i liniștire”. În Mărgăritarele apare „plaiul frumos”, „plaiul Îngeresc”, Într-un sonet este divinizat lacul turistic, sărbătoresc. În multe poezii pătrunde spectaculos marea cu munții spumegători de valuri, marca „vastă și triumfală”, „nemărginit safir”, „cuib [de] smarald” etc. Admirația este totală, viziunea este feerică, nimic pe lume nu absoarbe mai bine gîndul și nu Încîntă mai mult ochiul ca schimbătoarea cîmpie lichidă: „O, mare, scumpă mie Eu vecinic te admir...”. Marea angajează un sentiment al plecării, al depărtării, acela
Dimineața poeților. Eseu despre începuturile poeziei române by Eugen Simion () [Corola-publishinghouse/Science/1935_a_3260]
-
noi, despre noi stele, noi sisteme, noi națiuni sunt începutul noului secol". Galilei i-a mulțumit lui Tommaso pentru curajul său, dar l-a prevenit că persecutorii respectivi erau niște vulturi fără scrupule. În octombrie, confirmându-i omului de știință admirația lui, Tommaso a continuat: "Carnea mea n-ar mai rezista la nicio siluire, devenind un înveliș fragil al trupului, totuși nu voi conteni, căci adevărul trebui apărat chiar și cu prețul vieții, dar cel mai important este că a fost
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
spate, mâna dreaptă ridicată și piciorul stâng împins înainte. Părea că are ceva important de spus. O femeie disproporționat de mare în raport cu trupul firav al tribunului îl privea în extaz, păstrând doar o eșarfă peste coapse, dar uitând, în culmea admirației, să-și acopere sânii. Nu scrie ? întrebă Fandarac, cu aerul că nu-și mai pusese problema asta până acum. Sub lumina lunii, bronzul părea ca nou, fără vinișoarele verzui de cocleală cu care cavalerul din castel îl obișnuise. — O fi
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
cercul se strânge încă un pas, aruncă meșteșugit, pentru a da oarece demnitate predării, cuțitul, care se înfipse în pământ la un pas de tălpile proțăpite ale lui Calu. — Ești șmecher, ai ? zise acesta omenește, nu fără o brumă de admirație. Și tu, cap de cauciuc ? — Iadeș ! strigă acela, simțind primejdia și îndesându-și fesul până la nas. I-auzi la el ! se minună Calu. Apoi, dezvelindu-și do majorul claviaturii dintre buze : Bă, bagă-ți mințile-n capul ăla lustruit, aicea
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
rămase decât să încuviințeze. — Iar mortu’ n-avea decât mâna dreaptă afară din pământ... — Așa s-ar zice, îngăimă Chisăliță. — Te-ai apucat să dezgropi morții... șuieră Pârnaie, dar nu puteai ști dacă acea constatare pornea din supărare sau din admirație. — Nu cu asta ne ocupăm toți ? spuse piticul, nemaigăsind altceva. Până și morții ajung să se dezgroape unii pe alții... Iar aurul - nu știi, șefu’ ? - nu moare niciodată. D-aia zic io că aurul nu-i al unuia sau al
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oglinda. Și capetele bulucite la ferestre, să admire mulțimea pestriță de pe peron. Nerăbdarea cu care pasagerii așteptau apropierea gării lor vechi, ce era evenimentul întregii călătorii. Neastâmpărul care îi cuprindea brusc atunci când locomotiva anunța că orășelul e aproape. Exclamațiile de admirație pentru primirea fastuoasă pe care, fără a coborî, simțeau totuși nevoia să o onoreze. Și elogiile pentru micuța fanfară pe care n-o auzeau, dar ale cărei vigoare și plinătate le percepeau din gesturile ample ale tamburului-major. Bătrânul se emoționă
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
lipsa de volubilitate, discreția prudentă.S-ar fi părut că o familie de oameni dispare, înlocuită prin alta. Ioanide cunoscuse pe Stănică Rațiu, exponent al umanității generațiilor lui, gălăgios, capabil de toate malignitățile, însă deschis la vorbă, formulîndu-și pe față admirațiile și ostilitățile. Acel om îi inspira încredere, i se părea apt să priceapă orice. Acum se înmulțea tipul individului placid, plin de rezerve mentale, supraveghindu-și toate cuvintele, în stare de tăceri monstruoase. Ioanide avea de-a face cu multe
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
și cu adolescenții (presupunea Ioanide), nu mai puțin imposibilitatea de a prinde toate elementele sufletelor lor îl turbura. În general, arhitectul observase că spiritul tinerilor cu care avea mai des de a face e suspicios, oscilant, tras între doi poli: admirația subită pentru câte un om matur (veșmînt schimbat al instinctului supunerii filiale) și o recalcitranță tot atât de subită, degenerând în dezamăgire și dispreț sarcastic pentru același om. Greutatea pentru Ioanide de a-și forma o noțiune despre tineri venea de acolo
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
nu era de Suflețel - se jura Hagienuș cu o comică apăsare de devotament a palmei drepte în piept). Dar dacă, prinzând de veste, intervenea la timp, cu siguranță, având în vedere meritele sale (Hagienuș lua aici un ton de perfidă admirație), izbutea. Din partea sa, Hagienuș avea să facă imposibilul ca să convingă pe superiori. ("Uite-ți jur pe copiii mei!") Hagienuș merse cu maliția așa de departe, încît îi G. Călinescu împărtăși lui Suflețel ("Dar te rog, imploră el, să nu spui
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
dezgolită ca o jucătoare de tenis. Lui Ioanide îi plăceau grozav asemenea imagini, susținea chiar că în orașul construit de el lumea va umbla vara cu costume simplificate, corespunzând veșmântului antic, în nici un caz nu punea vreun gând erotic în admirația lui, mai degrabă încerca o simpatie paternă. Însă gustul lui pentru anatomia tinerelor fete constituia o senzualitate sublimată de artist. Dacă Tudorel s-ar fi căsătorit cu o astfel de fată, Pica și cu această tânără noră i-ar fi
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
arbore somni) Non absunt. Nu le lipsesc liniștea sigură și viața fără amăgiri, bogată în bunuri felurite, tihna adâncă (cavernele, lacurile lucitoare, văile răcoroase, mugetul boilor, somnul dulce sub copaci"). - Mugitusque boum, mollesque sub arbore somni! Minunat! Minunat! (Suflețel avea admirația convulsivă, și la imaginea "mugetului boilor" și a siestei sub arbori delira. Urmaș de țăran, era cu deosebire sensibil la spectacolul rustic, iar prestigiul textului clasic însutea valoarea versurilor. O descripție oricât de bogată a unui modern nu-i sugera
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să zic titrați, suntde o platitudine înspăimîntătoare. Mai toți superficiali, vârâți până-n gât în specialitatea lor. Puțini am găsit să aibă un suflet, cum să zic, bărbătesc, ceva eroic cât de cât, în sfera lor de activitate, care să inspire admirație unei femei. - Deci cauți un erou! - Într-un anume înțeles, un om de care să nu-mi fie rușine. Aș suferi oricât alături de un bărbat care vrea să treacă Atlanticul în barcă și face asta. Deși nu-mi plac cursele
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
cu toată nația, care, într-o spiritualitate comună, se consacră unei misiuni supreme. Preoții se disting de ceilalți numai prin faptul că sunt în fruntea armatei spiritualiste în bătălia pentru Cruce și Neam. (Gazeta favorabilă comenta astfel: "Un murmur de admirație a întovărășit uluitoarea predică a acuzatului, care acuza generațiile noastre de lipsă de orizont și spiritualitate românească. Președintele, neobișnuit cu problemele abisale, fâstâcit, a schimbat direcția interogatoriului". Gazeta defavorabilă releva "incoerența fanatică a acuzatului, nutrit cu idei haotice și torționare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
fi slujit dacă ar fi văzut pe soț într-o nobilă primejdie. Dar acesta nu făcuse nimic. Ca o dovadă, femeia scotea din poșetă un mic revolver sidefat și-l punea pe masă în fața lui Jack, demonstrând după aceea o admirație neacoperită față de bandit, în jurul gâtului căruia își încolăcea brațele. Îi dădea mai mult decât bijuteriile, îi oferea ființa sa, pedepsind în acest fel și pe soț, care n-ar fi putut niciodată mărturisi accidentul fără a deveni ridicol. Dar mirare
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
convingerea că acesta, în fața evenimentelor demonstrative, ar accepta. Tatăl care dăduse doi fii Mișcării primea astfel o justă recompensă. Tudorel înregistră această hotărâre cu satisfacție și trebuie îndată adăugat că palma pe care i-o administrase Ioanide nu-i alterase admirația pentru tatăl său, considerînd-o ca o umilință meritată pentru felul imprudent cu care expusese viața Pichii. Ura lui Ioanide împotriva bandei lui Tudorel, cum o numea, era așa de impetuoasă, încît de ar fi auzit de asemenea comedie, după el
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
să-și semnaleze prezența; din păcate, acela nu-l observă. Plin de aceste sentimente, Gaittany veni și a doua oară, conducând pe un cunoscut, devotat secret lui Pomponescu. . - Ei, ce zici? Îl întrebă Gaittany, nerăbdător de a-și vedea confirmată admirația. . - E o încercare riscată, zise acela, biserica își are canonulei, nu suferă inovațiile. . - Totuși, rezistă Gaittany, arhitectura s-a înnoit și ea mereu. . - Totdeauna în pagubă. Barocul, de pildă, a dat un aer profan bisericilor. . - Recunoaște că în Spania sunt
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
călăilor n-are, adesea, nici chiar în proprii lor ochi, o cât de vagă justificare, că e uneori gratuit, practicat ca un joc agreabil; că e expresia celui mai desăvârșit sadism. Vorbesc despre gratuitatea acestei cruzimi plăcerea cu care, în admirația tuturor camarazilor săi, colonelul Gavrilcea și superiorul său nazist, Wachsen, desenează cu gloanțe conturul deținuților țintuiți la zid; distracțiile prilejuite gardienilor de spectacolul suferințelor la care-i supun, în timpul peregrinării, pe ostatici; tehnica lui Petrișor, ginerele lui Hagienuș, de a
Bietul Ioanide by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295568_a_296897]
-
călcată în picioare, fiind o tragedie, dar poate apărea momentul de glorie peste acele clipe nefaste și aceasta reînvie din cenușă precum pasărea Phoenix. Demnitatea este lucrul cel mai de preț! Două lucruri umplu sufletul cu veșnic nouă și adăncă admirație și venerație cu căt mai des și mai stăruitor găndirea umană se îndreaptă spre ele: cerul înstelat deasupra mea și legea umană în mine.( Kant)
Valoarea supremă a omului. In: Ieşirea în etern. Exerciţiu împotriva căderii by Laura Alexandra Mutulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1134_a_2293]